Munca asincronă: viitorul locului de muncă sau un trend trecător?

În urmă cu ceva timp, scriam despre faptul că munca în regim hibrid începe să aibă un efect haotic asupra felului în care ne desfășurăm activitatea – atât în termeni de „program de muncă”, care nu mai există, cât și în ce privește felul în care comunicăm și de unde comunicăm cu colegii. Angajatorii au încercat să reziste acestui haos, înlocuiseră ședințele cu callurile („Știi ce mă frustrează pe mine cel mai mult? Statul în calluri. Callmania a acaparat România” – îmi spunea o prietenă) sau cu un microma­nagement de la distanță.

La jumătate de 2024, pare însă că lucrurile s-au schimbat puțin și că cei mai mulți dintre noi – în situația în care specificul muncii ne permite – am acceptat acest stil de muncă de oriunde și oricând, cât timp munca este într-un final făcută. Vorbeam recent cu un grup de prieteni care lucrează într-o companie românească de software – spuneau că în cadrul companiei s-a creat chiar și un cadru legal care să le permită să lucreze mai multe luni pe an dintr-o altă țară (cât timp nu petrec foarte mult timp în aceeași țară); ei aveau planificată toată vara cu muncă din diferite părți ale Europei, iar iarna lucraseră timp de o lună din Thailanda. Firma pentru care lucrează acceptă astfel nu doar geografia diferită, ci și intervalele orare de muncă diferite față de colegii lor din România (sau din alte părți ale globului unde se află).

Presa internațională descrie acest mod de a munci și de a trăi, la urma urmei, specific în continuare mai ales companiilor din domeniul IT, care și anterior pandemiei aveau echipe internaționale și pentru care adaptarea a fost mai ușoară, drept „muncă asincronă”(asynchronous work).

Tot articolele de afară spun că acesta este un mod de lucru care ar trebui implementat nu doar în cazul echipelor care lucrează pe fusuri orare diferite, ci ca soluție la haosul creat atunci când angajatorii încearcă să păstreze moduri de muncă tradiționale într-un context hibrid. De ce ar trebui ca angajații care împart același birou să își creeze bariere inutile? Când toată lumea lucrează asincron, toți pot performa la eficiență maximă, indiferent de unde sau când își îndeplinesc sarcinile. Se pare că munca asincronă poate fi un mod în care echipe performante să realizeaze mai multe lucruri cu mai puține întreruperi, cu o eficiență mai mare. Dacă munca asincronă ar fi folosită mai des decât munca sincronă, ar oferi o mai bună gestionare a resurselor. De asemenea, permite ca mai multe sarcini să fie realizate într-un timp mai scurt, permite angajaților să opteze mai degrabă pentru acțiune. Desigur, asta dacă și comunicarea este, în general, asincronă (prin e-mailuri care nu necesită răspunsuri rapide, de pildă) și doar ocazional sincronă pentru lucrurile care necesită acest lucru, pentru urgențe. Menținerea acestei reguli când vine vorba de comunicare ar permite angajaților să se concentreze mai mult timp asupra sarcinilor, pe munca efectivă.

Unul dintre cele mai mari avantaje ale muncii asincrone este flexibilitatea. Aceasta permite angajaților să lucreze în intervale orare care le sunt convenabile, crescând astfel satisfacția și productivitatea. Pot beneficia de acest sistem mamele care trebuie să își gestioneze timpul între muncă și familie, studenții care își împart timpul între cursuri și job sau pur și simplu cei care funcționează mai bine în afara programului tradițional de nouă la cinci etc. Mai mult, munca asincronă poate reduce necesitatea întâlnirilor inutile, care adesea consumă timp și resurse. În loc de ore întregi petrecute în ședințe, angajații pot comunica prin memo-uri detaliate. Acest lucru nu numai că eficientizează comunicarea, dar permite și o arhivare mai bună a informațiilor, accesibilă oricând de către oricine din echipă. Cu toate acestea, munca asincronă nu este lipsită de provocări, iar una dintre cele mai mari probleme este lipsa interacțiunii directe, care poate duce la un sentiment de izolare. Interacțiunile față în față nu sunt doar eficiente pentru rezolvarea rapidă a problemelor, dar și pentru construirea relațiilor interpersonale și a unui spirit de echipă. Pentru manageri, munca asincronă poate reprezenta atât o binecuvântare, cât și un blestem. Pe de o parte, aceasta poate reduce necesitatea unui management de tip micromanagement, deoarece angajații au mai multă autonomie și responsabilitate pentru munca lor. Pe de altă parte, lipsa supravegherii directe poate face dificilă monitorizarea progresului și asigurarea că toți angajații își îndeplinesc sarcinile la timp și la standardele așteptate. Pentru ca munca asincronă să fie sustenabilă, companiile trebuie să investească în formarea angajaților lor pentru a comunica eficient în acest nou mediu și să creeze structuri clare de documentare și partajare a informațiilor. De asemenea, trebuie să găsească echilibrul între munca asincronă și întâlnirile față în față, pentru a menține spiritul de echipă și colaborarea. Iar managerii trebui să fie cu adevărat manageri, chiar și în acest mod asincron de a munci.    ■

Ioana Matei, editor Business Magazin