Multe vești neașteptate în energie în 2014: Enel și Electrica au fost capete de afiș

 Insistența cu care Enel a licitat și a vrut cu tot dinadinsul să cumpere Electrica Muntenia Sud nu poate fi uitată ușor de oamenii care au asistat în 2006 la tot procesul de privatizare. Atât insistența, dar și suma pe care italienii au acceptat să o plătească, de 820 de milioane de euro, au atras admirația și convingerea că Enel va fi una dintre companiile care vor face istorie pe piața energiei din România. Cu atât mai surprinzătoare a fost știrea din data de 11 iulie, când Enel a anunțat că vrea să-și lichideze pozițiile din piața de furnizare și distribuție a energiei într-un efort de a-și reduce datoriile la nivel de grup (care ajunseseră la 43 miliarde de euro după primele șase luni din an). Enel are în România un business de peste un miliard de euro, cu un profit operațional consolidat de 289 de milioane de euro în 2013, care acoperă trei re-giuni, Banat, Dobrogea și Muntenia Sud.

Mai precis, Enel deține o treime din piața distribuției de energie și vrea să vândă 64,4% din Enel Distribuție Muntenia și Enel Energie Muntenia, 51% din Enel Distribuție Banat, Enel Distribuție Dobrogea și Enel Energie, precum și 100% din compania de servicii Enel România (deținută prin Enel Investment Holding BV). Alături de activele din România, Enel a scos la vânzare și producția energetică din Slovacia și aștepta ca în total să obțină 4,4 miliarde de euro din vânzări până la sfârșitul acestui an.

Sfârșitul de an nu a adus însă finalizarea acestor tranzacții. Electrica și Nuclearelectrica se află printre companiile care au ofertat pentru activele din România, pe care Enel le evaluează la 1,8 miliarde de euro, potrivit unor surse din piață citate de ZF. Activele ar valora însă doar 850 milioane de euro, după calculele realizate de analiștii de la Société Générale și citate de Wall Street Journal, în timp de Fondul Proprietatea estimează pachetul la 1,1 miliarde de euro. Ofertele nu au fost însă satisfăcătoare pentru grupul italian, dat fiind că Luca D’Agnese, care conduce în prezent activitatea grupului în Europa de Est, a spus într-un interviu acordat The Wall Street Journal că „ideea a fost să avem mai multe opțiuni, deoarece compania nu a fost niciodată într-o situație fără ieșire. Nu suntem nevoiți să vindem chiar la orice preț”.

Nefinalizarea tranzacției ar fi una dintre cele mai mici probleme ale Enel pe piața locală în acest an. Com-pa-nia a fost acuzată de umflarea facturilor la energie printr-o înțelegere cu ANRE și Elec-troalfa, un business de 38,7 milioane de euro con-tro-lat de Gheorghe Ciubotaru, un om de afaceri din Botoșani. În sep-tembrie, statul român decide să deschidă la Tribu-nalul Internațional de Arbitraj de la Paris o acțiune împotriva italienilor, solicitând plata a 521 de milioane de euro. Peste toate acestea, în noiembrie, Matteo Cassani, directorul general al Enel Energie și Enel Energie Muntenia și primul oficial italian mutat în România pentru dezvoltarea businessului, a murit în condiții suspecte după ce s-ar fi aruncat de la etajul doi, de la fereastra biroului său.

Enel a generat așadar cele mai importante știri ale anului pe zona de energie. Dar anul a început cu a doua intrare în insolvență a Hidro-electrica. Prima insolvență a companiei fusese în iunie 2012, cauzată de contractele nefericit încheiate ale companiei, atât în ceea ce privește vânzarea de energie, cât și investițiile la prețuri supra-eva-luate fără niciun impact con-cret în producția com-paniei. Cauza insolvenței este legată de companiile care cumpărau direct energie de la Hidroelectrica și care au acționat în instanță producătorul de energie după ce contractele lor au fost reziliate, furnizorii cerând în schimb banii pe care ar fi urmat să îi obțină dacă aceste contracte erau în continuare derulate. Tribunalul București a decis că aceste contestații sunt inadmisibile, Hidroelectrica ieșind din prima insolvență la jumătatea lui 2013. Decizia de a rejudeca aceste contestații a trimis însă din nou în insolvență Hidroelectrica.

Piața energetică a adus însă și vești bune. Electrica, cel mai mare jucător din piața distribuției și furnizării de energie electrică, cu un portofoliu de 3,6 milioane de clienți, a fost lis-tată simultan pe bursa de la București și pe cea de la Londra, într-o operațiune prin care în con-turile companiei au intrat circa 2 miliarde de lei pentru 51% din acțiuni. Aceasta a fost cea mai mare operațiune pe piața de capital realizată de statul român.

În discuțiile privitoare la construcția a două reac-toare noi la Cernavodă, statul român a încercat să atragă mai mulți investitori, dar până la urmă negocierile se poartă doar cu chinezii de la China General Nuclear Power Corporation (CGN). În ceea ce privește hidrocentrala Tarnița-Lăpuștești, com-pa-nia de proiect Hidro Tarnița a prelungit din nou, la finalul lunii noiembrie, cu aproape două luni, până la 30 ianuarie 2015, perioada în care inves-titorii pot depune oferte de precalificare pentru construirea hidrocentralei din județul Cluj, proiect în valoare de peste 1 miliard de euro. Decizia a fost luată ca urmare a creșterii inte-resului investitorilor pentru proiectul Tarnița-Lăpuștești și a solicitării acestora, potrivit reprezentanților Hidro Tarnița SA.

Deși anul acesta interesul inves-ti-torilor pentru energia verde a scăzut din cauza schimbărilor legislative, au început să apară semne despre un nou boom de investiții în regenerabile, în zona proiectelor mici. ANRE a elaborat deja o metodologie de stabilire a prețurilor reglementate de vânzare și a regimurilor de comercializare a energiei electrice produse din surse regenerabile de energie în centrale electrice cu puteri instalate mai mici de 500 kW pe centrală. Potrivit celor mai recente estimări lan-sate de reprezentanții ANRE, în perioada 2015-2020 se vor dezvolta circa 500 MW de mici proiecte mai ales pe biomasă, biogaz și microfotovoltaic pe acoperișurile caselor.