Monolog liberal: A fi sau a nu fi popular?

Curentul de opinie antifuziune din PNL a primit un ajutor pretios din partea liberal-democratilor europeni din Parlamentul European, al caror lider, Graham Watson, a vizitat saptamana trecuta Bucurestiul, exprimandu-si mirarea ca „partidul domnului Basescu“ (PD) e asa nerabdator sa se alature unui grup care se opune integrarii Romaniei in UE (e vorba de refuzul crestin-democratilor olandezi de a ratifica Tratatul de aderare a Romaniei la UE).

Liderul liberal Calin Popescu-Tariceanu a preluat din zbor ideea, intrebandu-se daca „merita sa dam vrabia din mana pe cioara de pe gard“, adica Internationala Liberala pe grupul popularilor europeni, „unde colegii nostri democrati nici nu sunt membri“.

Tot in plan ideologic a pus problema si venerabilul Constantin Balaceanu-Stolnici, care intr-un „Apel catre liberali“ avertizeaza cu privire la „eutanasierea“ vechilor traditii istorice ale PNL prin fuziunea cu un partid venit din stanga „care afiseaza o vaga doctrina populara“.

Adepta a unui stil mai direct, filiala PNL Bucuresti a respins explicit fuziunea, discursul lui Ludovic Orban – despre „vinul nobil“ PNL care nu se poate amesteca cu „capsunica“ PD – fiind un veto fara drept de apel la adresa proiectului.

Curios insa, liderii democrati nu au incercat deloc saptamana trecuta sa isi sustina proiectul, punand PNL in fata unui monolog de ingropare a fuziunii. Aceasta i-a facut deja pe unii analisti sa-si explice aceasta printr-un calcul machiavelic prin care PD impinge deliberat PNL intr-o situatie fara iesire in privinta fuziunii, ca sa aiba o scuza pentru o eventuala asumare unilaterala a guvernarii sau a participarii la proximele alegeri, anticipate sau nu.