Monkey business

Parintele stiintei economice clasice, Adam Smith, sustinea pe vremuri ca abilitatea de a face schimburi mijlocite prin moneda apartine in exclusivitate oamenilor. “Nimeni nu a vazut vreodata un caine care sa faca un targ cu un alt caine, in care fiecare sa dea la schimb cate un os. Nimeni nu a vazut vreodata un animal care sa aiba o atitudine de genul “asta e al meu, asta e al tau, hai sa facem schimb”, justifica Smith. Dar, intr-un laborator spatios al Universitatii Yale – New Heaven Hospital, sapte maimute capucin au fost invatate sa foloseasca banii. Rezultatul? Comparatia intre comportamentul maimutelor capucin si comportamentul uman fie va fi extrem de surprinzatoare pentru toata lumea, fie nu va surprinde pe nimeni. Capucinul este o maimuta cafenie si simpatica din Lumea Noua, de marimea unui bebelus de un an, doar ca are in dotare si o coada lunga. “Capucinul are un creier mic, si se concentreaza cu predilectie asupra hranei si sexului”, spune Keith Chen, un economist de la Yale care, impreuna cu psihologul Laurie Santos, s-au gandit sa exploateze aceste dorinte naturale (sau macar cea pentru hrana) pentru a-i invata pe capucini sa cumpere struguri, mere si jeleuri. Tamarinii de la HarvardCand oamenii se gandesc la economie, cei mai multi isi imagineaza grafice cu inflatia si ratele de schimb valutar, nicidecum maimute si jeleuri. Totusi, economia este din ce in ce mai mult recunoscuta ca o stiinta ale carei instrumente statistice pot fi folosite in aproape orice aspect al vietii moderne. Asta pentru ca economia studiaza, de fapt, modul in care fiintele umane – sau chiar maimutele reactioneaza la stimuli. Chen si-a inceput cercetarile despre maimute pe timpul studentiei la Harvard, in colaborare cu Marc Hauser, student si el la psihologie. Maimutele erau tamarini, iar studiul se referea la altruism: doua maimute care stateau in custi diferite aveau la dispozitie cate un mecanism, care, odata actionat, ar fi facut ca in cusca celeilalte maimute sa cada un jeleu. Tamarinii au fost de departe foarte cooperanti, dar au aratat insa si o cantitate considerabila de egoism: dupa confruntari repetate cu frati de aceeasi origine, tamarinul tipic actiona parghia cam 40% din timp. Apoi, Hauser si Chen au dat posibilitatea unui tamarin sa actioneze parghia tot timpul, in timp ce celalalt nu a mai avut voie sa actioneze parghia deloc. S-a creat astfel un duo de tipologii: slujitorul umil si egoistul ticalos. Umilul si ticalosul au fost pusi apoi sa faca jocul si cu ceilalti tamarini. Jeleuri sau struguri?Maimutica umila actiona parghia tot timpul, fara sa ezite sa elibereze cate un jeleu in custile celorlati tamarini. Initial, ceilalti tamarini au raspuns cu aceeasi moneda si au actionat si ei mecanismele pe care le aveau la dispozitie cam 50% din timp. Dar, imediat ce si-au dat seama ca partenerul lor era un adversar slab, rata de reciprocitate a scazut la 30%, sub rata initiala. Chen este poate singurul economist care face experimente pe maimute, ceea ce il face sa fie considerat ciudat de alti economisti colegi de-ai lui, care studiaza comportamentul ca atare, si nu stimulii care determina un anume comportament. A durat luni intregi pana cand primatele au fost obisnuite cu ideea ca monedele metalice, special concepute pentru ele, sunt valoroase ca mijloc de schimb si isi mentin valoarea de la o zi la alta. Odata ce au trecut de etapa intelegerii, capucinii au fost confruntati cu alegerea: li s-a pus la dispozitie o tava cu 12 banuti, pentru a vedea cati sunt dispusi sa sacrifice in schimbul jeleurilor sau a unor struguri. Mai intai capucinii isi dezvaluiau preferintele, iar apoi invatau conceptul de buget. Apoi, Chen a introdus legea cererii si a ofertei si conceptul de pret. Daca, de exemplu, pretul scadea si se puteau “cumpara” doua jeleuri in schimbul unui banut, ar fi avut capucinii de gand sa cumpere mai multe jeleuri in loc de struguri? Logic, da. Toti capucinii au raspuns rational la aceasta schimbare: asa ar raspunde si cei mai multi cititori de New York Times, de altfel. In termeni economici, capucinii au aderat la regulile maximizarii utilitatii si la teoria pretului: cand pretul scade, oamenii vor sa cumpere mai mult din acel produs. Doar e un fel de reducere, nu?In nicio carte de economieApoi, Chen a introdus un experiment care depindea oarecum de un joc de noroc. In prima parte, capucinul primea un strugure, si dupa ce Chen “dadea cu banul”, in functie de fata monedei, fie i se retinea maimutei strugurele, fie i se dadea inca un strugure, ca bonus. In al doilea joc, maimutele incepeau prin a detine strugurele bonus si, in functie de fata monedei, fie pastra cei doi struguri fie pierdea unul. Cele doua jocuri, sunt de fapt un singur pariu, doar ca primul era axat pe un potential castig, iar celalalt pe o potentiala pierdere. Cum au reactionat capucinii? Au preferat sa joace jocul centrat pe un potential castig. Ceea ce nu se regaseste in nicio carte de economie. Legile economice spun ca aceste doua pariuri, pentru ca au o miza atat de mica, sunt tratate la fel de catre indivizi. Alte experimente au aratat ca oamenii fac aceleasi alegeri irationale, intr-o proportie asemanatoare. Documentarea acestui fenomen, cunoscut ca aversiunea fata de pierdere, este ceea ce l-a ajutat pe Daniel Kahneman sa castige un premiu Nobel in economie. “Datele furnizate de analiza comportamentului capucinilor le fac pe maimute foarte asemanatoare, dupa tipul de reactii, cu orice alt investitor de pe bursa”, spune Chen. Scena furtuluiDar maimutele au inteles cu adevarat notiunea de ban? Sau Chen pur si simplu a exploatat apetitul lor nesfarsit? Cateva lucruri sugereaza ca maimutele au inteles notiunea de moneda. Dupa ce a vazut un asistent taind in felii subtiri un castravete, un capucin a luat o felie si a mers la alt cercetator pentru a vedea daca poate cumpara ceva mai dulce cu ea. Adica pentru capucin, o felie rotunda de castravete a semanat atat de mult cu banutul folosit la schimburile din experimentele anterioare incat a vrut sa il foloseasca drept mijloc de schimb. Apoi a intervenit furtul. Santos a observat ca nici o maimuta nu economisea banii, dar cateodata ele mai sterpeleau cate o moneda. Totul are un pretToate cele sapte maimute erau duse intr-o camera comuna, si din cand in cand cate una era mutata in camera alaturata, unde se faceau experimente. O data, unul din capucinii din camera de teste a luat o intreaga tavita cu monede, a fugit cu ele in camera principala si s-a napustit asupra tavitei – o combinatie intre evadare si talharie. In timpul scenei de haos, s-a intamplat ceva ce l-a convins pe Chen de faptul ca primatele au habar de bani. In timpul scenei furtului a fost martorul primei scene din istoria regnului maimutesc in care cineva dadea unui partener bani pentru sex. Mai mult, dupa ce maimuta a primit banutul pentru servicii sexuale, s-a grabit sa il schimbe cu un strugure. Laboratorul de la Yale a fost conceput pentru a le face pe maimute sa se simta confortabil si sa poata trai in conditii aproape normale. Introducerea banilor in circulatie a fost o miscare cu doua taisuri – nimeni nu ar fi dorit ca laboratorul sa se transforme in bordel. Asa ca Chen a avut grija imediat ca pe viitor maimutele sa nu mai isi satisfaca nevoile carnale prin mijlocirea banutilor, ci doar cum le-a invatat mama natura.Concluzia: dupa ce au fost invatate sa foloseasca banii, maimutele au facut lucruri rationale si au raspuns “uman” la stimuli simpli, fiind in acelasi timp irationale cand a venit vorba de pariuri riscante. Nu au fost in stare sa economiseasca, au furat daca au putut, au dat bani pentru hrana si, ocazional, pentru sex. In alta ordine de idei, s-au purtat ca toate celelalte subiecte de studiu ale colegilor lui Chen: Homo sapiens.Traducerea si adaptarea de Andreea Paun