Monica Ridzi, cu o zi înainte de sentința în dosarul de corupție: Altarul de sacrificu are nevoie de al 13-lea ministru

Textul postat duminică pe blog de Monica Iacob Ridzi începe cu prezentarea situației bunicilor săi paterni, cetățeni români de origine germană, care au fost deportați în Uniunea Sovietică, în ianuarie 1945.

”Printre cei deportați au fost și bunicii mei. Tatăl meu avea atunci un an și cinci luni, exact cât are fetița mea în acest moment…Începuse să rostească primele cuvinte și era un copil vesel. A rămas plângând acasă cu bunica lui”, scrie Monica Iacob Ridzi, fost ministru al Tineretului și Sportului.

Ea vorbește apoi despre ceea ce s-a întâmplat cu bunica sa la întoarcerea din lagăr, când nu a mai fost recunoscută de fiul său – tatăl fostului ministru -, dar și despre faptul că aceasta s-a recăsătorit, crezând că soțul său a murit în Uniunea Sovietică, câțiva ani mai târziu dovedindu-se că acesta era însă în viață.

Apoi, Monica Iacob Ridzi povestește despre tatăl său, despre boala acestuia și despre decesul la vârsta de 59 de ani, precizând că, în urma acestei experiențe, a înțeles încă o dată ”că există valori mult mai importante decât cele financiare, că cea mai importantă este sănătatea” și că oamenii nu se pot împotrivi sorții.

Ea continuă, punând sub semnul naivității multe din lucrurile care i s-au întâmplat. Astfel, ea vorbește despre viața alături de soțul său, la Petroșani, ”într-un modest apartament cu trei camere”, susținând că amândoi au decis să se implice în politică în speranța că vor putea schimba ceva în această țară.

”Mi-am dorit să nu mai moară oameni nevinovați prin spitale și să dăm o șansă Văii Jiului. Am crezut că toți sunt corecți și cu frică de Dumnezeu, ca mine. Am fost naivă, recunosc. Am plătit politic și personal pentru naivitatea mea de a fi crezut prea mult în oameni. Am înțeles prețul pe care credulitatea mea l-a impus într-o lume mai mult mercantilă și mai puțin cu suflet”, scrie Monica Iacob Ridzi.

Ea povestește apoi despre preluarea mandatului de ministru al Tineretului și Sportului, în decembrie 2008, menționând că atunci ”a avut o strângere de inimă”, însă a fost convinsă să accepte această funcție de colegii din partid.

”Argumentele colegilor din partid au fost puternice: ai demisionat din Parlamentul European, ai candidat și ai fost aleasă cu un număr foarte mare de voturi în Parlamentul României, nu poți să refuzi… Am acceptat. Când am aflat că eram de fapt al 13- lea ministru al sportului am avut o strângere de inimă…dar recunosc, nu bănuiam nicio secundă în acel moment că într-un minister salariații pot face ce vor, peste capul ministrului”, mai arată Ridzi.

De asemenea, ea prezintă și probe din dosarul în care este acuzată de abuz în serviciu, spunând că a fost condamnată de instanță pentru că ar fi plătit ”niște bani către două firme, deși, conform probelor din dosar, banii au fost plătiți la «ordinul» directorului general economic din minister, Paul Diaconu”, împotriva voinței sale.

Ea precizează că a dovedit în instanță că la momentul efectuării plăților, 11 mai 2009, nu se afla în țară, fiind la Bruxelles, astfel încât nu avea cum să semneze ordonanțările de plată.

”În 12 mai 2009, când mi-au fost prezentate spre semnare ordonanțările de plată, am refuzat semnarea lor, solicitând tot atunci efectuarea unui raport de control. În acel moment nimeni nu mi-a comunicat faptul că plata se făcuse în 11 mai 2009, în absența semnăturilor mele. Am atașat documente doveditoare la dosar. Judecătorii fondului nu le-au văzut”, mai scrie ea pe blog.

Fostul ministru scrie și despre problemele sale de sănătate, care s-au acutizat în ultimii șase ani ca urmare a procesului în care este judecată.

”Din păcate acești ultimi șase ani din viață și-au pus amprenta definitiv asupra vieții și familiei mele. Sunt șase ani în care bolile pe care le aveam s-au agravat și au apărut și altele noi. Sunt șase ani în care am alergat între spitale, avocați, experți, instanță și iar spitale…”, mai arată Monica Iacob Ridzi, care susține că de această situație au fost afectați și copiii săi.

În final, ea își exprimă speranța că aceia care vor decide soarta sa ”vor vedea și vor cântări mai mult decât instanța de fond probele aflate la dosar” și încheie susținând că ”altarul de sacrificu are nevoie de al 13-lea ministru”.

”Mi-aș dori ca nu aspectele medicale să primeze în decizia instanței, ci probele din dosar, care dovedesc nevinovăția mea, dar am depus și rapoartele medicale instanței pentru a dovedi că, din păcate, situația mea medicală este foarte gravă”, scrie Ridzi.

Un complet de cinci judecători de la instanța supremă a finalizat luni dezbaterile în dosarul în care Monica Iacob Ridzi este acuzată de abuz în serviciu privind manifestările organizate în 2009 de Ziua Națională a Tineretului, când aceasta era ministru al Tineretului și Sportului.

Completul a rămas în pronunțare în acest caz, urmând să dea decizia definitivă în 16 februarie.

Fostul ministru al Tineretului și Sportului Monica Iacob Ridzi a fost condamnată, în 27 ianuarie 2014, de ICCJ, la cinci ani de închisoare cu executare, în dosarul în care este acuzată de abuz în serviciu privind manifestările organizate în 2009 de Ziua Națională a Tineretului.

Aceeași pedeapsă a fost dispusă, tot pentru abuz în serviciu, pentru Ioana Vârsta, în timp ce Paul Diaconu a primit doi ani și jumătate de închisoare cu executare.

Alți șase angajați ai ministerului au primit pedepse cu suspendare.

Potrivit DNA, în perioada 17 martie – 22 mai 2009, Monica Iacob-Ridzi , în calitate de ordonator principal de credite, ar fi hotărât ca, sub pretextul realizării unor manifestări de amploare la nivel național dedicate Zilei Naționale a Tineretului și externalizării serviciilor de organizare aferente, să atribuie ilegal unor firme private contracte de prestări servicii având acest obiect.

În acest scop a fost alocată firmelor Artisan Consulting SRL și Compania de Publicitate Mark SRL suma de aproximativ 3.120.000 lei, o valoare mult mai mare decât cea solicitată și aprobată prin buget pentru acest eveniment. Fostul ministru al Tineretului și Sportului a hotărât, de asemenea, în mod unilateral, ca evenimentele să fie organizate în locații din București, Costinești și 39 reședințe de județ, în care cunoștea că structurile proprii ale ministerului ori alte entități publice sau private vor desfășura manifestări de acest gen, potrivit procurorilor.

De asemenea, procurorii o acuză pe Ridzi că, ulterior declanșării cercetărilor, în 13 iulie 2009, fostul ministru, cu ajutorul lui Marius Mihail Mărcuță, ar fi intervenit să fie șterse din calculatoarele MTS aparținând unora dintre coinculpați date informatice și fișiere relevante cu privire la organizarea Zilei Tineretului, atât din agendele de poștă electronică, cât și din memoria calculatoarelor, pentru a împiedica aflarea adevărului.

Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului s-a constituit parte civilă cu suma de 2.736.933,28 lei (640.000 de euro), precizând că își rezervă dreptul de a o modifica în funcție de prejudiciul final stabilit pe baza întregului material probator din dosar.