Modelul nordic: Cum prioritizează Suedia nevoia de spațiu pentru recreere și joacă a elevilor? Ce are de învățat România, unde dezvoltarea imobiliară este complet decuplată de o infrastructură școlară adecvată?

♦ „Suedia este o țară cu o populație în creștere, unde orașele și comunitățile se dezvoltă continuu. Autoritatea pentru Locuințe estimează că aproximativ 640.000 de case noi sunt necesare până în 2027. Corelat cu acestea, Suedia trebuie, de asemenea, să construiască multe școli și grădinițe. În plus, o mare parte a celor existente trebuie renovate“, se arată pe site-ul Consiliului Național pentru Locuințe, Construcții și Amenajare (Boverket).

Școlile supraaglomerate și lipsa accesului la spațiu verde fac ca procesul de educație să devină din ce în ce mai anevoios pentru ge­nerațiile noi de copii, care, în lipsa unui context armonios de învățare, văd tot mai mult școala ca pe o corvoadă.

În vreme ce, în Ro­mânia, chiar în Capi­ta­lă, tot mai multe școli se mulează pe orare de studiu care adesea nu depășesc 40 de mi­nute pentru o oră de curs și cinci minute pentru o pauză, în vreme ce accesul la zone verzi în sau aproape de curtea școlii este doar un vis frumos, alte state prioritizează aceste aspecte, ceea ce explică de ce au devenit etaloane pentru sistemele lor de educație.

În Suedia, de pildă, în 2020, doar 0,2% dintre elevi nu au avut acces la un spațiu verde pe o rază de 300 de metri față de curtea școlii, potrivit unui studiu al Biro­u­lui de Statistică din Suedia, care cartogra­fiază școlile primare și urmărește accesul elevilor la spații verzi. Asta în condițiile în care și acolo se văd efectele dezvoltării imobiliare, dar calitatea educației rămâne o prioritate. Statul ține din scurt statisticile, pentru a urmări evoluția calității spațiilor dedicate elevilor. „Su­prafața medie a spa­țiului alocat fiecărui elev din curtea școlii a scăzut de-a lungul timpu­lui. Între 2014 și 2020, me­dia a scăzut cu 2,6 metri pă­trați. Motivul princi­pal este numă­rul în creștere de elevi din școlile existente, coroborat cu densificarea acestora, ceea ce a făcut ca amenajarea unor noi pavilioane sau extinderea clădi­rilor să acapareze din spațiul alocat cândva curții școlii“, se arată în documentul amintit.

Malmö Sports School. FOTO: Emma Andreasen Bertlin

În 2020, spațiul mediu al curții școlii alocat unui elev a ajuns la 45,9 metri pătrați, cu diferențe de la o zonă la alta, în funcție de poziționarea în raport cu marile aglomerări urbane.

„Astfel, școlile situate în interiorul sau în apropierea unor zone urbane mai mari au mai puțin spațiu din curtea școlii alocat fiecărui elev comparativ cu cele din zonele urbane mai mici sau din mediul rural.“

Totuși, regulile sunt reguli și se res­pectă. Consiliul Național pentru Locuințe, Construcții și Ame­najare din Suedia recomandă o su­pra­față minimă din curtea școlii de 30 de metri pătrați per elev în școala pri­mară și gimnazială, lucru valabil în toată țara. De pildă, pe site-ul municipalității din Malmö, al treilea oraș ca mărime din Suedia, este clar precizat pentru cei care vor să dezvolte o școală sau grădiniță faptul că acestea „trebuie să aibă totdeauna acces la zone verzi în curtea destinată elevilor“.

Potrivit legislației suedeze, orice școală privată dezvoltată de o persoană fizică trece printr-un proces de verificare de către Inspectoratul Școlar, care se asigură că aceasta dispune de condițiile necesare pentru a oferi elevilor un proces de educație corespunzător.

„Inspectoratul urmărește de asemenea dacă au existat consultări cu municipa­litatea în cadrul căreia urmează să se desfășoare procesul de educație“, potrivit informațiilor de pe site-ul Inspectoratului Școlar din Suedia, indicate de reprezen­tanții Ambasadei Suediei din România, la solicitarea ZF.

Creșterea numărului de școli este o strategie națională în această țară nordică.

„Suedia este o țară cu o populație în creș­tere, unde orașele și comunitățile se dez­voltă continuu. Autoritatea pen­tru Lo­cu­ințe esti­mează că a­proxi­mativ 640.000 de case noi sunt ne­cesare până în 2027. Corelat cu acestea, Suedia trebuie, de ase­menea, să construiască multe școli și grădinițe. În plus, o mare parte a celor existente trebuie renovate“, se arată pe site-ul Consiliului Național pentru Locuințe, Construcții și Amenajare (Boverket).

Identificarea terenurilor pentru noi școli este una dintre cele mai mari provocări în comunitățile urbane tot mai dense, unde cu greu se mai găsesc spații libere.

În România, școlile sunt prea rar priorități pentru dezvoltatori când vine vorba de ansamblurile rezidențiale. Doar un exemplu este orașul Otopeni, unde, în vreme ce numărul de locuințe s-a dublat în decurs de zece ani, conform datelor INS, nicio școală nouă nu a apărut pe raza localității. Dacă la final de 2012 puțin peste 6.000 de locuințe figurau în Otopeni, în 2022 numărul lor a depășit 12.700. În același interval, datele INS arată că în Otopeni nu s-a construit nicio școală gimnazială, potrivit unei analize ZF.

Singura școală de stat din oraș este Liceul Teoretic „Ioan Petruș“, unde învață astăzi aproape 3.000 de elevi din ciclul primar, gimnazial și liceal. La această școală sunt în prezent 14 clase pregătitoare, care au ore de 35 de minute și pauze de zece minute. Mai mult, tot mai mulți părinți ajung în situația în care sunt nevoiți să facă naveta chiar și câte o oră cu mașina pentru a-și duce copiii la școală. Elevii care locuiesc în Otopeni se înghesuie toți într-o singură școală de stat din oraș, care s-a supraaglomerat pe măsură ce dezvoltările imobiliare din acea zonă au luat amploare.

Datele de la Institutul Național de Statistică arată că Bucureștiul avea în 2022 cu mai mult 22.000 de elevi față de 2013. La o medie de 1.000 de elevi pe școală, în mod normal această creștere ar fi adus 20 de școli noi în Capitală. În realitate, răspunsul autorităților la această nevoie este zero. Numărul școlilor gimnaziale de stat nu numai că nu a crescut pe măsura nevoii în acești zece ani, ci chiar a scăzut cu o unitate.

Prea puțini sunt dezvoltatorii imobiliari care spun că în planurile lor se găsesc școli – publice sau private – prevăzute în preajma ansamblurilor pe care le construiesc, cu scopul de a mai reduce presiunea de pe o infrastructură deja sufocată și ignorată de autorități.

„În Nusco City vom avea o școală privată pentru 580 de copii. Trebuie să ai o școală dacă ai un proiect de avergură, mai ales că zona de nord a Bucureștiului are un deficit pe școli“, spunea recent, la conferința ZF Tendințe în rezidențial, Bogdan Iliescu, director comercial la Nusco Imobiliara, companie prin care antreprenorul Michele Nusco dezvoltă proiectul Nusco City.

Dezvoltatorii care chiar aleg să direcționeze investiții în școli, în condițiile în care legislația nu-i obligă în acest sens, pot fi numărați pe degete. În tot acest timp, în țări precum Suedia, dezvoltarea rezidențială se face în tandem cu cea a școlilor.

„Agenția Națională Suedeză pentru Educație are sarcina de a se asigura că toți elevii și studenții au acces la același standard de educație și activități în medii sigure“, se arată pe site-ul agenției.

Așa ar trebui să se întâmple oriunde în lume, însă în București, din cauza programelor disproporționate și a orarelor neuniforme, educația devine un proces discriminatoriu, după cum a subliniat și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, ca reacție la campania derulată de Ziarul Financiar, sub titulatura „Școala într-un singur schimb în București“. Prin această campanie editoritală, ZF a descoperit că cel puțin 25 de școli și 15.000 de elevi din București învață astăzi într-un program școlar cu ore mai scurte decât prevede legea.