Mircea Cantor, unul dintre cei mai cunoscuți artiști români, invitat de Dior să redeseneze iconica geantă Lady Dior

Mircea Cantor, unul dintre cei mai cunoscuți artiști români, este unul dintre inovatorii chemați de colosul Dior pentru a redesena celebra geantă Dior Lady, în cea de-a opta ediție a acestui proiect care conectează casa de modă cu artiști internaționali.

“Mă simt mândru și onorat că pot să îmi las amprenta pe geanta Dior Lady. Creația mea este denumită Grădina Raiului (Garden of Paradise) și este inspirată de o haină pe care am găsit-o în regiunea din România de unde vine bunica mea”, scrie Mircea Cantor pe pagina sa de Instagram.

Colaborarea de acum dintre Mircea Cantor și Dior trebuie însă pusă într-un context mai amplu. În 2017, cojocul binșenesc, haina tradițională din Beiuș (Bihor), devenea miezul unui scandal după ce exact casa Dior l-a inclus în colecția sa de toamnă fără a menționa sursa. Însă pentru Mircea Cantor, unul dintre cei mai importanți artiști contemporani, gestul Dior de la acel moment s-a transformat în inspirație, cele două cojoace, cel al casei de modă și cel din Bihor, putând fi admirate, unul lângă altul, într-o compoziție unică expusă la ediția din 2018 a Art Safari, cel mai important eveniment de artă local. Gestul artistic al lui Cantor a avut atunci o însemnătate cu totul aparte, mesajul fiind fără echivoc: tezaurul românesc, fără includerea într-o logică economică sănătoasă, se muzeifică. Astfel, indignarea față de gestul Dior era puțin justificată în contextul în care patrimoniul cultural românesc stă în paragină, spunea Cantor, într-un interviu cu ZF în 2018.

Născut în Oradea, Cantor urmează cursurile școlii de artă din oraș, pentru ca apoi să-și continue studiile la Academia de Artă Ion Andreescu din Cluj-Napoca, actuala Universitate de Artă și Design. După doi ani de studii, în urma unei dispute pe tema unei lucrări cu profesorii săi, Cantor se decide să plece din țară, stabilindu-se la Paris. Odată plecat la Paris, cariera lui Cantor se înscrie pe un traseu internațional în care identitatea națională a jucat un rol secundar, dacă a jucat vreunul. Lucrările sale sunt un joc de metafore, Cantor nefiind fidel unui anumit tip de expresie artistică (pictură, sculptură sau video, de exemplu), ci mai degrabă un mixolog în funcție de mesajul pe care dorește să-l transmită. Rezultatul a luat însă prin surprindere o lume întreagă, lucrările lui Cantor fiind expuse în muzee precum Centre Pompidou sau MoMA (Muzeul de artă modernă din New York). Mai mult, piesele sale au intrat în colecții private, cum ar fi cea a Louis Vuitton Moet Henessey (LVMH).

„Toate casele de modă lucrează cu artizani, iar noi avem în România un tezaur etnografic incredibil care zace în paragină. Dacă mergi la Muzeul din Beiuș, plângi. șarpele Glycon (cea mai valoroasă descoperire arheologică făcută în Constanța, un șarpe cu cap de oaie, păr și urechi de om și coadă de leu – n.red.) zace undeva la Muzeul de Istorie din Constanța, când un astfel de obiect ar trebui ținut sub pază, după geamuri de protecție.“

Cantor spunea în cadrul discuției cu ZF că descentralizarea agresivă a dus la o precaritate în ceea ce privește grija față de patrimoniul cultural, piese irepetabile intrând în grija unor consilii județene fără competențele necesare acestui domeniu.

„Este strigător la cer, iar la final noi de indignăm că Dior copiază cojocul nostru (referire la colecția casei din 2017). Dior! Marea greșeală a politicilor culturale care se fac la noi este faptul că le lipsește substratul economic. Problema majoră este că acest fond autentic nu este valorificat economic. Nu fac acum comparații cu anii de dinaintea Revoluției, dar toate acele cooperative aveau un sens. Colectau un savoir faire, un meșteșug, pentru a-l valorifica ulterior.“

În loc ca acest patrimoniu să fie valorificat economic, autoritățile se uită cum milioane de români au decis să plece din țară, mai spunea artistul.

„Nu cred că ne con­fruntăm cu o lipsă a fondurilor, ci cu o lipsă a conștiinței valorilor. Noi încă mai avem artizani, aceste lucruri nu sunt complet muzeificate la noi. Pe de altă parte, vedem cum toate marile orașe s-au umplut de bănci și de farmacii. Nu mai ai altceva. Nu mai ai librării, nu mai sunt restaurante. Centrul orașului s-a golit, dar ce ai primit la schimb pentru că ai distrus toată această viață?“

Deși România continuă să fie o sursă de inspirație pentru lucrări, Cantor spunea că în logica operei sale internaționale, specificul național devine secundar.

„Important este să se vorbească despre artă, nu despre artă românească. Eu lucrez într-un mediu internațional. Obiectivul meu este ca privitorul să poată spune asta m-a atomizat, m-a emoționat. Eu arunc piatra și îi las pe alții să numere cercurile.“