Mirajul african

Petrișor Grindeanu a plecat în Etiopia în 2014 și a pus singur bazele filialei de acolo, iar la scurt timp a deschis o subsidiară a Sika și în Djibouti, statul vecin la est cu Etiopia. Azi, cele două țări aduc grupului venituri anuale de 3,2 milioane de dolari, cifră pe care Petrișor Grindeanu intenționează s-o dubleze sau chiar s-o tripleze anul acesta.

Petrișor Grindeanu a fost elev în prima clasă de informatică înființată în România, la liceul Ion Luca Caragiale din București, în 1990, pe vremea când românii abia auzeau despre computere. A ales apoi să studieze la Facultatea de Construcții din Capitală, iar din perioada studiilor își amintește că petrecea zilnic șase ore la cursuri și opt ore la job – din rolul de responsabil al departamentului de IT din cadrul aeroportului Băneasa.
În câțiva ani, a ajuns să conducă două firme distribuitoare de materiale de construcții, de coordonarea cărora s-a ocupat, cumulat, vreme de nouă ani. La Sika a ajuns în 2008, la șase ani după ce compania elvețiană a intrat pe piața locală, adresându-se inițial firmelor de construcții și abia apoi intrând și pe piața de distribuție, în anii 2004-2005. Atunci a început și colaborarea lui Petrișor Grindeanu cu Sika, deoarece compania pentru care lucra la acea vreme devenise unul dintre distribuitorii Sika pe plan local.

„Îmi doream să lucrez într-o multinațională, iar în septembrie 2008, înainte cu o lună de venirea crizei financiare în România, am devenit area sales manager la Sika pe zona de sud a României – București plus alte opt județe. De la venirea în companie, m-am ocupat de dezvoltarea rețelei de distribuție a Sika timp de doi ani și am avut rezultate bune”, își amintește Petrișor Grindeanu primii ani la Sika.
Trei ani mai târziu, portofoliul său de responsabilități s-a extins, iar Petrișor Grindeanu a dus businessul Sika și dincolo de Prut, în Republica Moldova. Anul 2014 avea să-i ducă o oportunitate nesperată.

„Actualul CEO al grupului Sika, Paul Schuler, mi-a propus să devin general manager pentru Sika Kenya, companie deja înființată de câțiva ani, sau Etiopia, o piață nouă, pe care Sika intenționa să intre. Am ales Etiopia pentru potențialul de dezvoltare”, povestește Petrișor Grindeanu. L-a atras provocarea unui start-up și ideea de a pune el însuși bazele unei subsidiare, așa că, odată ajuns în Etiopia, a înființat de la zero compania în fruntea căreia stă astăzi – Sika Abyssinia Chemicals Manufacturing, Abisinia fiind denumirea istorică a Imperiului Etiopian, care cuprindea partea nordică a Etiopiei de azi și care încă se mai folosește în unele cazuri.

Excepția de la regulă
„În septembrie 2014, am plecat în Etiopia. Mai fusesem o singură dată acolo, în același an în luna mai, în vizită, pentru a vedea cum este țara.” Și-a făcut o imagine asupra țării, s-a documentat, însă nimic nu se putea compara cu realitatea locală.
Strategia elvețienilor era de a testa fiecare piață nouă întâi în calitate de distribuitor, abia apoi urmând să intre cu producție. La fel s-a întâmplat, de altfel, și în România, unde Sika a început întâi ca distribuitor, în 2002, deschizând prima fabrică șase ani mai târziu, în 2008, la Brașov.
Etiopia a fost însă singura țară din cele 101 în care Sika este astăzi prezentă în care grupul a intrat direct printr-o investiție într-o fabrică. Motivul a fost legislația restrictivă a țării, care nu permite firmelor străine să facă import și să revândă. Dreptul de a comercializa produse în Etiopia îl primesc doar companiile care produc local. Astfel, timp de aproape doi ani Petrișor Grindeanu a coordonat dezvoltarea unității de producție actuale și și-a făcut legături în lumea de business etiopiană.
„Oamenii sunt foarte prietenoși, creștin-ortodocși ca și noi și, foarte important, vorbesc engleza destul de bine, deși nu este limba națională.”
Adaptarea nu a fost însă lipsită de provocări. Una dintre cele mai mari a fost cultura muncii, care, spune executivul, este diferită de ce se întâmplă în restul lumii. Majoritatea etiopienilor, fiind foarte credincioși, își pun toate speranțele că Dumnezeu îi va ajuta chiar și în cazul în care rămân fără loc de muncă, astfel că nu își dau tot timpul interesul pentru jobul pe care îl au. Există, desigur, și excepții.
Fabrica de lângă Addis Abeba, capitala etiopiană, a fost dată în folosință în iunie 2017, după o investiție de 10 milioane de dolari, iar subsidiarei din Etiopia i s-a adăugat, în scurt timp, una în Djibouti, o țară vecină cu Etiopia, cu mai puțin de un milion de locuitori (cam cât jumătate de București), dar cu marele avantaj că are ieșire la Marea Roșie. Petrișor Grindeanu s-a orientat către Djibouti pentru a se folosi tocmai de oportunitățile legate de infrastructura portuară. Prin Djibouti se fac importuri de produse care ajung în fabrica din Etiopia și tot pe acolo Sika exportă către Somalia.
Fabrica Sika din Etiopia are trei linii de producție – aditivi, silicon și pardoseli, iar acum executivul român se pregătește de deschiderea unei linii noi, de mortare uscate. Capacitatea de producție este mai mică decât cea a Sika România, însă gama de produse este mai mare.
„Fabrica din Etiopia este una semiautomatizată, și nu automatizată complet, pentru că, dacă se strică ceva, din cauza procedurilor dificile în ceea ce privește obținerea vizei de intrare în țară, ar dura foarte mult până când cineva poate veni să rezolve o eventuală problemă”, spune Petrișor Grindeanu.
În subordinea lui stau 34 de angajați full time, însă în Etiopia se practică intens sistemul de zilieri, astfel că, în funcție de cum evoluează vânzările Sika, numărul angajaților poate fi mai mare în perioadele de vârf.
Spre comparație, în România, Sika are circa 60 de angajați și două fabrici, una la Brașov și alta la Căpușu Mare, în județul Cluj. În 2018, afacerile Sika în România s-au situat la circa 35 de milioane de euro (aproape 40 de milioane de dolari). La nivel de grup, cei peste 18.000 de angajați ai Sika realizează anual afaceri de peste șase miliarde de franci elvețieni (peste șase mld. dolari).

O cărămidă la temelia marilor proiecte
Etiopia și Djibouti au adus anul trecut 3,2 milioane de dolari în conturile grupului Sika, cele două subsidiare încheind anul pe profit. Pentru 2019, executivul român estimează dublarea sau triplarea afacerilor, în funcție de cât de stabilă va fi situația politică a țării. Petrișor Grindeanu își bazează previziunile și pe apetitul vizibil în creștere al etiopienilor de a se dezvolta. Se construiesc atât fabrici, spații logistice, spații comerciale și ansambluri rezidențiale, cât și infrastructură.
„În Etiopia există un plan cincinal care vizează construirea a 3.000 de fabrici. Industria cea mai dezvoltată acum este agricultura, țara fiind exportatoare de cafea și piei de animale, dar și de flori, unul dintre cei mai importanți clienți fiind Olanda. Dacă aș face o comparație, Etiopia este astăzi la fel ca România după Revoluție din punct de vedere economic. La nivel de infrastructură însă, este mai degrabă precum România în timpul lui Ceaușescu.”
Materialele produse de Sika se găsesc în unele dintre cele mai mari proiecte care se ridică acum în Etiopia, precum baraje, autostrăzi, stadioane, complexuri rezidențiale. Sika vinde către investitori mari activi în Etiopia, cel mai mare fiind chiar guvernul, care deține mai multe companii de construcții, lăsând astfel loc doar pentru puțini dezvoltatori privați.Chiar și cu toate aceste provocări, cu un nivel de trai foarte scăzut și cu un regim restrictiv, Petrișor Grindeanu spune că Etiopia, prin dorința de a se dezvolta, aduce avantaje care o fac atractivă în ochii multinaționalelor. Poate de aceea, Coca-Cola, Heineken și Unilever s-au ancorat cu fabrici în această țară. Și Pizza Hut a ajuns în Etiopia, cu o franciză deținută însă de un localnic.
„Trebuie însă ținut cont că este o piață emergentă și este de așteptat ca, treptat, tot mai multe companii internaționale să-și facă intrarea”, este de părere Petrișor Grindeanu.

Bruxelles-ul Africii
Există circa 40 de români în Etiopia, potrivit statisticilor ambasadei României primite de Petrișor Grindeanu, iar în cei cinci ani de când locuiește în capitala Addis Abeba, Petrișor Grindeanu i-a cunoscut aproape pe toți. Interacțiunea cu ei, dar și cu străinii, a făcut mai ușoară integrarea, avantajul fiind că în mediul de business, la fel ca în restul societății de altfel, limba engleză nu este o piedică, așa cum ar putea fi amharica, limba locală, destul de dificil de asimilat de către străini.
„Sunt 132 de ambasade în Addis Abeba și peste 30 de misiuni ONU, capitala Etiopiei fiind un fel de Bruxelles al Africii. Acesta este și motivul pentru care sunt foarte mulți expați care locuiesc aici.”
Etiopia a depășit în 2017 o valoare a Produsului Intern Brut de 80 de miliarde de dolari, potrivit celor mai recente date publice, la o populație de 105 milioane de locuitori. Estimările arată că numărul ar putea ajunge la 130 de milioane de locuitori în 2030, creșterea anuală fiind accelerată.
Petrișor Grindeanu mai spune, după cinci ani de locuit pe tărâm african, că Etiopia este și o țară fascinantă din punctul de vedere al obiectivelor turistice, oferind încă vizitatorilor ocazia de a vedea modul de viață autentic al triburilor din afara marilor orașe. Ca o întoarcere în timp, într-o țară care tinde spre dezvoltare.