Mioc, CEO PSI Industries: Corupția este motivul pentru care am eșuat în absorbția fondurilor UE

A trebuit să vină DNA-ul ca să aflăm ce se afla în spatele poveștii: societea care obținuse contractul de la S.C. Hidro Prahova S.A. Ploiești (regia Consiliului Județean Prahova) era controlată de familia Ponta, în frunte cu cumnatul acestuia, Iulian Herțanu. Un întreg mecanism de partid a fost pus în mișcare pentru ca firma lui Herțanu să ajungă la acest contract, finanțat cu fonduri europene: potrivit DNA, însuși Sebastian Ghiță, tovarășul de vacanță a premierului Ponta, ar fi intervenit la președintele CJ Prahova, Mircea Cozma.

Am zăbovit puțin asupra acestui dosar pentru că, după opinia mea, ceea ce s-a întâmplat la Câmpina este un caz-școală pentru înțelegerea mecanismul fraudării fondurilor europene și explică foarte bine de ce România este pe ultimul loc în UE la absorbția fondurilor europene. Oficialii români și europeni transmit în limbajul lor de lemn prețios că slaba absorbție se datorează “birocrației” sau “slabei capacități administrative”. Povești. Corupția, dorința oficialilor români de a vămui tot ce înseamnă euro venit de la Bruxelles, este cauza dezastrului.

Zilele acestea am văzut nenumărate exemple de fraude cu fonduri europene: de la cele din dosarul “Internet în școala ta”, în care este cercetat fratele deputatului PSD Sebastian Ghiță, la problemele de la compania de apă și canalizare a județului Sibiu. Componente întregi ale unor programe operaționale sunt blocate de la Bruxelles datorită “neregulilor” – formula eufemistică pentru suspiciuni de corupție. La ora la care scriu, tocmai a fost difuzată o știre potrivit căreia “cererea de rambursare cu nr.39, depusă de România la Comisia Europeană pentru Programul Operational Dezvoltarea Resurselor Umane, la finalul anului 2014, se află în prezent în „întrerupere temporară”, fiind necesară reverificarea proiectelor”. Este vorba de o cerere de rambursare de 500 de milioane de euro, care acoperă apropape 1.000 de proiecte.

Sunt un om de afaceri care privește mai degrabă spre viitor, decât spre trecut. Mă gândesc în primul rând cum putem evita ca fondurile alocate pentru intervalul 2014-2020 să treacă prin același proces de “vămuire” și, la final, să constatăm același eșec al absorbției. DNA, cu puțin peste 80 de procurori care instrumentează dosare, nu are cum să se ocupe de toată corupția din zona fondurilor europene. Sunt câteva soluții pe care le văd, poate nu perfecte, dar rezonabile. În primul rând, DLAF, omologul local al OLAF, trebuie depolitizat și reactivat. S-a mai auzit ceva despre această structură guvernamentală care verifică fraudele cu fonduri europene? În al doilea rând, sper ca ANI să implementeze sistemul de depistare a neregulilor în licitațiile publice – sistemul este anunțat din octombrie 2013, dar nu a fost finalizat! În al treilea rând, aș recomanda societății civile și mediului de afaceri să fie cu ochii pe viitoare lege a achizițiilor publice, pe care guvernul Ponta ba o anunță pe site-ul ANRMAP, ba o retrage.

Sunt câteva sfaturi punctuale. Problema majoră, o știm, este lipsa voinței politice în oprirea fraudelor sistematice. Sunt însă optimist că acțiunea DNA îi va speria pe politicienii corupți, iar românii vor vedea că fondurile europene le înbunătățesc lor viața, nu clienților de partid.