Minunatul spectru al deflatiei

Teoria economica spune ca deflatia inseamna o reducere generala a preturilor in economie, care se prelungeste suficient de multe luni incat sa impinga economia spre depresiune. In contextul in care rata inflatiei in Romania a fost negativa in august, pentru prima data dupa 1989, presa a vehiculat intens saptamana trecuta termenul de deflatie, cu sensul limitat la cel de simpla ieftinire a produselor si serviciilor.

Are insa de-a face Romania acum cu vreo reducere durabila a preturilor, privita ca o binecuvantare pentru o tara care se lupta de atatia ani cu inflatia? Evident ca nu, fiind vorba doar de o luna in care si-au facut efectul concomitent mai multi factori – ieftinirile de vara ale alimentelor, faptul ca majorarea de preturi la utilitati a facut o pauza, aprecierea leului si faptul (ilustrat de excedentul bugetar constant) ca programele de cheltuit bani de la buget continua sa se amane pentru ultimele luni ale anului.

Din toamna insa, coincidenta acestor factori nu va mai fi posibila, iar cresterea economica mult peste toate estimarile (7,4% in prima jumatate a anului), sustinuta in mare masura de accelerarea creditului, va ajunge sa se reflecte treptat si in statisticile inflatiei. Este foarte adevarat ca rata negativa a inflatiei pe august (-0,07%) contribuie puternic la eforturile BNR de dezinflatie, aducand bilantul august/august la 6,02%, aproape de tinta BNR pentru 2006 de 4-6%. Numai ca reactiile foarte optimiste din mediul politic, care tind sa sugereze ca Romania poate indeplini miracolul economic prin excelenta – o crestere economica record in conditile unei inflatii zero sau chiar negative -, n-au justificare. Conjunctura lui august a fost buna, intr-adevar, dar a fost doar o conjunctura.