Ministrul finanțelor Forin Cîțu luptă cu inflația și răpune monstrul înfiorat de spaimă

Ministrul finanțelor Florin Cîțu scrie, pe pagina lui de Facebook, acolo unde și-a mutat biroul, că, prin osârdia cu care a luptat cu regimul socialist al PSD, a reușit să ducă inflația în jos, dobânzile bancare asemenea și, foarte important, a asigurat stabilitatea cursului de schimb.

Fost bancher, dl Cîțu scrie: “Am promis mediu economic neinflationist și asta am livrat!

Trei ani de zile PSD a distrus puterea de cumpărare a românilor prin creșterea galopantă a prețurilor.

În regimul socialist al PSD rata inflației a crescut de al 0% la 5,4%!!!. PSD a dus Romania în topul rușinii în UE- cea mai mare rata a inflației din UE trei ani la rând. Așa i-au sărăcit pe românii cu cei mai putini bani.

Am spus din prima zi că voi adimnistra finanțele publice în așa fel încât să avem un mediu economic în care inflația să scadă. Și așa am făcut.

Astăzi rata inflației este la 1,8% (sursa Eurostat) și am scos România din topul rușinii. (…) O rată a inflației care scade înseamnă că și dobânzile trebuie să scadă. Așa s-a întâmplat! Toate dobânzile au scăzut. Atât dobânzile la care se împrumută statul, cât  și dobânzile pentru clienții băncilor.

Foarte important. Încrederea în guvern se vede și în alt indicator. Moneda națională nu se depreciază, deși dobânzile au scăzut!!!

Acest lucru se întâmplă pentru că am reușit să avem un mediu economic neinflationist și să implementam măsuri economice care i-au convins pe investitori că finanțele publice sunt administrate responsabil și precaut. (…)

De faptul că BNR printează bani, ca să aibă el ce mânca a doua zi, dl Cîțu nu zice nimic.

Acum eu nu mai înțeleg: dobânzile s-au dus în jos pentru că BNR a dus dobânda în jos sau pentru că a fluierat Florin Cîțu la ea: zît!?

Inflația s-a domolit pentru că s-a prăbușit consumul (minus 22% comerțul cu amânuntul, aprilie/martie, minus 15% comerțul alimentar, minus 22% comerțul nealimentar, minus 35% comerțul cu carburanți, minus 33% comerțul auto, minus 17% comerțul cu ridicata) sau pentru că a sărit dl Cîțu cu picioarele pe ea: date-n jos, că-ți lipesc niște măsuri fiscale nu te vezi!

Care măsuri fiscale? Că dl Cîțu nu a luat niciuna. O măsură fiscală e aceea cu care miști taxele și impozitele. Da, astfel de măsuri pot influența inflația. S-a mișcat ceva în strucutura taxelelor și a impozitelor de când e dl Cîțu ministru?

Dl Cîțu, în situația deloc roz în care se află – și nu din vina lui – putea influența inflația, în jos, într-un singur mod: tăind salarile bugetarilor. Sau majorând taxele. Atunci consumul s-ar fi domolit, iar inflația s-ar fi dus în jos. Dar dl Cîțu i-a ocrotit ca o cloșcă bună pe cei 1,2 milioane de bugetari. Când premierul  a spus că o parte dintre bugetari vor merge în șomaj tehnic, din solidaritate cu ceilalți, dl Cîțu a spus: “niet tavarășci”, nu te atingi de proletar. Acum că o fi scos castanele din foc de dragul șefului lui, nu mai știu.

Povestea este că situația ministrului de finanțe este complicată și el s-ar putea trezi, curând, huiduit și alungat din cetate, ca un sfânt neînțeles. Deficitele și datoria, pe care nu el le-a făcut, i se vor sparge în cap. După cum văd lucrurile la PNL, este mielul de jertfă fără cusur. Deficitele enorme vor duce datoria publică, în acest an, la 45% din PIB, iar Ministerul de Finanțe va trebui să se uite după o așa-zisă “consolidare fiscală”. Nu va avea de ales, fie va tăia din cheltuieli, fie va majora taxele. În ambele cazuri, o va lua în freză rău și va fi primul care va fi acuzat de deficitele care nu au fost făcute în mandatul domniei-sale.

Datoria publică în creștere puternică, care va obliga la corecții, va lovi în armata de angajați ai statului, de care dl Cîțu, din motive electorale, nu s-a atins. Poate este, într-un fel mai bine, într-atâta tensiune, una în plus nu ar fi făcut decât să accentueze starea de perplexitate din societate și, în plus, acești oameni, având siguranța locului de muncă și mai mulți bani au continuat să consume, ceea ce nu a fost decât bine pentru economie.

De cealaltă parte însă, sunt un milion de șomeri care, odată rămași fără bani, vor veni la poarta ministerului dlui Cîțu să-i ceară de mâncare. Să-i ceară job-uri. De unde Dumnezeu să le scoată Florin Cîțu? Îi angajează la stat? Sau se va îndrepta spre mediul privat, cu rugămintea de a face angajări? Și, atunci, ăștia vor zice: bine, dar tu ce scoți la înaintare? Abia aici se vede cât costă nechibzuința. Ce bine era acum dacă Florin Cîțu putea să reducă TVA-ul cu două puncte, ce bine era ca, acum, să fi putut ieși guvernul cu decizia: reducem impozitul pe salarii de la 16% la 10%! Dar, după ce ieri ai păpat toată ciocolata, degeaba jinduiești după un pătrățel, azi.

Dar, deh, omul e sub vremi și nu vremile sub om.

Bietul Rege Lear al finanțelor noastre. În loc să facă abdomene, ca să-și întărească stomacul pentru ce va veni, el cântă la vioară cântece cu inflație, dobânzi și, corolarul înțelepciunii domnei-sale, “stabilitatea cursului de schimb”. Nu mai avem de ales, clar că trebuie să-l facem guvernator.