Mineritul în spațiu, mai ieftin decât o centrală de gaze?

O misiune pe Ceres, o planetă pitică situată la o distanță de 411 de milioane de kilometri față de Soare și de dimensiunea Texasului, ar putea costa circa 27 de miliarde de dolari. Cheltuielile includ 10 lansări de rachetă pentru transportul echipamentelor, extragerea metalelor și a apei, precum și construcția unei facilități pe orbita Pământului pentru procesarea materiilor prime.

Costurile au fost estimate de absolvenți ai facultății de business ai University of New South Wales din Australia, care colaborează cu National Aeronautics and Space Administration în domeniul economiei mineritului în spațiu. Prin comparație, cel mai mare proiect unic în domeniul resurselor, centrala de gaze lichefiate Gorgon a grupului Chevron în Australia, are un cost estimat la circa 54 de miliarde de dolari. Cu toate acestea, să convingi investitorii să creadă că omenirea are un viitor în stele este departe de a fi ușor. „Investitorii există, dar trebuie să cunoască riscurile și avantajele“, a spus Rene Fradet, director adjunct pentru știință și inginerie la Jet Propulsion Laboratory al NASA din Pasadena, California, vorbitor la Forumul pentru Minerit în Spațiu organizat la Sydney.

POSIBILĂ COLONIZARE.

Un fapt crucial este că promotorii proiectului nu mai intenționează să trimită metalele extrase pe Pământ pentru înlocuirea resurselor epuizate. Costurile unei călătorii dus-întors sunt considerate neeconomice, iar atenția se va concentra în schimb pe asigurarea de materiale pentru operațiunile din spațiu, pentru alimentarea cu energie a activităților de explorare și pe eventuala colonizare a planetei Marte sau dincolo de aceasta. Exploatarea minieră a Lunii ar fi un relativ chilipir, cu cheltuieli de capital de aproximativ 9 miliarde de dolari, potrivit cercetării. Captarea unora dintre asteroizii din apropierea Pământului, ținta companiilor care dezvoltă deja programe pentru începerea mineritului în spațiu, ar costa numai 492 de milioane de dolari.

Susținătorii insistă că mineritul în spațiu se va dezvolta într-o industrie de 1.000 de miliarde de dolari care va furniza metale și apă pentru habitate și carburanți pentru rachete, pe o piață condusă inițial de programe de explorare a spațiului și de operatorii de sateliți.
CONOMIA SPAȚIALĂ. „Chiar dacă s-ar descoperi aur, l-aș lăsa acolo“, a spus Julian Malnic, membru în board‑ul Deep Space Industries, din Moffett Field, California, care intenționează să exploateze resursele asteroizilor și să desfășoare activități de procesare și producție în spațiu. El a arătat că poate fi construită o adevărată economie în spațiu, unde există resursele necesare.

Dovezile că tehnologia pentru activitățile miniere în spațiu este fezabilă sunt aduse de programe precum Asteroid Redirect Mission al NASA, a arătat Fradet. Pasul esențial este construirea unui caz de business credibil, care să convingă scepticii din industria minieră. „Nu este încă o investiție care să aducă profit“, a arătat Jeff Coulton, lector senior la Școala de Contabilitate a UNSW, ai cărui studenți au efectuat calculul costurilor mineritului în spațiu și care a vorbit la rândul său la forumul găzduit de universitate. În opinia sa, aceste activități ar putea deveni profitabile peste 20-50 de ani. Fiecare misiune de exploatare minieră  pe un asteroid ar putea costa numai 50-100 milioane de dolari, estimează Planetary Resources, companie finanțată de miliardarii fondatori ai Google Larry Page și Eric Schmidt. Planetary Resources a discutat planurile de investiții în mineritul spațial cu șefi de companii miniere, a spus președintele acesteia, Chris Lewicki.

Directorii companiilor miniere nu resping ideea. Directorul general al gigantului Rio Tinto Group, Sam Walsh, a spus în februarie că mineritul spațial ridică întrebări interesante și, dacă poate fi dezvoltat, compania pe care o conduce se va implica.

MINERITUL PE ASTEROIZI POATE DEVENI REALITATE ÎN 2025

Planetary Resources a lansat în octombrie un prim satelit de pe Stația Spațială Internațională, iar compania cu sediul în Washington, specializată în mineritul pe asteroizi, vrea să lanseze o serie de teste ambițioase în anii următori. Obiectivul este să înceapă să transforme apa de pe asteroizi în carburant pentru rachete, în decurs de un deceniu, și eventual să extragă metale din grupa platinei, din roci spațiale. „Ne așteptăm ca obținerea apei de pe asteroizi și crearea unei economii de realimentare cu carburant în spațiu să devină realitate în următorii 10 ani, chiar în prima jumătate a anilor 2020. Ulterior, va fi vorba despre cum se va dezvolta piața“, a spus președintele Planetary Resources, Chris Lewicki, pentru Space.com. El a arătat că de-a lungul istoriei a existat tendința de a face estimări exagerate pentru următorul an și de a ignora ce se întâmplă în următorii 10 ani. „Progresăm foarte rapid, lumea se schimbă foarte rapid în jurul nostru, așa că am putea progresa mai repede decât ne putem imagina“, a mai spus Lewicki.

Companiile Planetary Resources și Deep Space Industries vor să ajute omenirea ca prin intermediul exploatării resurselor asteroizilor să își extindă prezența în sistemul solar și, desigur, să obțină și profit din aceste activități. Acest plan ambițios începe cu apa, care este prezentă din belșug într-un tip de rocă cunoscut sub numele de „carbonaceous chondrite“. Apa de pe asteroizi poate face mai mult decât să potolească setea astronauților, să ajute la protejarea lor de radiațiile periculoase și, când este descompusă în hidrogen și oxigen, să permită alimentarea din mers cu carburant a navelor spațiale. Tehnologia de detectare și extragere a apei pe asteroizi nu este foarte dificilă sau costisitoare, a explicat Lewicki. Vehiculele spațiale de cercetare identifică în mod curent substanțe pe corpurile cerești, iar extragerea apei pe un asteroid ar putea implica extragerea unei roci și expunerea acesteia la căldura soarelui.

Rocile de tipul carbonaceous chondrite conțin în mod obișnuit metale precum fierul, nichelul și cobaltul, iar exploatarea lor ar permite minerilor să înceapă să construiască lucruri în afara Pământului. Este următorul pas logic după exploatarea apei, a explicat Lewicki. „Aurul de la capătul curcubeului“ este extracția și exploatarea metalelor din grupa platinei, care sunt rare pe Pământ dar extrem de importante în fabricarea electronicelor și a altor bunuri high‑tech.

„În final, ceea ce vrem să facem este să creăm o afacere în spațiu, un motor economic care să deschidă spațiul pentru restul economiei“, a spus Lewicki, care consideră că dezvoltarea resurselor din afara Pământului ar trebui să aibă ca efect deschiderea ultimei frontiere. „Fiecare frontieră pe care am deschis-o pe Pământ a fost în căutarea resurselor sau am fost capabili să rămânem in interiorul acelei frontiere pentru că au fost disponibile resursele necesare. Nu există niciun motiv ca spațiul să fie diferit în această privință“, a apreciat șeful Planetary Resources.

Compania Planetary Resources nu desfășoară încă activități de minerit pe asteroizi, dar deține deja echipamente în spațiu. Astfel, în luna octombrie a lansat pe orbita Pământului satelitul Arkyd-3R, de pe Stația Spațială Internațională, într-o misiune de 90 de zile pentru testarea tehnicii electronice de aviație, softuri și alte tehnologii. Planetary Resources lucrează în prezent la un nou satelit, Arkyd-6, care va fi lansat pe orbită în decembrie, la bordul rachetei Falcon 9 construite de SpaceX. Arkyd-6 va fi dotat cu tehnică electronică de aviație avansată, precum și cu o cameră selfie. Satelitul va fi dotat și cu un instrument proiectat să detecteze apă și apă cu conținut de minerale, a spus Lewicki. Următorul pas va fi Arkyd 100, de două ori mai mare decât Arkyd-6 și care va căuta posibile ținte care să fie exploatate, de pe orbita joasă a Pământului.  Lansarea Arkyd 100 este programată pentru sfârșitul anului 2016. După Arkyd 100 vor urma Arkyd 200 și Arkyd 300. Acestea două vehicule spațiale, cunoscute și ca interceptori și prospectori de întâlnire, vor fi capabile să efectueze inspecții pe asteroizi din apropierea Pământului. Dacă totul va merge bine, primul Arkyd 200 va fi lansat pe orbita Pământului pentru testări în 2017 și 2018, iar Arkyd 300 la sfârșitul anului 2018 sau începutul lui 2019.

O posibilă problemă poate fi obținerea drepturilor de proprietate asupra resurselor minerale din spațiu. Extragerea și vânzarea resurselor de pe asteroizi respectă în totalitate Tratatul Spațial din 1967, explică Lewicki. Există însă un anumit grad de confuzie în legătură cu această industrie în formare și drepturile participanților, iar Lewicki s-a declarat mulțumit de faptul că Congresul Statelor Unite începe să se ocupe de subiectul exploatării asteroizilor. Camera Reprezentanților a aprobat recent un proiect de lege care recunoaște drepturile de proprietate ale companiilor care desfășoară activități de minerit pe asteroizi, iar Senatul analizează la rândul său proiectul.