Home Actualitate Mihai Stănescu, RoCoach: România ca o co...
Actualitate

Mihai Stănescu, RoCoach: România ca o corabie cargo, imensă, grea, dar fără timonă și fără hartă

România se aseamănă astăzi cu o corabie cargo imensă, solidă, cu motorul în funcțiune și un echipaj care muncește neobosit. Corabia se află pe apă, transportă mărfuri, îndeplinește jaloane, raportează viteză și tonaj. Totuși, lipsește esențialul: timona și harta. Știm…

Mihai Stănescu, RoCoach: România ca o corabie cargo, imensă, grea, dar fără timonă și fără hartă
Mihai Stănescu, RoCoach: România ca o corabie cargo, imensă, grea, dar fără timonă și fără hartă · Foto: Business Magazin

România se aseamănă astăzi cu o corabie cargo imensă, solidă, cu motorul în funcțiune și un echipaj care muncește neobosit. Corabia se află pe apă, transportă mărfuri, îndeplinește jaloane, raportează viteză și tonaj. Totuși, lipsește esențialul: timona și harta. Știm că ne mișcăm, dar nu știm încotro mergem. Cristofor Columb a pornit în 1492 spre vest dorind să găsească o rută mai scurtă către Indiile de Est. Neavând o hartă clară, când a ajuns pe insulele din Caraibe, Columb a crezut că se află în Asia. Acest eveniment de navigat fără hartă a rescris istoria Americilor, dar se putea solda cu un naufragiu care să fie acoperit de uitarea istoriei. La această răscruce stăm și noi azi.

De pe punte se strigă statistici și indicatori: vorbim despre creștere economică, despre absorbția mare de fonduri și despre ajustări de deficit. Sunt lansate în spațiul public cifre care dau impresia de progres, dar care nu răspund la întrebarea esențială: „Încotro ne îndreptăm?”. În lipsa unei direcții clare, corabia continuă să înainteze, însă fără busolă și fără un orizont comun, iar întrebarea este – cum știm că nu ne așteaptă un naufragiu?”

Leadershipul românesc pare să fi renunțat la rolul de căpitan al viziunii și a rămas doar mecanic-șef. Știe ce pârghii bugetare să acționeze, cum să gestioneze defecțiunile din sistem, dar nu mai răspunde la întrebarea fundamentală: „Pentru ce facem toate aceste lucruri?”. Vor fi toate acestea suficiente să ajungem la un țărm?

Am lucrat două decenii alături de lideri din mediul privat și public. Toți confirmă același adevăr: niciun lider nu poate mobiliza pe termen lung fără să ofere un sens profund. Nu strategiile lipsesc, ci misiunea. Câți nu au lăsat totul pentru a urma visul de aur al junglelor Americilor? România funcționează astăzi ca un aparat tehnocratic ce bifează jaloane europene și atrage fonduri, dar fără o poveste comună care să explice cine vrem să fim împreună și mai ales ce țărmuri vrem să atingem.

Țările nu cresc doar prin PIB, ci prin narațiuni care unesc generații și dau coerență socială. În lipsa unui fir narativ matur, spațiul este ocupat de povești simpliste și radicale: frica de străini, resentimentul față de elite, iluziile soluțiilor magice. Populismul câștigă teren pentru că oamenii nu pot trăi fără o poveste. Dacă nu li se oferă una solidă și responsabilă, o adoptă pe cea stridentă și falsă. Astăzi nu mai există povești suficient de puternice cât să ne dea curaj să rezistăm apelor tulburi pe care trebuie să le traversăm până pe malul celălalt.

România are nevoie de un nou contract social. Nu o listă birocratică de promisiuni, ci un proces colectiv de redefinire: cine suntem, ce ne unește, ce vrem să apărăm și ce vrem să construim. Fără această reflecție, corabia va continua să plutească încă ani de zile – cu simulări bugetare, dar fără direcție și cu strategii fiscale, dar fără sens. Iar momentul coliziunii cu un recif nu va veni dintr-o defecțiune tehnică, ci din absența unui „de ce” care să ghideze. A transforma deriva in destinație e doar amânarea unui dezastru inevitabil.

Istoria arată limpede: acolo unde liderii nu oferă o poveste care să adune, apar alții care oferă povești care dezbină. Adevărata miză nu este doar economică, ci de supraviețuire a democrației. România are încă șansa de a-și desena harta și de a-și pune timona în mâini. Întrebarea este: cine va avea curajul să își asume destinația clară?

Pentru că dacă România nu-și redefinește contractul social printr-un sens comun, îl va rescrie prin furie, excludere și autoritarism, iar asta înseamnă să ne înecăm mult înainte de a spera măcar la un mal.

BIO Mihai Stănescu:

Mihai Stănescu este senior management advisor, executive coach și non-executive board member, cu peste 20.000 de ore de practică în leadership și strategie, dezvoltator al Organizational Transition Quotient (ORQ) și fondatorul RoCoach, prima companie de coaching din România. De-a lungul carierei, a ghidat și consiliat sute de lideri din companii de retail, producție, energie și finanțe din România și Europa Centrală și de Est, sprijinindu-i în tranziții organizaționale complexe și contribuind la optimizarea leadershipului și creșterea agilității echipelor de management.

Conţinut Business Magazin
Citeşte fără limită restul articolelor cu plată
Abonează-te — 9,90 € / lună