Mihai Betelie, consilier proprietate industrială, manager al agenției de proprietate industrială Rompatent Design: Cum protejăm brandul de pericolele care îl pândesc?

Primul pas pentru protecția unui brand este înregistrarea acestuia ca marcă de comerț sau servicii la nivel național, european sau internațional. Prin obținerea titlului de protecție, titularul obține dreptul exclusiv de exploatare. în lipsa protecției ca marcă, brandul devine vulnerabil. Dar protecția juridică a brandului nu trebuie să se oprească aici și orice proprietar de brand trebuie să știe acest lucru. Ca orice drept de proprietate, și cel conferit de marcă trebuie apărat.

De pildă, pot apărea situații în care, fie la nivel național (OSIM – Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci), fie la nivel european (EUIPO – Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală), se depun cereri noi de marcă identică sau asemănătoare cu un brand deja înregistrat, prin care se cere protecție pentru aceeași categorie de bunuri sau servicii.

în acest caz, pentru a evita înregistrarea unei mărci noi, identice sau asemănătoare care creează confuzie în piața de profil și poate aduce prejudicii de imagine și patrimoniale titularului brandului, acesta trebuie să blocheze cererile noi prin folosirea unor căi de atac, în procedura administrativă de înregistrare. îmi vine în minte un exemplu recent, când a existat o tentativă de a înregistra denumirea ”Mediafix“ pentru o firmă cu activități de agenție de știri, denumire care venea în conflict evident cu marca ”Mediafax“.

Ar fi de preferat ca titularul unui brand să fie la curent cu orice depunere de cerere de marcă, prin monitorizarea buletinelor oficiale naționale sau europene în care se publică aceste cereri, și să nu rateze momentul în care poate apela la arme legale de atac. Altfel, marca nouă este înregistrată, coexistă cu cea a titularului inițial, până se obține anularea printr-o hotărâre judecătorească definitivă.

Cu cât un brand devine mai cunoscut și apreciat în segmentul său de piață, cu atât crește riscul folosirii sale fără drept sau al introducerii pe piață a unor produse contrafăcute. în aceste cazuri, titularul brandului are la dispoziție instrumente de drept penal și civil pentru apărarea drepturilor sale.

Cine trebuie să protejeze brandul și cum se face, efectiv, acest lucru? Inițiativa protecției unui brand, prin înregistrarea ca marcă, aparține, în mod evident, celui care a creat brandul și intenționează să-l lanseze pe piață. Unii antreprenori demarează procedura de înregistrare fără să consulte specialiști și reușesc de cele mai multe ori să facă acest lucru cu succes.

în ultimii ani, tot mai mulți antreprenori apelează la serviciile specializate de consultanță ale agențiilor specializate în domeniul proprietății industriale, acesta fiind un pas înțelept atât în faza de înregistrare a brandului, cât și ulterior, prin folosirea tuturor pârghiilor prevăzute de legislația națională, europeană și internațională pentru asigurarea exclusivității în folosirea brandului.
Orice antreprenor trebuie să știe că momentul cel mai potrivit pentru a se gândi la protecția brandului este cel imediat după crearea acestuia, înainte de a fi scos la rampă, de a fi făcut public, prin orice mijloace. Așa e cel mai sigur.

Unii antreprenori se grăbesc; lansează o marcă și abia apoi se gândesc că ar trebui să o și protejeze. Astfel, se expun unor riscuri – acestea de regulă vin din partea concurenților, care simt valoarea acelui nou brand și chiar dacă nu l-au creat ei se grăbesc să ceară protecția la oficiul național (OSIM) sau la oficiul european (EUIPO).

întâlnim des în activitatea noastră astfel de practici deloc corecte, când o denumire intens folosită de un antreprenor pentru un produs sau un serviciu nu este înregistrată ca marcă, fie din neglijență sau din lipsa informării. Principalul risc în acest caz este ca un terț să profite și să încerce să obțină protecția pentru marca respectivă.

Totuși care sunt pașii corecți pentru protecția unui brand?

Mai întâi de toate trebuie spus că nu orice denumire poate fi înregistrată ca marcă. Dacă denumirea aleasă este descriptivă în raport cu bunul sau serviciul respectiv sau este lipsită de distincție, cererea de protecție va fi respinsă. Sfatul unui consilier de proprietate industrială cu experiență și bine pregătit profesional sau al unui avocat specializat în domeniu este un gir pentru un parcurs lipsit de riscuri în această primă etapă – alegerea denumirii potrivite.

După stabilirea denumirii care să respecte exigențele prevăzute de lege, se impune alegerea bunurilor și serviciilor pentru care se cere protecția pe o clasificare recunoscută și practicată la nivel internațional.

Până la depunerea cererii de protecție este necesară și efectuarea unei cercetări de documentare pentru a afla dacă există deja protecție, pentru aceeași categorie de bunuri sau servicii, sub o denumire asemănătoare sau chiar identică, ipoteză în care titularul acelei mărci se va putea opune cererii noi, iar aceasta va fi respinsă.

Abia apoi se va putea depune cererea și obține titlul de protecție.

Orice proprietar trebuie să își protejeze cu adevărat și cu responsabilitate brandul pe toată durata existenței titlului de protecției, adică zece ani, cu posibilitatea reînnoirii succesive.

De ce trebuie protejat un brand? De cele mai multe ori un brand se identifică cu însăși afacerea, prin urmare răspunsul vine de la sine: prin protejarea brandului e securizată afacerea și este eliminat riscul ca un competitor să-și ofere serviciile sau să producă și să comercializeze bunuri asemănătoare până la identitate.

Așadar, protecția unui brand oferă dreptul de exploatare exclusivă din partea titularului său, ceea ce înseamnă că acesta poate interzice unui terț folosirea fără drept. Pe măsură ce crește notorietatea unui brand, la nivel local sau național, titularul său îl poate licenția, franciza, cesiona cu beneficii certe în patrimoniul său.

Și să nu uităm că marca este un activ necorporal, a cărui valoare poate fi stabilită de către experți autorizați ai Asociației Naționale a Evaluatorilor Autorizați din România (ANEVAR) și transpusă în patrimoniul unei companii. Buna reputație și notorietatea unui brand îi sporesc acestuia valoarea.

în viața unui brand pot să apară o sumedenie de pericole. Cele mai importante sunt situațiile în care unii antreprenori investesc bani și muncă pentru lansarea unui brand și ulterior sunt forțați să accepte duelul cu un concurent similar, pentru că nu au acordat suficientă atenție pentru protejarea brandului. în cazul în care o astfel de situație nu se rezolvă, pot apărea și alți concurenți care să se folosească de aceeași denumire, în piață se creează confuzie, iar brandul poate dispărea.

Chiar și brandurile înregistrate ca mărci sunt expuse unor pericole, care în timp le pot afecta valoarea. O situație este cea în care nefolosirea unui brand pe o perioadă mai lungă de 5 ani poate duce la decăderea titularului sau la pierderea dreptului de proprietate, în urma unei hotărâri judecătorești. O altă situație în care brandul este expus pericolelor este cea în care titularii nu dețin suficiente informații, nu reacționează prompt sau sunt permisivi față de actele de contrafacere, de folosire fără drept a denumirii, de concurență neloială.

Agenția de Proprietate Industrială Rompatent Design este acreditată OSIM, EUIPO, WIPO.