Mihaela Feodorof, executive coach & business consultant: Angajații de ieri, copiii de astăzi, profesioniștii de mâine
Lumea evoluează, timpurile se schimbă, iar oamenii, împreună cu ele. Organizația este ea însăși un organism viu a cărui existență și profitabilitate sunt în strânsă legătură cu oamenii care o populează.
Cu cât echipa și scopul organizației sunt mai mari, cu atât oamenii sunt mai diferiți atât din perspectiva modului de a fi, dar și acoperind diverse etape de dezvoltare.
Din acest punct de vedere, organizațiile, aș spune eu, curajoase se bucură de noi perspective, dar își asumă o gestiune rafinată a populației, ajustând și armonizând permanent diferențele.
Suntem oare mereu la fel de bine pregătiți să-i primim cum se cuvine pe colegii mai tineri? Ne place de ei, vin cu un aer proaspăt; dar cât de ușor o să ne fie să formăm o echipă?
Am lucrat ceva timp în recrutare și gestiunea carierei. Pe cât de frumoasă este activitatea, pe atât de provocatoare. Să ai în echipă parteneri de lucru de vârsta copiilor sau părinților tăi devine interesant. Cum te raportezi în relația cu ei? Cum percepi atitudinea lor? Cât de repede cazi în capcana etichetelor? Generația asta… Pe vremea noastră…
Mi-am zis că ar fi mai simplu să-i prezinte cineva, așa că am derulat un al doilea studiu, care a urmărit caracteristicile de temperament ale copiilor începând cu vârsta de 8 ani, dar și vocația adolescenților din intervalul 14-20 ani. S-au analizat 700 de profiluri ale minorilor evaluați pe parcursul anilor 2014, 2015, 2016 și în prima jumătate a acestui an.
Dacă ești cumva părinte, s-ar putea să recunoști trăsăturile propriului copil sau ale micuților prietenilor tăi. În cazul în care predai la catedră, multe dintre ele sunt și ale elevilor tăi. Dacă ești responsabil de o echipă a cărei performanță depinde de aportul tinerilor pe care îi coordonezi, s-ar putea să-ți fie de folos în anumite situații.
Îmi place să descopăr omul, autenticitatea individului, asigurând plusvaloarea sa în activitățile în care acesta se implică.
Copiii și tinerii care sunt astăzi pe băncile școlilor sau ale facultăților se pregătesc să profeseze alături de noi. Cum ni se vor alătura?
Ceea ce subliniez, dar mă bucur că nu sunt singura, este că o vor face cu emoție. Da, viitorii noștri colegi sunt emoționali. 75% din populația evaluată are această dominantă de personalitate. Îi recunoașteți? Sunt copiii care suferă pentru că doamna învățătoare nu le-a adresat astăzi niciun cuvânt, care îndrăgesc o materie datorită celui care o predă făcând un efort suplimentar în studierea acesteia, doar – doar o să primească o apreciere. Îmi amintesc de un adolescent care a decis să participe la olimpiade pentru că altfel era ”invizibil“ pentru profesorul pe care îl admira. Mi s-a părut extrem de trist să ajungi să-ți ”cumperi“ atenția cu prețul muncii și inteligenței. Deveniți adulți, aceștia vor abandona un rol profesional, sau îl vor îmbrățișa, pentru alte aspecte decât cele financiare, pragmatice. Le vor plăcea oamenii cu care lucrează, vor face tot ce le stă în putință să reziste jobului chiar dacă acesta este foarte solicitant. Vor fi valorizați de relația cu cel care se îngrijește de rezultatele echipei, vor da totul pentru aceasta. Vor fi însă atinși cu ușurință de prejudecăți și neatenția la nevoile personale. Se vor simți afectați dacă sunt ignorați de cei care răspund de activitatea lor. Vor pleca din mediile profesionale care nu sunt îmbogățite de omenie.
Un alt atribut al acestora este flexibilitatea. Ne dorim să avem noi colegi în echipă care să nu se opună schimbării, ci să o îmbrățișeze și să fie deschiși la noi provocări. Desigur, putem observa din perspectivă critică și ușurința tinerilor coechipieri de a sări dintr-un obiectiv în altul, tratând parcă cu ușoară superficialitate calitatea realizării acestuia. Faptul că sunt în egală măsură și practici ne aduce liniștea necesară că ne putem baza pe rezultatele lor. Dar, mai ales, e bine de știut că fiind caracterizați de extraversiune vor fi mereu dispuși să-și împărtășească opiniile, să dezbată provocările și astfel să găsim împreună soluții provocărilor întâmpinate.
Stilul lor de a munci este unul mai degrabă aventuros. Mă bucur să evidențiez această caracteristică pentru că aș vrea ca angajatorii care îi doresc parte din echipa lor să fie pregătiți să-i expună la experiențe care să le crească adrenalina. Acești tineri se plisctisesc ușor, au nevoie de elemente de noutate, se bucură când dinamica activității îi solicită. Pe de altă parte, vor argumenta cu ușurință, pentru că le place să se documenteze, să studieze în amănunt și să fie bine pregătiți în ceea ce fac. Vești bune pentru cei care investesc în dezvoltarea talentelor, dar și în programele de succesiune din companii.