Mihaela Feodorof, Executive Coach and Business Consultant Performanceway si Owner Yourway Group: "Pericolele puterii"

Linia fină între cine suntem ca personalitate la începutul acestui drum și cine putem deveni pe parcursul lui, este foarte ușor de trecut.

Despre acest fenomen știm că se vorbește din vechime, când în Grecia antică înțelepții spuneau: „Dacă vrei să vezi caracterul unui om, dă-i putere.” Sau prin credința exprimată de Abraham Lincoln, care spunea: „Vrei să cunoști un om? Investește-l cu putere.” Între timp s-au scris cărți și s-a probat științific simptomatologia Hybris sau Hubris, cum o descrie David Owen, medic britanic și fost ministru al muncii în anii ‘70. 

M-am întors la această alterare a personalității de curând, când a trebuit să dau feedback, după mai multe formule de assessment, unei persoane care ocupa rolul de CEO. Formula narcisistică prin care percepea relațiile sale, atât cu sine, cât și cu ceilalți, era o piedică evidentă în procesul său de transformare, cu efecte pe măsură în dezvoltarea companiei pe care o conduce.

Îndoiala asupra oricăror opinii, cât și ignorarea sau chiar imaginea sinelui atotștiutor îi determinaseră pe cei din preajma sa să-l izoleze sau să-și păstreze opiniile pentru ei, știind că acestea nu vor fi luate în seamă, ci doar constant contraatacate.

Lipsa atenției la detalii este unul dintre efectele imediate ale acestei deviații comportamentale, alimentând o viziune neancorată în realitate. De aici până la consecințele în neconcordanță cu așteptările este doar o chestiune de timp. Rezultatele organizației se deteriorează încet și sigur, fără cale de întoarcere. Pentru că orice prilej de a îmbunătăți situația se transformă în discuții interminabile, purtate din orgoliu, și uneori chiar în conflicte deschise.

Cât de mult afectează aceste comportamente cultura organizațională? Imens. Unii dintre membrii comunității vor lua drept exemplu aceste trăsături crezând că astfel se validează formula de leadership în companie. O altă parte a grupului se dezice de această formulă și nu o investește cu încredere, generând un val de opoziție fățișă sau prin discuții de culise. Cunoscutele „bisericuțe” și bârfele de la colțuri sunt ingredientele cele mai nocive ale comunicării informale din orice grup profesional sau de interese.

La polul opus avem comportamentul salvator care se potrivește ca o mănușă rolului de conducător. Cu ceva timp în urmă, am scris cu multă credință un material despre smerenie și cât de importantă este această calitate pentru un leader autentic. A fi smerit nu înseamnă să fii slab sau supus, ci este însăși calitatea prin care ai măsura devenirii tale ca individ. Nu ești, sau nu cauți să fii altceva decât ești. Dar cel mai important lucru, să știi să-ți iei această măsură în raport cu tine și cu oamenii care te înconjoară.

Am spus-o de mai multe ori și nu voi înceta să o repet: Oamenii urmează oameni! Nu-i vei urma niciodată pe cei în care nu crezi, care nu te lasă să-i descoperi, să-i cunoști, cu calitățile dar și cu slăbiciunile lor. Nu o să-i crezi pe cei care au despre sine părerea că sunt perfecți, că ei nu au greșit și nici nu o vor face vreodată. Când vrei să pari altceva decât ești, te încrezi în „chip cioplit” și te îndepărtezi de tine și de valorile tale, iar oamenii simt asta. Percep că îi ții la distanță și de aici aroganța, comportamentul blocant atât de frecvent întâlnit în proiecte de dezvoltare organizațională. De aceea menționez deseori nevoia de a ne întoarce, cu luciditate, la măsura noastră. În aceste condiții, oamenii din preajmă se pot alinia și urma leadershipul autentic și nu „chipul cioplit”.

Cum se probează această formulă? Prin claritate, coerență și consecvență.
• Claritate în declarații și comunicare
• Coerență între declarații și fapte (proba angajamentului luat)
• Consecvența cu care acționez în sensul angajamentului asumat.
Este formula celor 3C pe care o aplic atunci când lucrez cu cei pe care-i însoțesc în procesele de dezvoltare individuală, care vor produce rezultate favorabile, de această dată, companiilor.  Mă ajută să rămân la rândul meu „clean and clear for the client”, adică să-i oglindesc cu claritate și obiectivitate în demersurile lor de transformare.
Orice abatere de la oricare dintre aceste comportamente este sancționată de cei care ți-au acordat încrederea lor.

Cum să eviți această capcană?
• Construiește o relație onestă cu tine. Alocă-ți timp de reflecție, nu te pripi să demonstrezi nimic nimănui. Nici măcar ție.
• Fii conștient de factorii care te determină să acționezi sau să angajezi demersuri riscante;
• Cere părerea celor din echipă, ascultă-le opiniile fără să-i întrerupi chiar dacă ai deja (sau crezi că ai) soluția potrivită. Chiar și dacă ai auzit tot ce aveau de spus, mai pune câteva întrebări suport, astfel încât să fii sigur că și interlocutorul tău a cugetat și a venit măcar cu o rezolvare a situației.
• Cântărește-ți cu obiectivitate intervențiile, cere feedback de la mai multe persoane din diverse perspective;
• Fă curat în relații trecându-le prin filtrul provocărilor. Nu hrăni interacțiunile submisive, acestea sunt oglinzi false care îți facilitează blocajele.
• Investește în dezvoltarea ta, măsoară-ți progresul, nu te culca pe o ureche. Amintește-ți că cel mai greu lucru este să te menții acolo sus unde ai ajuns și că ochii tuturor sunt îndreptați către tine.
• Vorbește limpede, nu ascunde sub „preș” aspectele mai puțin plăcute, discută despre vulnerabilitățile tale și ale companiei. Aroganța de a te crede invincibil este calea sigură spre declin.