Mihaela din connecticut și Alina din Ohio

Sunt fascinat de oamenii, de românii care la un moment dat, fără să mai fie la 20 de ani, după ce termină școala, dintr-o dată decid să plece în lume, să-și facă o altă viață, să aibă o altă carieră profesională, să aibă un alt drum. Și nu pleacă din motive financiare, chiar deloc.

Dacă ar fi fost în anii ’90, la începutul anilor 2000, când au plecat foarte mulți, sau poate imediat după criza din 2008, când am avut un exod destul de puternic, aș mai fi zis. Dar acum, în timpurile noastre, când România, cel puțin statistic, este la cel mai înalt nivel din punct de vedere economic, când viața socială este destul de diferită față de cum a fost în anii ’90?

Poate așa văd eu lucrurile.

Când am fost în luna mai la Washington, m-am întâlnit/reîntâlnit la Ambasada României de acolo cu Mihaela Ungureanu, cea care până în toamna lui 2021 a fost CEO, cea mai înaltă poziție de management, al farmaciilor Dona, un business care atunci avea venituri anuale de 1,5 miliarde de lei, adică peste 300 de milioane de euro. Ea era unul dintre cei mai cunoscuți executivi din industria farma. Să lași peste noapte o funcție de top în România și să pleci aproape cu totul în Statele Unite, să o iei practic de la capăt într-o altă țară, într-o altă lume de business, într-un alt job, este fascinant.

Mihaela Ungureanu este acum administratorul unui club nautic în Connecticut, deținut de familia Winklevoss (cei doi frați gemeni Winklevoss au fost unii dintre fondatorii Facebook).

Cum este să o iei de la capăt într-o altă lume, unde nu te știe nimeni și unde nu știi pe nimeni? (Peste tot este o lume de networking, mai ales în business.)

O singură întrebare, foarte multe răspunsuri. Dar, până la urmă, e o nouă experiență de viață.

Poate mulți dintre noi, după ce am văzut cum s-au desfășurat lucrurile în cei 35 de ani de la căderea comunismului, am fi luat alte decizii, poate am fi vrut să avem mai multe experiențe în carieră. La un moment dat te gândești că timpul tău a trecut.

Dar uite, nu este așa, cel puțin din perspectiva Mihaelei Ungureanu.

Dacă pe Mihaela Ungureanu o cunoșteam, ea fiind prezentă în ZF și BUSINESS Magazin, la Washington am interacționat și cu o altă româncă, Alina Hărăstăsanu, care la un moment dat, de data asta în 2012, și-a luat viața/cariera în propriile mâine și a ajuns în SUA, iar acum este director pentru zona europeană pentru dezvoltarea relațiilor cu investitorii din Europa care ar vrea să investească în statul american Ohio. Cum a ajuns cineva care a terminat Universitatea din București în Ohio, mult prea departe de România, este la fel de fascinant. Cariera te poate duce în lume atât de surprinzător, încât te poți mira și tu unde ajungi.

De ce a plecat Alina din România în Ohio? Unul dintre răspunsurile ei a fost că nu ar fi putut niciodată în România să ajungă într-o asemenea poziție unde este ea acum, să reprezinte un stat american în a atrage investiții străine. Se spune că America este țara tuturor posibilităților, dar lumea mai mult se referă la a face bani. Este și țara tuturor posibilităților poate și pentru o altă carieră.

Românii s-au împrăștiat peste tot în lume. Dacă primul val, din anii ’90, a fost mai degrabă în căutarea unui job, oricare ar fi el, din care să câștigi mai mulți bani decât cei 100-300 de dolari pe care puteai să-i încasezi în România, odată cu trecerea anilor lucrurile s-au mai schimbat. O parte s-au dus la studii, o parte au avut șansa să intre pe un drum de carieră în multinaționale, o parte s-au dus în lume pentru a căuta o altă carieră, un alt job, o altă lume.

Sunt sigur că exemplele Mihaelei din Connecticut (cu un MBA la Harvard) și Alinei din Ohio (cu un MBA la The Ohio State University) pot fi regăsite la zeci și sute de mii de români, care au ajuns peste tot în lume în niște poziții de top. Noi știm mai puțin.

Pentru noi percepția este că toți cei care au plecat din țară – și sunt peste 4 milioane – sunt căpșunari, au mers la cules de sparanghel, sunt bucătari și chelneri, de altfel joburi extrem de respectabile, de care toți avem nevoie până la urmă.

Pe de altă parte, ar fi interesant de văzut, de consemnat, unde au ajuns românii care au vizat poziții de management, de top management. Sunt fascinante cariera lor profesională și răspunsurile la întrebările: de ce au plecat din România, ce nu au găsit aici, ce nu ar fi putut să facă în România, unde nu ar fi putut să ajungă în România și unde au ajuns.

La BM, noi am încercat să găsim români cu o carieră în afară care să ne răspundă la aceste întrebări, să scriem povestea lor. Și vom continua.    

Mihaela Ungureanu – Connecticut

Ea  a deținut până în toamna lui 2021 cea mai înaltă poziție de management al farmaciilor Dona și este acum administratorul unui club nautic în Connecticut

Alina Hărăstăsanu – Ohio

director pentru zona europeană pentru dezvoltarea relațiilor cu investitorii din Europa care ar vrea să investească în statul american Ohio