Micro România mare. Microafacerile sunt adevărata forță a economiei. Cine sunt antreprenorii din spate

Au început cu idei mici și bugete și mai mici, dar au crescut cu fiecare rețetă testată, fiecare client câștigat, fiecare obstacol depășit. Sunt antreprenorii „micro” care susțin economia reală cu pasiune și perseverență. Din spatele cifrelor reci, ei spun o poveste caldă despre muncă, identitate și curaj.

Sunt tineri sau trecuți prin experiențe de viață în afara țării, au pariat economiile și împrumuturile de la familie sau au făcut credit, au lucrat în domeniu sau au învățat din mers – așa începe crearea unui portret robot al antreprenori de talie ”micro”, cei care astăzi susțin în ateliere, magazine sau făbricuțe peste un milion de angajați. În spatele acestei încercări de a crea un portret robot se află un lucru cert: nu există un tipar după care poți deveni antreprenor. Iar asta ne demonstrează fiecare berar care îți servește berea pe care a făcut-o cu mâinile lui, fiecare proprietar de magazin cu înghețată care a încercat sute de rețete înainte să pună 20 în vitrina frigorifică sau fiecare producător de brânză care ia cel mai gras lapte pentru a face cea mai bună brânză maturată. Ce ne spun cifrele despre ei? Că formează o comunitate de peste 800.000 de firme micro, adică peste 90% din firmele din economie și contribuie cu peste 13% la cifra de afaceri totală din economie. Însă ei sunt mult mai mult decât cifre. Sunt cei care aduc energie în business indiferent de context economic, sunt cei care ne aduc de cele mai multe ori mai aproape de rădăcinile gastronomice, de cine suntem și ce mâncăm. Iată câteva domenii în care cei pe care economia îi vede ca ”micro” sunt de fapt o adevărată forță în domeniile în care activează. 

Brânzeturi maturate, înghețată sau gelato, bere artizanală, pâine sau patiserie – sunt câteva domenii în care antreprenorii reușesc să crească chiar dacă la nivel macro piețele pe care activează au un consum încetinit sau multe firme mai mari se confruntă cu probleme financiare sau chiar insolvență. Îi vedem pe acești antreprenori deseori la târguri de profil din toată țara, iar unii au reușit chiar să fie prezenți la cele internaționale. Îi mai vedem în centrul orașelor sau poate în cartiere mai importante cu magazine cu înghețată artizanală sau gelato sau în magazine specializate în produse gourmet.

Dacă ne uităm la cifre, vedem că în statistici sunt peste 800.000 de firme micro, la care se adaugă alte 50.000 de firme mici, iar restul până la 910.000 sunt mijlocii și mari, conform ultimelor date de la Registrul Comerțului. Însă dacă ne uităm pe sectoare aceste cifre copleșitoare sunt în realitate semnalul că mai este loc de dezvoltare. Un exemplu este cel al lactatelor și implicit a brânzeturilor unde cinci multinațioanele aduc mai mult de jumătate din cifra de afaceri iar unde micii producători s-au axat pe produse de calitate, de cele mai multe ori premium, cu care, deseori, nu au intrat în marile hipermarketuri, ci în băcănii, magazine de specialitate, adică în locuri construite tot de antreprenori. Practic, ne întoarcem cumva la rădăcini și la acel concept

„Cred că succesul tot mai evident al segmentului de «gourmet românesc» ține de o transformare profundă a relației noastre cu mâncarea, cu tradiția și cu identitatea locală. În ultimii ani, România a trecut printr-un proces subtil, dar semnificativ, de revalorizare a patrimoniului alimentar – o mișcare care reflectă o nevoie tot mai clară de a ne reconecta cu rădăcinile noastre culturale și de a ne poziționa cu mândrie în contextul global”, crede Alina Iancu, fondatoarea Revino Gourmet și
CrameRomania.ro, care a urmărit îndeaproape sectorul vinului, a brânzeturilor artizanale dar și al berii. Ea adaugă că produsele românești de calitate, fie că vorbim de brânzeturi maturate, mezeluri artizanale sau dulcețuri de nișă – nu mai sunt percepute doar ca „alternative locale”, ci ca expresii autentice ale unui gust specific locului, cu o poveste în spate.

„În acest sens, accentul pus pe materie primă de calitate, pe metode tradiționale de prelucrare și pe loturi mici reflectă nu doar o tendință de piață, ci și o încercare de a conserva și de a transmite mai departe o moștenire culinară”, a punctat ea. Însă, aceste produse, spune Alina Iancu, nu reușesc să se insereze firesc pe rafturile alături de mărcile europene de renume, tocmai pentru că aduc cu ele o încărcătură emoțională și o poveste despre loc, oameni și tradiție.

„Într-o lume tot mai globalizată, în care consumatorii caută autenticitate și sens, «gourmet-ul românesc» devine o formă de rezistență culturală, dar și o punte între trecut și viitor”. De altfel, în trecut au căutat mulți antreprenori care au adus produse pe piață și au găsit rețete simple, dar care în final dau produselor un gust desăvârșit. Totodată, ei au lucrat și la vizual pentru a atrage privire consumatorilor, iar dacă ne uităm în băcănii sau magazine specializate vedem că ambalajele nu sunt deloc plictisitoare. Ba mai mult, în domeniul berii artizanale și brandurile sunt ieșite din tipar.

Dacă ne uităm la date, vedem că în cazul lactatelor, numărul de firme mari a rămas constant de-a lungul anilor, cel al firmelor mici și mijlocii a scăzut în perioada 2018-2023 (ultimele date disponibile la Registrul Comerțului), în timp ce numărul firmelor micro a crescut. În Uniunea Europeană, o microîntreprindere este o companie cu un număr maxim de 10 angajați.

Un fenomen similar se înregistrează și în domeniul înghețatei, al fabricării pâinii (unde și numărul de firme mici crește), dar și al ciocolatei.

„Tendința pieței este de creștere, iar ciocolata de slabă calitate pierde teren. Ne așteptăm ca în viitor să ne bucurăm de sortimente tot mai deosebite, ceea ce ne motivează să inovăm constant și acest lucru aduce beneficii economiei românești”, spuneau reprezentații cofetăriei Damarin din Craiova cu prilejul organizării din primăvară a festivalului Chocolate Saga, care a reunit peste 50 de branduri de ciocolată artizanală sau produse pe bază de ciocolată.

„Viitorul ciocolatei artizanale în România sună promițător, cu o tendință clară către produse premium. Consumatorii români devin din ce în ce mai conștienți de importanța calității ingredientelor și a procesului de fabricație. Ciocolata artizanală, realizată din boabe de cacao premium și fără aditivi sau conservanți, este foarte apreciată. (…) Ciocolata artizanală se reinventează constant”, a subliniat Ștefan Negoiță, reprezentantul Chocofashion în același eveniment.

Mai este loc de creștere? Este, cel puțin în zona brânzeturilor artizanale, dar Alina Iancu crede că avem nevoie, în egală măsură, de un public educat, de consumatori care să înțeleagă diferențele subtile de gust, să aprecieze calitatea și să fie dispuși să susțină munca artizanală.

„Fiecare brânză artizanală sau vin mic de cramă nu e doar un produs, e o expresie a locului și a comunității care l-a făcut posibil. Iar a le înțelege și a le aprecia cu adevărat înseamnă, în esență, a înțelege mai bine cine suntem.”   

Brânzeturile maturate, o piață deschisă de branduri internaționale dar adoptată rapid de antreprenori

Brânzeturile maturate devin tot mai populare și în România, iar asta și datorită micilor producători care s-au adaptat rapid la această nevoie a pieței.

Primul start-up practic din domeniu care a mizat pe brânzeturi „altfel” a fost Artesana, afacere fondată de familia Donici, însă în ultimii ani tot mai mulți producători au mizat pe brânzeturi altfel.

„Cum noi la un moment am decis să dăm plus valoare laptelui prelucrând  în loc să o vindem către procesatorii mari, cred că au început să procedeze așa mai mulți. Este o piață nișată, foarte grea, unde dificultatea nu este să realizezi un produs bun, ci să o poți vinde! Consumatorul încă nu face diferența între brânza telemea și brânzeturile maturate și au așteptări ireale când vine vorba de prețul produsului. Loc în piață este, dar ca toți să și putem supraviețui este nevoie să investim în educare, comunicare și informare despre ce este brânza maturată”, spune Bea Retyi, director de vânzări în cadrul societății agricole Spicom, producătoarea brandului de brânzeturi Arkäse. Brandul este unul tânăr în sectorul brânzeturilor, fiind lansat în 2022, însă ferma familiei Retyi are o istorie de 20 de ani. Până la momentul investiției în fabrica de brânzeturi, laptele era livrat către un mare procesator din zonă. Ea spune că Arkase în continuare își face loc în piață și că se luptă  marfa de categorie inferioară ajunsă in România din import la un preț nejustificat de mic. ”Momentan produsele noastre se găsesc în magazinele Carrefour, Selgros, Supeco câteva magazine Mega Image, online pe Freshful și Sezamo. Pe viitor ne dorum să ne listăm  și în celelalte lanțuri mari de magazine. Cu unele suntem în stadiul de a semna contractul”, a menționat ea. Iar Arkase nu este singurul  brand de acest tip, dar este astăzi unul dintre cele mai importante IMM-uri active în domeniu. La nivel micro sunt însă multe firme, peste 350 după cum arată datele Bridge-to-Information.

De exemplu, Istvan Varga a pus în urmă cu șapte ani bazele Manufacturii de Brânză, un atelier de brânzeturi maturate din Cund, județul Mureș. El spunea recent în următorii ani numărul de producători de astfel de brânzeturi va crește de până la cinci ori, având în vedere că România are „la dispoziție“ materia primă.

Un alt exemplu este familia Udrea, care s-a mutat din București în Meșendorf, județul Brașov, în urmă cu circa cinci ani, când a cumpărat o casă și a renovat-o. Membrii familiei l-au convins pe Adrian Stoian, fermier local, să dea valoare adăugată laptelui colectat și să îl transforme împreună în brânză maturată.

Un alt nume cu greutate este Torockoi, realizat de Binal Mob, companie cu o tradiție de 20 de ani în producția de lactate.

Din 2011, firma s-a specializat în producția de brânză maturată sub brandul Torockoi. Binal Mob folosește o linie de producție elvețiană Kalt, de pe care ies patru tipuri de brânză maturată simplă – Apuseni, Tilsit, Trapist și Trascău, alături de nouă feluri de brânzeturi maturate cu condimente.

De asemenea, de circa patru-cinci  ani produce brânză maturată și Ionuț Oancea, fondatorul companiei Amilact. Făbricuța produce din lapte de capră din ferma proprie caciotta și pecorino. Un italian l-a învățat pe Ionuț Oancea să facă brânzeturi maturate din lapte de capră, dar și cașcaval, un produs mai puțin obișnuit când vine vorba de acest tip de lapte.

Pe nișa de brânzeturi premium pariază și alți producători precum Atelierul Narcheese,  Caseus sau Asociația Curtea Culorilor. Toate acestea sunt exemple de afaceri micro din sectorul brânzeturilor maturale.

Piața de brânzeturi a ajuns în 2023 (ultimele date disponibile) la o valoare de 4,84 miliarde de lei, în creștere cu 9% față de anul precedent, arată datele companiei de cercetare de piață Market Vector, care analizează doar zona de comerț modern și tradițional, nu și zona de piețe sau HoReCa. Astfel, segmentul brânzeturilor, o piață unde sunt prezenți toți marii jucători, continuă avansul valoric înregistrat în ultimii ani. De exemplu, în 2023 față de 2021, piața a avut un plus de peste 23%, conform calculelor ZF. Pe de altă parte, în volum, piața s-a contractat în ultimii ani, la fel ca majoritatea segmentelor din industria lactatelor. Astfel, datele Market Vector arată că în 2023 românii au consumat în total peste
90,5 milioane de kilograme de brânzeturi, în scădere cu 2% față de anul precedent și cu peste 6% față de 2021. Iar asta arată pe deoparte că prețurile au crescut, dar și faptul că consumatorul merge către produse mai premium.

Trapist, Raclette, Gouda, Pecorino, Tomme sau Buratta sunt doar câteva sortimente de brânzeturi realizate de artizanii locali. Astfel, într-o piață unde consumatorii sunt obișnuiți în special cu brânza telemea, producătorii locali deschid noi și noi uși și aduc pe piață brânzeturi maturate, atât din lapte vacă, cât și de capră sau de oaie. Toate cu ajutorul tehnologiei de ultimă generație, după rețete locale sau internaționale, dar cu lapte românesc.

Mai este loc pe această piață? Da, după cum spun producătorii, însă ca orice business din industria alimentară nu este ușor.

Ce ne spun cifrele despre producția de lactate

• În acest sector 75% dintre firme sunt micro, adică au sub 10 angajați și afaceri sub 2 mil. euro

• Sunt doar 9 companii mari, dar care aduc 67% din cifra de afaceri totală raportată la sector

• Mai mult de jumătate din angajații din sector sunt în IMM-uri

• Rata de profitabilitate este mai mare la firmele mici și mijlocii decât la cele mari

• Numărul de firme micro a crescut față de 2018 semn că sectorul devine atractiv pentru micii antreprenori

Înghețata, o categorie tot mai căutată de mici antreprenori care deschid propriile locații

Mai mult de 270 de firme sunt active în producția de înghețată, iar cele mai multe, peste 90%, sunt la nivel micro, adică au mai puțin de zece angajați. Practic, dacă ne uităm în țară acestea sunt micile gelaterii sau magazine de înghețată de la colț de stradă sau de pe bulevardele centrale, acele locuri mici unde oamenii se opresc să își ia desertul dulce când ies la plimbare sau ies de la serviciu.

Dacș ne uităm la București de exemplu vedem că bulevardele centrale au devenit „casă” pentru cel puțin un magazin cu înghețată artizanală, iar treptat și cartierele încep să aibă propriul brand de unde se alimentează cu desertul dulce.

„Mai este loc de dezvoltare în București pentru că majoritatea s-au concentrat în centru. Dacă mergem în cartiere vedem că nu prea sunt gelaterii. În afara țării, fiecare cartier are gelateria sau cofetăria lui, unde oamenii au unde să meargă. La noi trebuie să mergi în centru”, spunea Roxana Mihai, fondatoarea gelateriei DolciConi din centrul Capitalei. Tot în centru au deschis o gelaterie Laura Anton și partenerul ei, fondatori ai brandului LEGGERO dolci e gelato. Ei au pornit cu un laborator în sectorul 4 al Capitalei, iar anul acesta au deschis o unitate în Piața Romană.

„Mai este loc de creștere pe piața din București, dar nu numai, mai ales că sezonul de consum s-a prelungit odată cu schimbările climatice. În următorii ani ne dorim să mai deschidem cel puțin două gelaterii în București”, a spus Laura Anton.

Pe de altă parte, în multe dintre orașele mari sau chiar mici vedem înghețată artizanală din food-truckuri. Un exemplu este Anelyse Gelato Artigianale, care a pariat pe un astfel de camion cu înghețată. Ramona Țariuc și soțul ei au pariat circa 80.000 de euro pe Anelyse Gelato Artigianale, iar acum urmează să deschidă un punct fix, în Capitală, pe strada Aurel Vlaicu. Pe lângă înghețată, în locație vor fi disponibile și cafea și vin.

 Anelyse produce pete 25 de sortimente de înghețată artizanală.

Din datele ZF, cel mai mare producător de înghețată este Betty Ice din Suceava, însă compania nu are datele financiare disponibile. Betty Ice este deținută de gigantul Unilever, astfel că la Registrul Comerțului apar doar două fabrici mari. Cei mai mari producători de înghețată sunt Betty Ice,  Alpin 57 Lux, Ice Dyp Balas, Top Gel Prod și CICOM. În rest, pe piață activează micii producător și importatorii.

De altfel, România este printre primii zece producători de înghețată din punctul de vedere al cantității, însă nu reușește să își acopere necesarul de consum din fabricile locale astfel că se remarcă o creștere continuă a importurilor. Astfel, ultimele date de la Eurostat arată că valoare importurilor depășește 70 de milioane de euro anual, în timp ce producția a depășit 95 de milioane de euro. Iar dacă producția a suferit în ultimii ani fluctuații și a cunoscut chiar și ani de declin, importurile au mers pe un trend crescător, după cum arată datele biroului european de statistică.

Ce ne spun cifrele despre producția de ÎNGHEȚATĂ

• Cea mai mare rată de profit în medie o au firmele mari, dar nu stau mai rău nici firmele micro sau cele medii

• Firmele mari au și cel mai mare număr de angajați

• Microîntreprinderile reprezintă 92% din totalul firmelor din producția de înghețată. Ca cifră de afaceri, ele contribuie cu un procent de 15% la totalul businessului din producție

• Întreprinderile micro, mici și medii contribuie cu peste 67% la cifra de afaceri al producției de înghețată, în timp ce firmele mari restul de 37%

• Numărul de firme micro a crescut față de 2018 semn că sectorul devine atractiv pentru micii antreprenori

Brutăriile artizanale readuc pâinea de altădată pe mesele românilor

Casa del Pan, Pâine Goală, Better Bread, Holy Bakery, Glutten Glory și Grain Trip sunt câteva din brutăriile premium din București, iar lor li se alătură alte câteva sute de astfel de mici afaceri de familie sau antreprenoriale în toată țara. De la brutării care fac doar pâine până la cele care au adăugat în portofoliu și specialități de produse de patiserie, aceste tipuri de afaceri se văd tot mai des inclusiv în orașele mai  mici.

Peisajul local s-a îmbogățit, la propriu, în ultimii ani, cu câteva nume de brutării și patiserii care au spart tiparul clasic. Pe de-o parte, ele au adus în atenția generală pâinea cu maia – ceea ce înseamnă o întoarcere la procesul natural al realizării acestui aliment de bază în gastronomia locală. Pe de altă parte, acești actori au pus în vitrine produse mai rar întâlnite în trecut, precum croissantele reinter-pretate sau alte delicii.

Datele analizate de Business Magazin din cele transmise de Bridge-to-Information arată că în sectorul de panificație sunt active peste 7.600 de companii, dintre care peste 6.300 sunt la nivel micro, adică tocmai acele mici afaceri de familie. Un exemplu este Daniel Ion, care și-a construit o carieră de peste 20 de ani ca brutar, a învățat tainele meseriei în Spania, Italia și Elveția, iar în 2021 a decis să se întoarcă acasă, în România și să deschidă propriul business. Așa a apărut Casa del Pan , una dintre cele mai apreciate brutării din Capitală.

„Casa del Pan s-a născut dintr-o dorință profundă de a aduce pâinea adevărată înapoi pe mesele oamenilor. După ani de căutări și experimente, am înțeles că brutăria nu este doar despre a coace pâine, ci despre a crea un spațiu în care grija pentru ingrediente, ritmul firesc al fermentației și respectul față de tradiție se împletesc în pâine, aliment esențial al alimentației”, spune Daniel Ion.

„Ce se observă clar în piața de panificație este o polarizare foarte mare în industrie. Există investiții în piața din România în tehnologie nouă, în automatizare, mai ales în industria de brutărie. Sunt jucători internaționali puternici care au intrat în România cu investiții semnificative în tehnologie dar și producători locali care investesc continuu și cresc sustenabil”, a spus Gabriela Bereș, managing director, Puratos Europa Centrală și de Est, lider în industria de ingrediente pentru industria de brutărie, cofetărie și ciocolaterie.

Ce ne spun cifrele despre producția de panificație

•Peste 80% dintre firmele din domeniu sunt micro

•Peste 2.000 de firme s-au alăturat domeniului din 2018

•Per total, IMM-urile contribuie cu 75% din cifra de afaceri din sector

• Peste 85% dintre angajații din domeniu sunt în IMM-uri

Berea artizanală a atras peste 70 de mici producători

Microberăriile artizanale sunt un fenomen care a prins și piața din România, iar deși pandemia a mai tăiat din elanul antreprenorilor care au vrut să transforme pasiunea în business, sunt astăzi active peste 70 de microberării, conform calculelor ZF pe baza datelor de la Berarii României. În spatele lor sunt antreprenori care au călătorit, inclusiv în țări cu tradiție în sectorul berii artizanale, și au adus noutățile sesizate acolo și pe piața locală.

Zăganu, Hop Hooligans, Augusta, Grivița, Curentu’, Capra Noastră, Ground Zero sunt doar câteva dintre numele din sectorul berii artizanale care deși la prima vedere luptă cot la cot pentru o bucată din piață, în realitate fiecare și-a ales o categorie unde poate inova și de cele mai multe ori antreprenorii din spate se cunosc și se ajută recicproc.

Conform datelor de la Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor (ANSVSA), cele mai multe microberării înregistrate sunt în București, Ilfov și Cluj. Nu stau rău la acest capitol nici județe precum Sibiu sau Iași. În jurul acestor microberării s-au creat și așa-numiții „gipsy brewers”, care au o rețetă proprie și nu au o fabrică, așa că au încheiat parteneriate cu aceste microberării ca acestea să producă licorile după propriile idei.

România este o piață mică pentru berea artizanală, de circa 1% din consumul total, însă tendința de reducere a numărului de microberării se vede și în țări mari, inclusiv în SUA, unde piața a ajuns la o saturație.

Pe de altă parte, în Franța sunt 2.000 de astfel de afaceri, în Marea Britanie 1.800 iar în Elveția peste 1.000 de microberării, potrivit ultimelor date de la Asociația Berarii Europei. În Cehia, campioana mondială în ceea ce privește consumul de bere, sunt mai bine de 500 de microberării.

Însă, pentru a contracara pe deoparte efectele scăderii consumul de bere care a afectat piața în 2022 și 2023, mulți dintre berari și-au deschis propriile taproomuri (în care servesc atât berile proprii, cât și alte beri, dar și mâncare).

Zăganu, Ground Zero, Hop Hooligans, Nemțeana și Ironic sunt câteva nume din domeniul berii artizanale care au pariat pe propriile locații.

„Pentru că piața de desfacere pentru micii producători de bere este relativ îngustă (există un număr redus de baruri care listează beri artizanale), am ales să ne desfacem singuri berile pe care le producem la fabrica din Balotești, alături de o selecție importantă de beri realizate de alți mici berari independenți“, spunea recent Răzvan Matache de la Ironic.  În România, piața berii este dominată de patru mari jucători – Ursus Breweries, Heineken România, Bergenbier și URBB (Tuborg România). Iar piața berii artizanale reprezintă circa 1% din piața totală a berii.

Vânzările de bere s-au situat anul trecut la 15 milioane de litri, la același nivel cu cel din anul anterior, după trei ani de scăderi succesive, lipsa predictibilității fiscale, creșterea inflației și lipsa încrederii populației fiind factori care au ținut pe loc o piață unde 97% din consum este acoperit din producția locală.

Berarii se bazează pe hipermarketuri, supermarketuri sau magazine de cartier, acestea având o pondere de 90% din volumele de bere, arată ultimele date ale Asociației Berarii Europei. Restul vânzărilor se înregistrează în HoReCa, un domeniu care a avut de suferit în pandemie. Odată cu acest sector, a suferit și industria berii, care a ajuns să vândă doar 10% din total în baruri, restaurante și cluburi. Ca pondere a HoReCa în vânzările de bere, România nu este o țară atipică în regiune, având în vedere că obiceiurile de consum din zonă sunt asemănătoare. Astfel, în țări precum Bulgaria sau Polonia, procentul vânzărilor de bere în HoReCa nu trece de 15%, în timp ce în Ungaria acesta a ajuns la 20%.

În Cehia, campioana consumului de bere per capita, cu 128 de litri anual, vânzările de bere în baruri și restaurante ajunge la 30%. În schimb, în Germania, unde consumul de bere este și el ridicat, de 88 litri per capita, circa 15% din volume se înregistrează în canalul on-trade, așa cum mai este denumită HoReCa.

Ciocolata, un sector unde artizanii câștigă încet, dar sigur teren

Poem, Damarin, Chantia, Răzvan Idicel, Ingres, Marsepe, Choco van Nis sau Maximilian sunt doar câteva nume apărute pe piața ciocolatei artizanale din România, într-o industrie unde România mai are doar două fabrici mari pentru că marii jucători au mutat unitățile de producție sau au ocolit România când a venit vorba de investiții în fabrici. Astfel, se vede că în acest sector sunt două companii mari și anume Kandia Dulce și Heidi Chocolat, ambele deținute de familia Meinl.

În rest, cele mai multe sunt firme de tip micro, peste 200, care au câștigat circa 5-10% din piața ciocolatei, conform celor mai recente estimări. În spatele acestor nume sunt fie antreprenori care lucrează sau au moștenit pasiunea de la cofetarii din familie, fie pur și simplu iubitori de ciocolată care au pus un brand pe piață.

În 2024, piața ciocolatei din România a fost estimată la aproximativ 600 de milioane de euro, cu un consum mediu de circa 5 kg de ciocolată pe locuitor. Producția locală a fost de aproximativ 5.000 de tone, valorând între 50 și 60 de milioane de euro, ceea ce acoperă mai puțin de 10% din necesarul anual al țării, motiv pentru care România este în top trei importatori de ciocolată la nivel european, conform informațiilor Chocolate Saga, primul festival dedicat ciocolatei.

În prezent, sunt circa 60 de ciocolatieri în România, conform unui studiu realizat de Puratos, unul dintre cei mai mari furnizori de ingrediente pentru patiserie și cofetărie. Restul sunt cel mai probabil mici afaceri din domeniul dulciurilor, care însă reușesc să se dezvolte.

Pe de altă parte, sunt branduri precum Damarin sau Dulcelle care au plecat de la cofetării și apoi s-au îndreptat către ciocolată artizanală și praline din ciocolată, ba mai mult, au participat la competiții internaționale și au și câștigat marele premiu în condițiile în care s-au luptat cu ciocolatieri din țări cu tradiție în producția celui mai răvnit desert. Au fost de exemplu și antreprenori care nu au nicio experiență în domeniu dar care s-au îndrăgostit de ciocolată și au pariat pe ea. Un exemplu sunt și Alina și Radu Comănescu, care au preluat brandul Livstory, un pionier în domeniul ciocolatei bean to bar pe plan local de la familia Enache, și acum îl dezvoltă.

Practic, consumul de ciocolată per capita nu depășește 5 kg, România fiind în a doua parte a clasamentului european, cel cu consum mai mic, când vine vorba de ciocolată.

„Anul 2024 a fost unul dificil pentru industria ciocolatei, din cauza dublării prețului boabelor de cacao și a creșterii TVA-ului la produsele dulci de la 9% la 19%. Acești factori au dus la majorarea costurilor de producție, afectând atât producătorii, cât și consumatorii. Însă piața continuă să se dezvolte constant și susținut”, a spus Marian Anghel, director general al Omnia Gusti, cu ocazia realizării Chocolate Saga, festival aflat la editia a cincea. Chocolate Saga, care a susținut practic promovarea micilor producători având în vedere că anul acesta a strâns peste 50 de artizani. În cele cinci ediții, festivalul a strâns peste 60.000 de participanți.

Piața ciocolatei din România continuă să crească, iar Marian Anghel estimează o creștere de 10% până la finalul anului 2025.

Majoritatea celor care au intrat în domeniul ciocolatei, inclusive a prelinelor, au început fie în cofetăria proprie, fie în online, dar treptat au deschis fie locații proprii, fie au intrat în magazine, cafenele etc. De exemplu, în București, Poem a deschis o locație pe Calea Victoriei, iar Kestar a lansat primul concept Bean-to-Bar pe Bulevardul Regina Elisabeta, cu investiții de aproape jumătate de milion de euro.

În perioada 2020-2022, vânzările de ciocolată și de dulciuri pe bază de ciocolată au înregistrat o creștere de peste 30%, de la 2,3 miliarde de lei în primul an al pandemiei la 3,1 miliarde de lei în 2022. Această tendință a rămas la un nivel similar și în 2023, conform datelor furnizate de compania de analiză și cercetare de piață Euromonitor International. Însă, ulterior, a venit o perioadă mai dificilă pentru piață.

În ceea ce privește vânzările, piața de ciocolata din România este dominată de tablete și cutii de ciocolată, dar pralinele vin puternic din spate, conform jucătorilor din sectorul de profil. De altfel, companiile cu cele mai mari cote de piață pe această piață sunt: Ferrero, Mondelez, KEX Confectionery, Mars și Roshen, conform Euromonitor International. Dintre acestea, doar Mondelez, după cumpărarea Chipita, are o fabrică în Clinceni, județul Ilfov, și Kex Confectionery, compania care controlează producătorii de ciocolată locali Kandia Dulce și Heidi Chocolat, au producție locală, celelalte făcând doar distribuție pe piața românească. Însă doar Kandia Dulce și Heidi Chocolat fac ciocolată cu precădere, Chipita produce preponderent croissante.

Ce ne spun cifrele despre producția de Ciocolată

• Dacă per total, cifra de afaceri din domeniu scade, cifra de afaceri a IMM-urilor a fost în creștere în perioada analizată

• Peste 60% din cifra de afaceri din sector este adusă de IMM-uri

•O firmă micro are o rată de profitabilitate mai mare decât una mare

• Nunărul de firme mici este singura categorie din domeniul ciocolatei care este pe creștere