Mici și puternici. Cifrele care descriu cel mai bine businessul din agricultură: microîntreprinderile și firmele mici, cele care au sub 50 de angajați, generează 57% din cifra de afaceri a sectorului

♦ Marius Gavrea, expert pe zona de agrobusiness în cadrul ING Bank România: Dezvoltarea ar trebui să fie în zona de procesare. Subiectul este amplu, probabil că mulți vor răspunde la această afirmație: ce ne vom face dacă toți vor produce paste și biscuiți? Ideea nu este aceasta, ideea ar fi să se rupă puțin lanțul și să începem să producem pe unitatea de suprafață acele produse care au valoare adăugată mai mare și care ajung în procesare, pe rafturi și de asemenea este cerere foarte mare pentru ele.

În agricultură, silvicultură și pescuit sunt 12.821 de companii active cu o cifră de afaceri de peste 100.000 de lei (pragul luat în calcul de ZF  – n. red), din care 98% sunt microînterprinderi și firme mici, ceea ce înseamnă că cele mai importante businessuri din sector sunt de dimensiuni reduse.

Aceste companii, care au sub 50 de angajați, generează 57% din cifra de afaceri a sectorului, arată o analiză a ZF care utilizează datele furnizate de platforma Bridge to Information. Mai mult, angajează aproape 65% din forța de muncă, adică plătesc salarii pentru circa 70.000 de oameni, potrivit sursei citate.

Cu toate acestea, micii producători agricoli întâmpină dificultăți în a-și face auzită vocea. Chiar dacă contribuie semnificativ la economie, au dificultăți în a-și promova produsele și a ajunge la consumatorii finali sau, cu alte cuvinte, microînterprinderi și firme mici au o putere slabă de negoiecere. Ele nu au forța de a ajunge la raft cu produsele pe care le realizează, deși ar putea contribui la corectarea deficitul comercial. Un lucru care ar putea rezolva situația ar fi prin dezvoltarea procesării locale, astfel încât produsele lor să aibă o valoare adăugată mai mare și să poată fi comercializate în retailul modern.

„Problema este la nivel național, pentru că nu producem ceea ce avem nevoie să ajungă la raft, acea valoare adăugată pe care o consumă clientul final. Practic, dezvoltarea ar trebui să fie în zona de procesare. Subiectul este amplu, probabil că mulți vor răspunde la această afirmație: ce ne vom face dacă toți vor produce paste și biscuiți? Ideea nu este aceasta, ideea ar fi să se rupă puțin lanțul și să începem să producem pe unitatea de suprafață acele produse care au valoare adăugată mai mare și care ajung în procesare, pe rafturi și de asemenea este cerere foarte mare pentru ele“, spune Marius Gavrea, expert pe zona de agrobusiness în cadrul ING Bank România.

Bancherul consideră că puterea celor mici ar putea crește prin asociere, pe care o vede esențială. „Nu cred că este fezabil ca fiecare fermier, fie că are microîntre­prindere sau companie mică, să își facă propria unitate de procesare. Mai mult decât în cazul achiziției de echipamente sau construcției de silozuri, este esențială asocierea mai multor astfel de fermieri“, a întărit el.

Sunt fermierii mici problema?

Da și nu. Pe de-o parte, micii fermieri au businessuri profitabile, chiar dacă dimensiunea cifrei de afaceri este redusă, astfel că rămân fideli activității de bază – cei mai mulți cultivă cereale și oleaginoase – și nu fac pasul spre nivelul următor, care înseamnă ieșirea din zona de confort. Pe de altă parte, fără sprijinul autorităților și existența unei strategii naționale, unei microîntreprinderi sau afaceri mici îi este greu să ia în calcul schimbarea, crede Marius Gavrea.

„Dacă luăm mediile celor două grupuri de firme (microîntreprinderi și firme mici), vedem că aici se încadrează cele mai multe dintre fermele vegetale din România. Practic, chiar și la prețurile pe care cerealele și oleaginoasele le-au avut în anul 2022, dacă facem o structură de cultură mediu ponderată cu cele patru sau cinci culturi de bază (grâu, rapiță, orz, porumb și floarea-soarelui), obținem un venit de 7.500-8.000 lei/hectar. Acesta este maximul ce se poate scoate din cultura mare, care este predominantă în agricultura românească“, afirmă Marius Gavrea.

El adaugă că dacă raportăm cifra de afaceri obținută de cele două grupuri de firme la aceste venituri per hectar, vedem că aici sunt fermele cu o suprafață cuprinsă între 150 și 1.500 de hectare, adică în linie cu structura agriculturii românești, unde mai mult de 50% este deținută de astfel de tipuri de ferme. Însă, „chiar dacă cifra de afaceri nu este una spectaculoasă, astfel de companii sunt, de cele mai multe ori, dacă sunt bine administrate, foarte profitabile. EBITDA (profitul din care sunt scăzute amortizările, costurile financiare și impozitele) este, în cele mai multe cazuri, de peste 25-30% din cifra de afaceri“, explică specialistul în agribusiness.

O astfel de marjă de profit este printre cele mai ridicate la nivelul economiei. Iar, dacă unitățile agricole de tip microcompanie sau companie mică sunt profitabile ca unități și companii, luate punctual, atunci proprietarul nu este determinat să schimbe ceva, adică să investească în procesare, subliniază Marius Gavrea.

„Dacă vorbim de fermierii implicați în cultura mare, care reprezintă majoritatea în economia românească, ei produc o marfă a cărei preț este fixat și depinde de piețele internaționale – nu poți fi decuplat de acestea, mai ales că majoritatea mărfii pleacă la export, având excedent comercial pe cereale și oleaginoase. De asemenea, acestea fiind produse primare, nu se vând direct către consumatorul final, ci ajung la procesatori, traderi și în zootehnie. De aici și unele soluții care pot să apară și anume procesarea acestora, integrarea în lanț cu zootehnie și procesarea producției de aici, trecerea la producția de alte culturi cu valoare adăugată mai mare (legume, cartofi, pomicultură)“, a mai spus Marius Gavrea.

România are deficit comercial pe toate principalele categorii de alimente și băuturi, iar în 2022 deficitul comercial de produse agroalimentare procesate a ajuns la 4,6 mld. euro. În ceea ce privește cerealele, avem excedent. România a exportat 12,6 mil. tone de cereale în 2022, nivel record, în valoare de 4,3 mld. euro, conform statisticilor. Cu alte cuvinte, exportăm materie primă ieftină și importăm produs finit scump, lipsând procesarea locală, de unde și deficitul comercial.

Cine susține procesarea? Dau băncile bani?

„Băncile s-au implicat mult în ultimii ani, volumul creditelor acordate de acestea a crescut de la 4 mld. lei la final de 2015 la peste 9,5 mld. lei la finalul lui 2022 doar pe categoria de plante nepereche (cultură mare, legumicultură ect). Există mare deschidere din partea băncilor, dar important este să fie ce să finanțezi, să fie proiectele care să aducă acea valoare adăugată despre care vorbeam înainte. Iar aici foarte importante sunt politicile guvernamentale în ceea ce privește direcționarea fondurilor europene și naționale. Granturile ar trebui să încurajeze procesarea, dar una reală, cu valoare adăugată, eventual chiar specifică pe anumite sectoare cheie“, consideră Marius Gavrea.