Metoda artistică la care doi români s-au gândit pentru a vinde mai multă cafea. Totul a început întâmplător

Discuția cu Cătălin Stoica, unul dintre fondatorii Cappucino Story, începe cu o incursiune referitoare la gradul de relaxare din momentul în care se comandă cafeaua – potrivit lui, formalitățile trebuie să existe exclusiv între persoanele oficiale, iar între el și clienții săi nu sunt necesare. Socializarea reprezintă pilonul pe care și-au dezvoltat coffee point-ul (denumirea folosită de ei pentru spațiul de 27 mp unde își dezvoltă afacerea) și prin care își păstrează cei circa 2.000 de clienți recurenți. Cei doi Cătălin – Cătălin Stoica și Cătălin Jianu – sunt atât fondatorii afacerii Cappucino Story, cât și singurii angajați. Fac totul, de la prepararea cafelei, la spălatul vaselor și, cel mai important, la desenarea manuală a paharelor, prin care și-au câștigat popularitatea. 

Prieteni de mai bine de un deceniu, cei doi au lucrat în HoReCa peste 15 ani înainte de se hotărî să își facă propria afacere. Spun că au învățat deopotrivă cum se fac lucrurile, cum nu se fac, și, mai ales, cum și-ar dori ei să le facă. În timp ce discutăm, se opresc să își salute clienții, să îi întrebe în ce stadiu se află cu diferite proiecte – semn că nevoia de socializare speculată de ei a prins. „Mă raportez la oricine vrea să spună bună dimineața, vrea să bea o cafea; eu vând cuiva care are nevoie să socializeze.

În străinătate, de-a lungul timpului, locurile ca acesta se numeau social place – în trecut prin Anglia era un spațiu ca aceasta, unde se mânca, se bea cafea sau gin și în momentul în care cineva intra acolo trebuia să spună ce veste aduce“, descrie Stoica atmosfera pe care și-au dorit să o creeze. El spune că astfel de locuri „sociale“ sunt populare în țările vestice, mai ales în America de Sud. „Noi suntem coffee point, nu suntem cafenea, nu suntem lounge, nu suntem espresso bar; coffee point-ul este un loc cu cafea, că el este to go, că poate să stea cineva zece minute să citească un mail sau că poate să schimbe câteva cuvinte cu cineva timp de un sfert de oră.“ 

Au deschis Cappuccino Story la 1 aprilie 2015, în urma unei investiții de 10.000 de euro; spun că nu și-au recuperat încă suma cheltuită, iar ceea ce câștigă le permite să aibă veniturile pe care le-ar câștiga ca angajați. „Din businessul pe care îl facem aici, nu te poți îmbogăți. E ca și cum ai avea un loc de muncă și un salariu care să îți asigure un trai mediu spre decent“, descriu veniturile înregistrate. În dezvoltarea Cappucino Story, găsirea locurilor cu densitate mare de oameni, dar fără chirii foarte mari a fost principala provocare. „Proprietarii au prețuri exagerate: la Unirii, de pildă, chiria ajunge la 100 de euro pe mp, dacă ai 20 mp, ajungi să plătești 2.000 de euro“, explică Stoica. „Locul pentru deschiderea unui astfel de spațiu se caută, nu se alege: nu faci un loc și aștepți să vină lumea la tine, ci te duci în locurile unde este densitatea de oameni mai mare“, adaugă el. 

Din rândul piedicilor întâmpinate, nu au lipsit nici pentru ei cele birocratice: „Taxa de alimentație publică pe care o plătesc pentru un an pentru locul acesta de 27 mp este aceeași cu cea plătită de un restaurant cu o suprafață de 1.000 mp, cu 600-800 locuri“, exemplifică el. Au găsit densitate mare în puncte diverse, pe care fondatorii Cappucino Story le-au luat la pas. Zilnic, au între 120 și 150 de clienți, iar prețurile pornesc de la 4 lei, variind în funcție de tipul și cantitatea băuturii. Folosesc cafea cu mărci cunoscute, pentru că „îl asigur pe clientul care va intra la mine că va întâlni același gust și mâine, și poimâine, că va bea același lucru în fiecare zi, iar el se va întoarce pentru aceeași experiență“, spune Jianu, oferindu-mi un pahar pe care este desenat un mic elefant. 

Cătălin Jianu a început să deseneze pe pahare întâmplător, în încercarea de a găsi o imagine care să le reprezinte brandul: „Voiam să personalizăm paharele și ne gândeam să facem pentru fete ceva, pantofi, de exemplu, iar pentru bărbați o mustață; mi-am adus aminte că știu să desenez, am postat pe Facebook vreo două pahare, iar prietenii au început să-mi solicite diferite desene.“ De atunci, crede că a desenat cel puțin 50.000 de pahare. Cei doi își doresc să extindă conceptul, un prim pas în acest sens fiind deschiderea unei a doua unități, în 2018. „Există potențial în continuare pe piață, iar dezvoltarea este benefică pentru toată lumea: vor avea de câștigat consumatorii, dar și cei care își deschid un astfel de business.“