Meet the CEO. Mircea Scăunașu, director general, Philip Morris România: Atitudinea, la asta se rezumă totul

Numit în acest rol pe 1 martie 2023, Mircea Scăunașu este primul român care conduce echipa Philip Morris de pe piața locală din funcția de director general, după ce businessul a fost condus doar de expați. Chiar dacă s-a întors acasă, povestea lui din interviul Meet the CEO ne arată că atât experiența, cât și viziunea sa sunt cât se poate de globale. Ce atribute l-au purtat în șase țări aflate pe trei continente și care este principala sa misiune În noul mandat?

Mircea Scăunașu avea „antrenamentul” pentru interviul cu BUSINESS Magazin făcut: doar cu o zi în urmă avusese o discuție de nu mai puțin de 10 ore cu colegii din echipa sa. Și asta pentru că era în căutarea atitudinii potrivite în echipă – dincolo de orice strategie, este de părere că aceasta reprezintă esența oricărui business: „La atitudine se rezumă totul, la atitudinea proactivă, de go-getter, de optimism, de colaborare, de a crea relații sănătoase în jur, dar și valoare”.

De altfel, atitudinea potrivită este principalul atu care l-a purtat și pe el din Maramureș, din Oarța de Sus mai exact (un sat cu aproximativ 600 de locuitori), în jurul lumii. Până la rolul actual, a avansat treptat de la vânzarea de produse lactate până la funcții pe care nu și le imagina nimeni în copilăria sa și care cu siguranță nu erau încurajate de părinții săi, care lucrau ca profesori și pentru care o carieră ideală arăta pe atunci cu totul altfel.

Totuși și Mircea Scăunașu aspira la ceva măreț, chiar dacă nu știa ce formă va prinde acest gând: „Am început într-o comună mică și aveam visuri mari”, povestește el. Liceul l-a făcut la Baia Mare, între anii 1988-1992 și își amintește că, încă de pe atunci, în perioada Revoluției, a realizat că România se va deschide lumii. Astfel, în clasa a XI-a, când majoritatea colegilor se îndreptau către studii economice și marketing, deși nu știau exact ce presupuneau aceste domenii, el a vrut ceva diferit, așa că s-a înscris la Facultatea de Automatică și Calculatoare. Se gândea că ceea ce va învăța acolo îl va ajuta să plece din țară: „Voiam să plec chiar dinainte să vină Revoluția, eram la graniță și mă uitam la televiziunea ungară așa încât deja înțelegeam ce vorbeau. Vedeam că ei au alte libertăți – noi aveam un program TV de două ore, ei aveau filme, de exemplu, îmi imaginam că în țări precum Germania era și mai bine de atât”. A plecat așadar la facultate în Cluj-Napoca, cu speranța că pregătirea de inginer putea să îi aducă un job oriunde în afara României: „Eram foarte mult provest și familia mea la fel, erau profesori, au suferit în anii ‘90; au fost progresiști, deși atunci nu realizam”.

„Ce îmi doresc este să pot să ajut oameni care prin meritocrație, dorință și voință să aibă parte de un mediu în care să crească.” 

Mircea Scăunașu, director general, Philip Morris România

În anul 1994, în anul II de Automatică, a avut o altă revelație: „Mi-am dat seama că pot să fiu un inginer bun, dar nu puteam să fiu un inginer excepțional, eram bursier, dar vedeam că erau unii colegi de-ai mei care chiar aveau chemare, aveau niște minți strălucite, eu eram bun, dar ei erau excepționali”. Aflase de perspectiva unui master româno-canadian, printre primele din România, dar care costa 8.000 de dolari – așa că a mers pe alternativă – a început să studieze la Institutul de Studii Economice și să ia în calcul  posibilitatea unei cariere în management. Între timp, a început și să lucreze alături de un unchi care avea o fabrică de lapte în Maramureș – din anul III de facultate a început practic să lucreze pentru el vânzând produse lactate. Adaugă că motivația de atunci nu erau banii, părinții săi îi dădeau bani, dar asta își dorea să facă la vremea aceea.

Mai târziu, prin anul IV de facultate, a început să se gândească la faptul că în România va veni vremea multinaționalelor, iar aceste companii vor avea nevoie de oameni tineri pe care să îi pregătească ei, astfel că și-a propus să fie printre primii care să beneficieze de acest curent. Apoi s-a întrebat ce companie i-ar plăcea: „Apăruseră Coca-Cola, care avea o școală foarte militărească și nu îmi plăcea această idee, voiam să iau propriile decizii, P&G și Philip Morris International – mi-a plăcut brandul Marlboro; m-am regăsit foarte mult în valorile brandului – libertate, faptul că îți creezi propriul tău destin, atitudine de go-getter, aventură, în plus, fiind la Automatică, aveam o parolă pentru calculator care era «Marlborocountry », dar nu mă gândeam pe atunci că voi ajunge să lucrez pentru companie”.

Prima confirmare

Nu a ajuns să lucreze prea curând pentru Philip Morris România (de altfel, după cum povestește, a fost nevoit să aplice de șapte ori în șapte ani – pentru ca într-un final să primească o poziție). Aplicase pentru prima dată să lucreze pentru această companie în 1995 – iar apoi, și când apărea câte o poziție în alt oraș, tot le scria, „dar degeaba”. „La un moment dat, mergeam în cluburi și am văzut pe cineva cu un Jeep cu Marlboro care făcea promoții și l-am întrebat cum s-a angajat. Mi-a spus că trebuie să am ceva experiență în vânzări sau marketing.” În ultimul an de facultate, a aplicat la mai multe companii, printre care și Colgate, unde s-a și angajat, în rolul de merchandiser part-time: „Aranjam marfa în magazine. Terminasem facultatea ca bursier, am fost printre primii, iar tatăl meu a fost foarte dezamăgit, îmi spunea «De asta am plătit eu școala, ca să umbli cu geanta în spate cu paste de dinți și săpunuri?»”. A avut însă încredere în el însuși și i-a asigurat și pe părinți că va ajunge mai departe – fără să știe exact unde.

La momentul la care o companie germană axată pe importurile de ciocolată venise în România,  fiindcă nu îi mai plăcea jobul de la Colgate, Mircea Scăunașu le-a scris și acestora. S-a întâlnit cu directorul lor general la București, dimineața, după o călătorie de o noapte cu trenul și a avut succes. Deși s-a dus la interviul cu executivul de origine maghiară pentru un post mai mic, pentru zona Clujului, după interviu, după ce i-a spus acestuia ce îl motivează și ce vrea să facă mai departe, a primit un post mai important, de sales supervisor pe Cluj și pe alte câteva județe. „I-au plăcut atitudinea și drive-ul, grit-ul, e adevărat că mi-a pus niște întrebări la care am putut să răspund bine ca urmare a pregătirii din facultate, aveam o gândire analitică; ce i-a plăcut foarte mult era însă felul în care gândeam despre deschiderea României – că partea asta de lume se va dezvolta mult mai mult.” Odată cu acest vot de încredere au venit și primele beneficii mai pragmatice din cariera sa: „Salariul de la Colgate era foarte mic, de 100 de mărci, dar era part-time, când am intrat la poziția de superviser, ceea ce a fost foarte ciudat, tata a fost șocat; am primit 250 de dolari salariu, un Ford Fiesta ca mașină de serviciu, telefon mobil, decontări de cheltuieli, în condițiile în care salariul mediu era pe atunci de 50 de dolari. Tata era și director și făcea în jur de 100 de dolari, iar mama, vreo 70 de dolari; eu după 9 luni am sărit la 250”.

BIOGRAFIE:

♦Œ Mircea Scăunașu a preluat mandatul de conducere a Philip Morris România pe 1 martie 2023, fiind primul român care va conduce echipa companiei de pe piața locală din funcția de director general;

♦ Anterior, a fost  Global Head Commercial Operations la Philip Morris International Duty Free;

♦Ž Cu o experiență în business de peste 26 de ani și 18 ani în Philip Morris International, Mircea Scăunașu și-a început cariera în Philip Morris România în anul 2004, iar ulterior a preluat poziția de Manager Sales Strategy, Philip Morris Asia-Pacific. În 2017, în calitate de director de vânzări, a avut o contribuție semnificativă la lansarea și comercializarea cu succes a IQOS pe piața din Polonia;

♦ Deține o diplomă în administrarea afacerilor (MBA) de la Universitatea din Ottawa și o diplomă în Transition to Business Leadership de la Institutul Internațional de Dezvoltare a Managementului (IMD) din Elveția;

♦ Philip Morris România este unul dintre cei mai dinamici angajatori de pe piața locală și printre cei mai mari; compania este prezentă pe piața locală de aproximativ 30 de ani și în prezent operează prin două entități – Philip Morris Trading, divizia comercială, și Philip Morris România, divizia de producție (fabrica din Otopeni).

Iar lecțiile acelei perioade se leagă cel mai mult de business development: „Am văzut imediat oportunitatea, eu îmi făcusem prieteni, le cerusem contacte, iar treptat, am început să schimb distribuitorii, dar și să schimb rețeaua. Înainte să extind rețeaua, m-am dus la București și am vorbit cu GM-ul, i-am spus: uite, acesta este salariul meu fix, pot să dublez sau triplez rețeaua, dar trebuie să îmi iasă și mie ceva de aici. M-a întrebat ce vreau, iar eu i-am spus că îmi doresc un comision din vânzări. I-am spus o cifră, mi-a dat jumătate”. La aproximativ un an de la această discuție, care se întâmpla în 1999, începuse să facă la fel de mulți bani ca  GM-ul în unele luni. A fost însă chibzuit cu banii, bazându-se pe un principiu pe care l-a avut mereu: „Nu contează câți bani ai, trebuie să cheltuiești astfel încât să îți păstrezi nivelul, nu trebuie să îți crești mereu nivelul în concordanță cu câți bani faci, ci practic să cheltuiești cât ai nevoie”. În momentul respectiv părinții săi înțeleseseră oportunitățile parcursului ales de el, erau mândri, iar singurul lucru care îi făcea reticenți era faptul că muncea prea mult: „Voiau să am grijă de sănătate, să nu conduc atât de mult (că ajungeam să conduc chiar și 3.000 km pe lună) – dar nu sunt totul banii în viață, fă lucrurile cu măsură, ca să nu te afecteze”. Dincolo de munca propriu-zisă, își amintește că în acea perioadă citea foarte mult: „Editura Teora scotea multe cărți, tot ce scoteau pe business, pe tot ce puneam mâna, citeam”. După absolvirea facultății, a făcut până la urmă și un master în Cluj, de administrare a afacerilor, la Universitatea Tehnică.

Omul celor două planuri

În 1999 a venit un nou punct de cotitură în cariera sa, odată cu criza din Rusia, context în care multe companii au închis businessul din România (inclusiv compania pentru care lucra el, în 1999). El, cu gândul la MBA-ul canadian, și-a spus: „Eu nu vreau să fac parte dintr-o generație de sacrificiu”, astfel că și-a propus să se întoarcă la prima sa idee și să aplice pentru emigrare în Canada. A aplicat în 1998 și în 2001 deja a plecat. „Înapoi pot să mai vin oricând, dar de plecat, dacă ratez momentul ăsta, nu știu dacă pot să mai plec”, gândea pe atunci. De altfel, consideră și acum că plecarea a fost cea mai bună decizie a sa, dar și una dintre cele mai grele experiențe. 

Ca în majoritatea demersurilor sale, avea și în acest caz două planuri.

Încurajat și de prieteni ai săi, planul A era să meargă în Ottawa și să lucreze ca tester, fiindcă nu putea să ajungă direct programator, având  perspective de creștere ulterior. Dar la scurt timp după ce a ajuns în Canada s-a întâmplat tragedia 9/11, apoi a urmat bula dotcom: „Dacă oamenii erau inițial angajați în Canada de pe stradă, atunci îi adunau în sala de sport și îi concediau în grup – erau concedieri în masă. Eu nici măcar nu apucasem să mă angajez”.

A trecut așadar la planul B, care presupunea și să învețe limba engleză ca să treacă testul Toefel, pentru a aplica apoi la MBA-ul visat: „Am stat efectiv timp de șase luni în bibliotecă ca să trec Toefel-ul, studiind 15 ore pe zi. Când am plecat din România, mă gândeam că o să fie greu, dar aveam două șanse în Canada și niciuna în România”. A durat cam un an să fie admis la MBA, unde aveau un program de doi ani – dar comprimat într-un an și jumătate, astfel, cei trei ani necesari ca să își ia și cetățenia canadiană s-au împlinit studiind. După absolvire, voia fie să meargă în Statele Unite și să își construiască o carieră acolo, fie să se întoarcă în România.

A mers pe prima variantă inițial și a aplicat iar pentru P&G și pentru Philip Morris International în Statele Unite, iar de data aceasta a ajuns la Philip Morris International la un interviu. Ei i-au spus că are un profil interesant, un MBA „care nu e top 5 din State, dar e bun”, astfel, având în vedere de unde a plecat, au sesizat potențialul lui. I-au propus însă să se întoarcă în Europa, fiindcă în Europa ar putea să crească mult mai repede din punct de vedere profesional. A decis așadar să revină în România și și-a trimis din nou CV-ul și scrisoarea de intenție către Philip Morris International. Între timp, vorbise cu câțiva headhunteri din România și avea deja și alte oferte, de la branduri importante de exemplu și, fiindcă Philip Morris International încă nu îi oferise un răspuns, l-a sunat pe Richard Morgan, care era atunci la conducere: „Primisem deja trei oferte de la companii care erau la același nivel, l-am sunat, i-am spus că am aceste opțiuni, dar l-am întrebat dacă nu putem să avem o discuție înainte de a accepta vreuna dintre ele. El era surprins că nu fusesem contactat de nimeni”. A doua zi s-a văzut deja cu directorul de vânzări, iar apoi a primit deja oferta, pe un job de „special projects”.

10 sfaturi pentru tinerii aflați la început de carieră:

1. Să facă un job de care sunt pasionați;

2. Să încerce să anticipeze – să nu intre într-un job pentru ce e la modă acum, ci pentru ce ar putea ajunge în viitor;

3. Networkingul este foarte important, la fel de important ca skillurile;

4. Să aibă o mentalitate de creștere – să nu se bazeze doar pe calitățile lor, ci mai ales pe muncă;

5. Este foarte important să aibă un hobby;

6. Nu cred că există work-life balance, ci momente în care trebuie să îți stabilești foarte bine prioritățile ca să le poți duce pe amândouă;

7. Să nu aleagă jobul pentru bani, ci pentru abilitățile pe care le ai, fiindcă banii vin după aceea;

8. Life-long learning – este important să învețe toată viața;

9. Tot timpul trebuie să ai scopul final în minte, pot fi drumuri diferite spre acesta, dar trebuie să știi unde vrei să ajungi;

10. O să fie „set-backuri” (deraieri de la plan – n.red.), dar e mai important cum administrează cineva succesul decât eșecurile – în orice succes există o sămânță a eșecului, când ni se urcă la cap.

Fiindcă nu aveau un post pentru el la acest moment, au creat un rol; cu o ofertă financiară de aproximativ 1.500 de dolari salariu net, vreme de șase luni, și care presupunea  un traing în mai multe dintre departamentele companiei. La momentul respectiv, erau foarte puțini români care să fie în poziții de sales director sau de marketing director, în multinaționale, dar el își amintește că și-a spus că poate să fie printre primii care să ajungă într-un astfel de rol. Speranțele sale mergeau însă mai departe de atât-  după ce a ajuns în companie s-a gândit că poate fi și GM, dacă, în afară de abilitățile lui, va beneficia și de noroc. „Ca să ajung GM, intuiam că nu contează doar abilitățile, ci trebuie să se alinieze și planetele – contextul potrivit, momentul potrivit, rețeaua potrivită. Mai ales că în industria asta, până în ziua de azi sunt primul român GM în această industrie – acum 15-18 ani, era și mai greu de gândit.”

Un salt profesional de 8.000 de kilometri

A lucrat în România în diverse funcții, într-un regim de fast track, de avansare rapidă în carieră, din 2004 până la finalul lui 2008, iar în noiembrie a plecat în Asia, în Hong Kong. Făcuse aproape „toate joburile din sales – cred că mi-au schimbat joburile aproape la un an, a fost foarte intens”. Când s-a pus în discuție perspectiva expatrierii sale, avea opțiunea de a merge la Lausanne, la centrul lor de operațiuni, și în Africa de Sud, dar el își dorea altceva. Și nu a ezitat să spună acest lucru fiindcă, după cum chiar el mărturisește „nu sunt foarte carismatic, dar pot să fiu foarte convingător”. La momentul în care a apărut discuția referitoare la expatriere, l-a întrebat și pe GM ce i-a plăcut lui cel mai mult din parcursul său, iar acesta, deși surprins de refuzul ofertelor primite, i-a povestit despre rolul de sales director pe Hong Kong. La finalul speech-ului, și Mircea Scăunașu i-a spus că vrea în Asia.

Un argument în plus era că, atunci când a făcut MBA-ul în Canada, avea o colegă din Coreea și una din China în grupă care l-au impresionat prin puterea lor de muncă și prin capacitatea analitică, astfel că i-au trezit curiozitatea. La scurt timp după discuția cu GM-ul, a primit un telefon „de pe un număr ciudat, iar la celălalt capăt era un număr australian”, care s-a dovedit a fi un interviu de angajare. A programat o vizită în Hong Kong la două săptămâni de la această discuție, iar după două luni și-a început deja noua viață în Asia. Jobul pe care îl primise era unul regional, în regiunea Asia-Pacific, și presupunea o analiză a investițiilor din diferite țări, făcea benchmark între țări și se ocupa de strategia comercială la nivel de regiune; la acestea se adăuga o zonă de know-how transfer pentru cele 16 țări din regiunea Asia-Pacific, unde făcea traininguri la echipe de key accounts. „A fost un mare salt să încep să gândesc regional, în afara unei piețe, stresul era mare, dar nivelul era ca și cum ai trece din Superligă să joci la FC Barcelona. Trecerea de la o piață la o regiune din care făceau parte țări precum Japonia, Indonezia, Malaysia presupune gestionarea altor cifre și, sigur, alte bugete, semnificativ mai mari.”

Având în vedere că se ocupa de 16 piețe, în fiecare săptămână era în altă țară și, mai în glumă, mai în serios, spune că în acea perioadă crede că a dormit mai mult în avion decât în apartament: „Făceam în așa fel încât dacă mergeam într-o anumită țară, mergeam luni sau marți și stăteam și weekendul, ca să și explorez, să vorbesc, să văd ce se întâmplă acolo, mă luau colegii de acolo și mă duceau să văd și ceea ce nu văd turiștii”.  A învățat astfel multe în Asia, inclusiv pe plan personal. „Când vedeai dificultățile cu care se confruntau și că totuși zâmbeau, iar la noi era mult mai bine și toată lumea era supărată, mă întrebam cum se poate – m-am întrebat ce fac ei diferit. Cred că au o atitudine diferită din copilărie – în vestul Europei, se pune accentul pe succesul personal, pe individualism, la ei e mai mult despre a face lucruri împreună, despre colaborare – aici ești în competiție, acolo ești în colaborare. Este o paradigmă diferită – am început să adopt și eu practici de colaborare și atitudini de lucru pe care le-am văzut în Asia. Și oarecum și ei își dădeau seama că atunci când mergi acolo ca expat, când făceai o imersiune în cultura locală începeau să te aprecieze și îți dădeau și mai mult în schimb.” Timp de trei ani și jumătate a fost în Asia și, dincolo de experiența profesională, și-a făcut acolo prieteni pe care i-a păstrat peste ani.

Chiar dacă este de părere că echilibrul perfect între viața profesională și carieră nu există, Mircea Scăunașu este de părere că un hobby este esențial. În cazul lui, este vorba de sport – iar alergarea la maratoane a devenit deja parte din modul său de viață.

Experiența maximei adaptabilități

Era 2012, Europa încă nu își revenise din criză, iar în Rusia creștea economia. Cei de la Philip Morris International au implementat în Rusia un nou model de business, care să fie mai adaptat realităților și nevoilor consumatorilor de acolo. A fost selectat un grup de persoane care să se ocupe de implementare, oameni cu anumite profiluri, care erau pe un fast career track, iar Mircea Scăunașu s-a numărat printre ei: „Nu m-am dus nici pentru bani, nici pentru carieră, ci pentru experiență – eu mi-am spus că dacă pot să rezist în Rusia, pot să rezist oriunde, a fost un test”. Între 2012 și 2014 a avut astfel rolul de marketing director pe zona Moscova, care avea un business semnificativ mai mare decât cel din România. „Ce e foarte important în Rusia este să fii adaptabil, fiindcă acolo nu știi ce se va întâmpla: în fiecare zi este o altă criză. Dacă noi credem că Rusia este volatilă din exterior, când ești acolo este mult mai rău. Trebuie să fii adaptabil, rezilient – trebuie să ai un nivel de energie și de anduranță foarte mari.” A stat acolo doi ani și principala lecție pe care a învățat-o, deși strategia este văzută ca fiind prioritară, disciplina în implementarea planurilor de business poate fi, de multe ori, chiar mai eficientă.

Era așadar anul 2014, când și-a manifestat intenția să meargă în altă țară, dar către vest de această dată, iar așa a ajuns în Polonia, pe poziția de director de vânzări. „Deși a fost o mișcare laterală pentru mine, din punctul de vedere al businessului, Polonia este la un alt nivel. Ce mi-a plăcut la ei este că lucrurile sunt mult mai așezate, reprezintă o piață matură, am fost impresionat de profesionalismul oamenilor, de etica lor în business și nu a existat un moment în care să agreeze ceva în meetinguri și să nu livreze impecabil.” A lucrat ca sales strategy, apoi director încă trei ani, iar per ansamblu, a petrecut patru ani și jumătate în Polonia.

„La atitudine se rezumă totul, la atitudinea proactivă, de go-getter, de optimism, de colaborare, de a crea relații sănătoase în jur, dar și valoare.”

Mircea Scăunașu, director general, Philip Morris România

Reîntoarcerea acasă – o alegere emoțională?

De acolo, știa că era pe drumul spre rolul de general manager – „Puteam să ajung la acel rol, dar nu era garantat și atunci erau două opțiuni, mă întorc într-o poziție regională la nivel de grup sau mă străduiesc să ajung GM. Însă, atunci credeam că e prea devreme să ajung într-o piață, astfel că la momentul respectiv mi-am exprimat dorința să merg la centru. Pentru rolul de GM sunt importante atât dezvoltarea cât și construirea, în timp, a networking-ului potrivit.” Lansase IQOS în Polonia, astfel că o continuare logică a fost o nouă responsabilitate, de deployment de produse cu risc redus pe Europa, iar în 2020, odată cu pandemia, a devenit director comercial operațional pentru businessul de duty free al companiei – coordona astfel tot acest business la nivel global și avea 5 business unituri care îi raportau. Responsabilitatea era uriașă, având în vedere că un segment important din businessul global al Philip Morris era reprezentat de duty free înainte de pandemie. Dar a preluat jobul în martie 2020, iar în aprilie a urmat lockdownul generat de COVID: „Am avut un job global pe care l-am dus la îndeplinire online – timp de aproape un an; a trebuit să regândim modul de business, să renegociem contracte. A fost nevoie să facem și restructurări, a fost dificil. După un an însă, businessul și-a revenit”. Timp de trei ani a avut acest job care a fost, de altfel, ultimul înainte de revenirea sa în România.
„Philip Morris International are un plan de dezvoltare și succesiune foarte bine pus la punct, și urma să mă implic în piețe unde puteam să cresc businessul – știam că pot să mă duc GM într-o piață, știam cam ce tip de piețe apar, așa că m-am gândit: dacă tot pot să plec GM, de ce să nu plec acasă?” Adaugă că aceasta a fost mai mult o alegere emoțională decât una pragmatică: „Nu se leagă de faptul că am vrut să vin să fiu șef acasă, ci, dimpotrivă, de faptul că vreau să contribui – când am fost la MBA în Canada, am cunoscut oameni importanți pentru societate și am auzit de la ei că fac voluntariat, că vor să facă ceva pentru generația care urmează, iar această idee m-a urmărit de-a lungul timpului”. Misiunea principală în noul mandat? „Ce îmi doresc este să pot să ajut oameni care prin meritocrație, dorință și voință să aibă parte de un mediu în care să crească. De aceea am avut ieri o discuție de 10 ore, pentru că am avut Talent Review și ne-am uitat la fiecare în parte cum poate să crească în organizație, conform propriului potential. Și da, să îi și ajutăm să aibă la dispoziție mediul corspunzător pentru a evolua.”   

3 întrebări de leadership pentru Mircea Scăunașu, director general, Philip Morris România

1. S-a schimbat percepția în România în ce privește expatul executiv vs. CEO-ul român?

S-au schimbat lucrurile, dar nu vorbesc neapărat din experiența Philip Morris International, ci în general: dacă înainte exista un complex de inferioritate față de expați, acesta nu cred că mai există.

2. Care sunt principalele tale calități și defecte?

Principalele mele calități sunt perseverența și viziunea – am anticipat lucrurile și m-am pregătit din timp pentru oportunități, de asemenea, cred că deși sunt foarte demanding, lucrez bine cu oamenii și am dezvoltat multe talente în Philip Morris International, iar asta ajută, în momentul în care ai oameni buni în echipă, te ridică – până la urmă, ești la fel de bun ca echipa ta. Punctele negative se leagă de faptul că în tinerețe am insistat uneori prea mult să se facă lucrurile în felul meu. Ulterior, în Philip Morris International am învățat lecția adaptării, a gândirii flexible și că în orice profesie este nevoie de negociere pentru a construi o carieră de lungă durată.

3. Ce e așa spectaculos în industria pe care o reprezinți?

Este o provocare, sunt atâtea restricții și totuși, între atâtea restricții, reușești să construiești un business global; al doilea aspect ține de o viziune care presupune tranziția de la țigări la produse fără fum, la nivel global, alternative care sunt mai puțin nocive decât continuarea fumatului.

MEET THE CEO este un eveniment în cadru restrâns, care facilitează dialogul cu cei mai importanți manageri din România. Pentru a afla cine sunt invitații ediției următoare și pentru mai multe detalii despre MEET THE CEO,  accesați secțiunea Evenimente de pe site-ul www.bmag.ro sau sunați la numărul de telefon 0318.256.293.