Meet the CEO. Cum se construiește un proiect de 50 de milioane de euro: echipa, infrastructura și strategia din spatele lui Nibiru

„Cum să facem mai multe categorii de clienți să se simtă bine în același loc este ceea ce ne ține treji noaptea”, spune Andrei Șelaru, CEO al Nibiru, despre el și asociații săi, referindu-se la felul în care ar trebui să se dezvolte noua destinație. 50 de milioane de euro este valoarea investiției. Ținta? Un trafic de 50.000 de oameni pe zi, spune Selly, așa cum este cunoscut publicului larg. Are 24 de ani, s-a consacrat din postura de creator de conținut, a pivotat în muzică, film, s-a implicat în dezvoltarea festivalului Beach, Please!, iar acum pariază pe conceptul Nibiru. Deși vizibilitatea publică îl poziționează central în proiect, Nibiru este construit de o echipă extinsă: arhitecți, ingineri, consultanți, constructori, manageri de proiect, echipe operaționale și specialiști în entertainment. Complexitatea proiectului presupune procese și responsabilități distribuite, iar execuția implică coordonarea unui număr mare de profesioniști.

Câteva zeci de oameni – mulți foarte tineri, inclusiv adolescenți -, o discuție de aproape trei ore continuată, apoi, informal, la cafea. Puzderie de întrebări ale celor din sală, răspunsuri amuzante, chiar autografe și selfie-uri cu invitatul. Așa s-a desfășurat a 98-a ediție a evenimentului Meet the CEO, al cărei invitat a fost Selly și care a povestit cum și-a construit parcursul profesional, cum a intrat în business și cum a ajuns, la 24 de ani, să fie implicat într-un proiect de 50 de milioane de euro.

Încă de când era foarte mic, a fost fascinat de ecranul televizorului, urmărind ce vedeau părinții săi la televizor, în perioada anilor 2005-2010. „Mi se părea că e e ireal cum se face montajul în timp real, cum arătau studiourile de televiziune, prestigiul televiziunii și mai ales zona tehnică. Părea că este pur și simplu magie. Cu siguranță, dacă mă nășteam într-o perioadă în care nu exista internetul, aș fi urmat o carieră în televiziune.”

A aflat în clasa întâi, de la profesoara de engleză, despre un site care începea să prindă viteză – youtube.com – prin 2008-2009.” Având calculator încă din copilărie, a urmărit acest canal despre care spune că a devenit, pentru el, noua televiziune. „Petreceam foarte mult timp urmărind tot felul de materiale postate pe YouTube și astfel am fost martor la modul în care acest canal s-a transformat de-a lungul timpului, inițial fiind un site unde oamenii puneau, de exemplu, videoclipuri cu pisicile lor.” Pe parcursul a câțiva ani, au apărut și în România, povestește tânărul, creatori de conținut, adolescenți care se filmau în camera lor, montau videoclipuri și le postau pe internet. „În momentul în care am văzut chiar o fată din Craiova (care și astăzi e o influenceriță faimoasă, Bianca Adam), că face treaba asta chiar în orașul meu, domeniul a devenit ceva palpabil. Eu percepeam magia televiziunii drept ceva intangibil, ce eu n-aș fi avut cum să fac niciodată, și brusc am descoperit că e ceva de fapt foarte palpabil.” Avea deja o cameră de filmat și, pentru că petrecea foarte mult timp la calculator, știa deja să monteze materiale video, să facă muzică, dar, completează Andrei Șelaru, „la nivel rudimentar”. A fost doar un pas până să posteze propriile materiale pe internet, în 2012. Iar de atunci, povestește el, lucrurile au început să crească gradual, fiind complet fascinat de domeniu. „Când am descoperit YouTube-ul mi s-a părut că asta îmi doresc să fac. Mă fascina ideea de a putea să postez ceva și peste noapte să devină viral.” Era pasionat de partea tehnologică, de a face un videoclip de la cap la coadă, dar era și vorba de a fi cunoscut, de colegi, pe stradă.

Încă din 2012, deși avea doar 11 ani, și-a dat seama de potențialul pe care îl avea YouTube, pentru că, își amintește Andrei Șelaru, în SUA existau deja creatori de conținut „care trăiau foarte bine din treaba asta. Și atunci cumva m-am gândit că se poate trăi din treaba asta, dar evident, n-aveam nicio referință a banilor atunci, nu gândeam lucrurile în bani. Nu cunoșteam valoarea banului, nu-mi dădeam seama ce înseamnă bani mulți.” Ambii săi părinți, spune el, sunt bugetari cu salarii modeste – mama este profesoară de matematică, iar tatăl – inginer silvic. „Nu mă gândeam să fac o sumă anume sau că voi ajunge în poziția de astăzi. Nici pe departe. Dar cumva știam că se poate transforma într-o profesie, în ceva din care să poți să trăiești.”

Primii bani i-a câștigat, povestește el, un an mai târziu, în 2013, când a depășit pragul de 50 dolari, pentru ca Youtube să vireze bani în contul tatălui său, el având la acea vreme 12 ani. În anii care au urmat, genera lunar sume cuprinse între 50 și 100 dolari din YouTube, și spune râzând că acest lucru „era minunat, pentru că avea bani de buzunar cu care puteam să fac ce vreau eu și îmi dădeau autonomie.”

În 2015 a fost contactat de o firmă pentru a face reclamă la o tastatură de gaming, pentru 500 de euro, pe contract de drepturi de autor, fiscalizat. La 18 ani, spune Andrei Șelaru, toate asseturile s-au mutat în conturile proprii (estimează că în jur de 200.000 de euro, dar spune că nu-și amintește exact) și tot atunci a deschis și prima companie. „În 2019, când am făcut 18 ani, depășisem momentul în care eram un băiat cu o cameră care se filmează singur. Aveam contracte cu parteneri comerciali, făceam concerte cu trupa la vremea respectivă, vindeam tricouri, hanorace, șepci, caiete pentru tot felul de lucruri, aveam o linie de merchandising. Eram cu un picior în antreprenoriat deja la vremea respectivă.”

Stațiunea, prima destinație turistică de pe litoralul românesc ridicată de la zero din ultimele decenii, ar urma să includă în primă fază un spațiu de mari dimensiuni pentru evenimente, un parc de distracții, un mall în aer liber și un club de noapte.

Viziunea Nibiru pornește de la intenția de a reconstrui experiența litoralului românesc și de a crea o destinație comparabilă ca standard cu locurile în care călătoresc deja românii, precum Dubai, Mykonos, Ibiza. Obiectivul este formarea unui ecosistem coerent, modern, care ridică nivelul serviciilor și al infrastructurii la un nivel pe care publicul îl consideră normal în alte țări.

În România, încă din 2015, influencerii mai mari decât el, ajunseseră să aibă campanii cu branduri de ordinul zecilor de mii de euro, iar Telekom și Vodafone sunt doar câteva exemple. Dar el nu știa cum să ajungă în zona celor care aveau astfel de contracte. „Aveam cifre bune, dar evident că e nevoie de mai mult decât atât ca să fii vandabil. Prin 2015-2016, am început să mă gândesc serios la treaba asta și să mă documentez, am început să cunosc oameni, am devenit conectat în piață. Am cunoscut cam toți creatorii din piață de la acel moment, am legat relații cu ei, am început să văd ce se întâmplă și prin curtea vecinului, cum face bani, cu ce branduri lucrează, cum îi merge. Am căpătat know-how, pentru că anterior eram pe cont propriu, izolat. Eram toți puștani adolescenți. Am început să-mi dau seama un pic cum funcționează lucrurile.”

Pasul spre business

Cățile de business l-au ajutat să-și completeze perspectiva, unul dintre autorii preferați (Ray Dario), fiindu-i recomandat de un prieten foarte bun, care îi este mentor – Ștefan Lucian, fondatorul Global Records – și asociat. L-a cunoscut când avea 15 ani și, povestește Andrei Șelaru, de la el a avut cel mai mult de învățat despre business, construcție, structuri, echipe. Au ajuns să facă și afaceri împreună. „Este vorba și despre noroc, dar și despre conjunctură. Este minunat să ai pe cineva care deja este la un alt nivel de business, cu care să te împrietenești sau de la care să ai ocazia să înveți lucruri. Pentru că îți dă altă perspectivă. Eu, la 16 ani, mergeam la liceu, aveam un grup de prieteni, unii erau mai serioși, alții mai puțin serioși, dar nu aveam în jurul meu neapărat niște repere de succes foarte mare. Aveam repere în câțiva profesori pe care îi apreciam, dar niciunul dinte ei nu făcea business. Îi apreciam ca oameni și pentru cultura lor. Aveam ca modele în viață, de principii, pe părinții mei.”

Deși l-au inspirat youtouberii americani, n-a făcut efort ca să ajungă în SUA, țară în care a ajuns pentru prima dată anul trecut, ca invitat la summitul NATO pentru tineret, în Miami. Dar, spune tânărul, nu călătorește foarte mult, deși și-ar dori. „Cu siguranță, o vizită în SUA în sens profesional te ajută. Dacă ai și cu cine să te vezi acolo, să faci networking și legături.” Dar momentan, nu i se pare o prioritate să viziteze, ca turist, fiind preocupat de carieră.

Cât privește visul american, nu a rezonat neapărat cu această idee, deși a fost conectat la cultura americană prin firmele de la televizor sau jocurile video. „Nu cred că m-am raportat neapărat la visul american. Am crezut mult în ceea ce făceam și am avut ocazia să nu cresc prea repede, ci gradual de-a lungul anilor. Am avut timp să mă adaptez cu fiecare nivel și să-mi doresc să fac și mai mult.”

Își amintește că atunci când era licean avea lacune pe care astăzi nu le mai are și se întreba cum poate trece la nivelul următor. „Produceam niște sume de bani foarte serioase pentru vârsta respectivă, dar n-aveam încă noțiunea investiției banilor.” Un coleg i-a recomandat să cumpere proprietăți imobiliare, ceea ce i s-a părut foarte complicat; înțelegea conceptul banilor deja, vedea ce bani are în cont și se întreba cum îi poate înmulți. În ultimii ani de liceu, antreprenoriatul a intervenit ca un pas firesc, pentru că activitatea de creator de conținut avea nevoie de structură, oameni, „toate aceste lucruri care încep să fie practic asimilate unui business. Primul meu business a fost legat de administrarea a tot ceea ce făceam eu, de a spori veniturile din crearea de conținut.” Și spune că 2019 a fost cel mai transformațional an de până atunci.

„Vrem să facem o locație vie, vibrantă, cu evenimente în fiecare seară, cu o selecție foarte bună de branduri de mâncare și băutură. Ne-am gândit că replicăm ideea festivalului, dar în loc să fie doar pentru tinerii din targetul Beach, Please!, să extindem către un demografic mult mai larg.”

Andrei Șelaru, CEO al Nibiru

În 2018, lucrurile se complicaseră, pentru că împreună cu alți patru vloggeri a format trupa 5gang, care a „bubuit, pur și simplu”, după cum spune chiar el, și a pivotat în domeniul muzical. „Deodată lucrurile s-au complicat. Vorbeam de contracte, de drepturi de autori pe piese cu compozitori, cu producători. Apoi am început să vorbim de concerte. Nu mai eram doar eu. Anterior, eram eu cu o cameră de filmat.” Primul concert a avut loc la Arenele Romane, în parteneriat cu Global Records. Acel concert era ca o afacere, și au început să se uite la costuri, cum pot optimiza lucrurile. „Aceea a fost prima mea experiență (în 2019, la Arenele Romane) cu producția de eveniment. A fost primul meu business în care eram partener, coproducător al unui eveniment. Practic, noi în 2018 am creat un produs care s-a viralizat și în 2019 l-am exploatat și optimizat făcând linie de merchandising, turneu de concerte și un film de cinema «5gang. Un altfel de Crăciun».”

Producția filmului a fost momentul care a marcat pasul ca investitor, pentru că anterior nu era necesar să finanțeze decât cu sume mai mici activități ca merchandisingul sau concertele, unde banii erau asigurați prin prevânzarea biletelor, iar restul investiției era asigurat doar de Global Records. În cazul filmului, a fost investitor, actor, s-a ocupat și de activitatea de marketing pentru promovarea peliculei.

Ștefan Lucian i-a propus să investească în film, gândindu-se că va fi mai motivat, dacă sunt în joc și banii lui. În primul film, a investit cca. 30.000 de euro și a fost prima dată când a început să se uite și el pe exceluri, planuri de business, pe scenarii.

Sprintul de la cafenea spre plajă

Povestește că a început să înțeleagă conceptul de cash abia în 2022, la prima ediție a festivalului Beach, Please! În activitatea de creator de conținut, spune el, costurile erau marginale. „Astăzi nu mai vorbim de același scenariu, facem producții la un alt nivel și avem costuri mult mai mari și foarte serioase. Însă odată cu investiția în festival, am înțeles cu adevărat conceptul de cash flow.” Ideea inițială a fost de a face un eveniment de hip-pop cu artiștii trap români și nu numai, dar între timp Beach, Please! a devenit cel mai mare festival din Europa, ca număr de participanți.

Cum au ales locul? „Lucian este născut și crescut în Costinești, apoi a plecat, a stat 6 ani în America. S-a întors în București, a făcut casa de discuri, a rămas cu mulți prieteni din Costinești care, văzând că are succes în zona muzicală, îl îndemnau să facă ceva în locul natal.”

„În 2019, când am făcut 18 ani, depășisem momentul în care eram un băiat cu o cameră care se filmează singur. Aveam contracte cu parteneri comerciali, făceam concerte cu trupa la vremea respectivă, vindeam tricouri, hanorace, șepci, caiete pentru tot felul de lucruri, aveam o linie de MERCHANDISING. Eram cu un picior în antreprenoriat deja la vremea respectivă.”

Andrei Șelaru, CEO al Nibiru

La începutul lunii martie 2022, la o cafenea, a creionat planurile pentru un festival, alături de Ștefan Lucian și George Carabelea – care avea background de organizator de evenimente și cu care lucraseră anterior în mai multe proiecte. A intuit că un festival de trap poate avea succes, chiar dacă acest stil de muzică era destinat scenelor secundare în alte evenimente, ca Untold sau Neversea. „Am zis să avem ceva și pentru puștani; nu era interesul principal al nimănui. Eu știam, eram 100% sigur că va avea succes, că va vinde, va convinge oameni să cumpere bilet. Timpul era foarte scurt, pentru că ne propusesem data de 1 mai. Un alt prieten, Andrei Rupean, a venit cu numele (Beach, Please!), care ni s-a părut genial.”

Au avut circa o lună și jumătate la dispoziție și, mărturisește Andrei Șelaru, drumul de la idee la desfășurarea efectivă a evenimentului a implicat un efort foarte mare – să construiască practic brandul de la zero, să realizeze website-ul, amplasamentul, producția efectivă de festival, pagina de Instagram, campaniile de marketing, identitatea vizuală șamd. Prima ediție a evenimentului a atras 25.000 de festivalieri, iar cifra de afaceri s-a plasat la circa 750.000 de euro, „un pic mai mult decât am făcut. E o industrie foarte grea. În 2025 a fost prima ediție în care am făcut profit, care recuperează dintr-o investiție foarte mare din spate. Dar prima ediție a fost foarte mică față de ce facem acum. E total alt business, cu total alți parametri. În 2022 am avut o pierdere de circa 70.000 euro. Deci am investit un pic mai mult decât am făcut, dar cu siguranță potențialul era acolo. Am preluat pierderea împreună, iar ulterior, în 2023, a existat un dezechilibru; eu nu am putut să finanțez conform cotei parte.” Astfel, fondatorii festivalului au făcut o înțelegere: să crediteze disproporționat efortul, pentru a putea scala fenomenul. „Sunt foarte puțini oameni care fac bani cu evenimente de tip festival în România și ca să ajungi acolo, ca să poți să scalezi, era nevoie de de o investiție mare.”

Nici în 2022, spune franc, nu s-au așteptat să vândă 25.000 de bilete: „Când ne-am pus la masă, aveam trei scenarii, ne uitam la costuri mult mai mici, pentru că nu știam că vom vinde 25.000 de bilete. Evident că mai mulți oameni vin și cu mai multe costuri. Noi ne uitam pesimist la 5.000 de oameni, realist 8.000 de oameni și cred scenariul optimist se referea la vreo 15.000 de oameni, dar părea greu de atins, mai ales într-un timp atât de scurt.” Își amintește că în primele zile de la debutul campaniei de marketing, nu s-a întâmplat nimic, iar apoi, brusc, vânzările au explodat. „Într-o zi am vândut vreo 4.000 de bilete, ceea ce era incredibil pentru un eveniment nou-nouț. Ne-am dat seama că nu eram pregătiți pentru asta. Deodată, era un eveniment mult mai serios decât planificaserăm noi. Am ajuns la niște costuri imprevizibile și veniturile nu ne așteptam să fie mari. Ne-am adaptat din mers.”

Ediția din 2023 a fost însă mult mai mare, iar costurile au fost de circa zece ori mai mari, apropiindu-se de 7,5 milioane de euro. O parte din acești bani a fost acoperită din prevânzarea de bilete, „n-a fost nevoie ca acești bani să fie toți puși up-front. Am pus și eu, Lucian a creditat mai mult. A fost un an foarte dificil și pentru mine din punct de vedere al administrării banilor, pentru că atunci m-am confruntat prima dată cu situația în care mă aruncam în ceva mai mare decât mine, mai mare decât ce puteam suporta ca pierdere. Dar, în același timp, aveam deja încredere în produs, aveam încredere în parteneri – George Carabelea și Lucian. Și aveam încredere în forțele mele proprii.”

Au reușit să aducă parteneri comerciali la eveniment, dar erau conștienți că vor pierde bani. Iar sponsorii, partenerii comerciali reprezintă linii de venit extrem de importante în acest tip de business, dar asttfel de parteneriate se realizează pe evaluarea ediției anterioare. „Este un decalaj întotdeauna de un an, între adevărata valoare și cea percepută de partenerul care finanțează, vine să-și comunice brandul acolo.” Ulterior însă, ritmul de creștere s-a stabilizat la 15% – 20%, iar decalajul nu a mai fost la fel de grav.

„Într-o zi am vândut vreo 4.000 de bilete (la prima ediție Beach, Please!), ceea ce era incredibil pentru un eveniment nou-nouț. Ne-am dat seama că nu eram pregătiți pentru asta. Deodată, era un eveniment mult mai serios decât planificaserăm noi. Am ajuns la niște costuri imprevizibile și veniturile nu ne așteptam să fie mari. Ne-am adaptat din mers.”

Andrei Șelaru, CEO al Nibiru

Un aspect important al afacerilor de acest tip este vulnerabilitatea, punctează Andrei Șelaru, „pentru că în esență, un business de festival nu deține decât un nume. Festivalurile de regulă nu dețin terenul pe care se află. Untold nu deține stadionul din Cluj-Napoca, Beach, Please! nu deține terenurile, acestea sunt în proprietatea Nibiru, o altă entitate. De altfel, există o distincție clară între Beach, Please!, un festival de cinci zile, și Nibiru, o stațiune în dezvoltare cu un rol mult mai amplu. Dacă festivalul reprezintă un eveniment punctual, Nibiru este o destinație completă, cu infrastructură proprie, operațiuni zilnice și o ofertă diversă de retail, gastronomie și entertainment permanent. Practic, valoarea oricărui festival se leagă de cum a fost ultima ediție, influențată de factori ca ploaia dintr-o anume zi sau lipsa unui artist. Ceea ce se poate întâmpla, iar valoarea percepută riscă să scadă dramatic. E un business foarte volatil, vulnerabil și greu sustenabil, lucru pe care noi nu îl știam la început.”

O bază solidă

Astfel, povestește Andrei Șelaru, s-a ivit ideea dezvoltării Nibiru, când și-au dat seama cât de nesustenabil este un business de festival. „Ne-am zis că această expertiză pe care o avem se poate aplica pe un business cu fundamente mult mai solide, și anume o afacere cu componentă de real-estate, acesta fiind Nibiru.” Festivalul a avut la ediția din 2025 venituri de 7,5 milioane de euro, cu EBITDA de circa 1,5 milioane de euro. 155.000 de festivalieri au fost în vârful de prezență, iar traficul total a ajuns la 600.000 de oameni.

Ideea Nibiru a venit, povestește Andrei Șelaru, imediat după ediția din 2023, pentru că voiau să scaleze afacerea, dar într-un mod sănătos. „În 2023 eram la maximum efectiv posibil de oameni pe care îi putea avea pe plaja din Costinești. În plus, data de 1 mai punea foarte multe probleme, pentru că atunci nu sunt artiștii internaționali în turneu. Untold sau Neversea, care au loc în iulie-august, puteau să obțină un artist la un preț, poate chiar la jumătate față de ce obțineam noi. Dacă artistul respectiv era Londra și cânta cu o seară înainte, vine mai ușor decât dacă trebuie să vină special.” Un dezavantaj era legat și de data festivalului – 1 mai, când e frig, vremea este imprevizibilă. Iar altă dată, mai târzie în sezon, era imposibil de antamat pentru că o plajă nu poate fi blocată timp de două luni în plină vară, pentru amenajări fiind necesare cam șase săptămâni înainte de festival.

„Practic ne lovisem de tavan, nu mai puteam crește decât dacă găseam o nouă «casă». Am început să ne uităm la terenuri în zona Costineștiului și atunci s-a aprins beculețul. Ne-am dat seama că noi băgăm în producție aproape 5 milioane de euro în fiecare an sau atât a fost necesar în acel an ca să construim o lună jumătate, pentru un eveniment de 5 zile, să dărâmăm tot ce am făcut.” Mai mult, un spațiu propriu ar fi permis o gamă mai largă de activități, de pildă un alt festival, în altă perioadă. 

În plus, au constatat că „litoralul românesc nu prea oferă niciun fel de experiență cât de cât comparabilă cu ce oferă un festival – de la artiștii care cântă la brandurile care vin acolo, la experiența curinară. E o lipsă crasă de experiențe, mai ales cele nocturne, pentru că pe timp de zi oamenii merg la plajă. Nu ai ce să faci după 18:00, în afară de a cina la un restaurant. Există câteva discoteci, câteva cluburi. Sigur că nu era zero. Dar nivelul e foarte jos, e potențial de creștere extrem de mult în această zonă. Când intri la Beach, Please! este ca și cum ai intra într-un alt oraș, cu tot felul de facilități – branduri de mâncare cunoscute, artiști internaționali.”

Eu cred că Youtube e cu totul diferit de TikTok, pentru că Youtube este un loc în care oamenii se duc să consume conținut de formă lungă. Este o diferență uriașă între a avea 1.000.000 de vizualizări pe TikTok sau pe YouTube.

Andrei Șelaru, CEO al Nibiru

Cum se realizează line-upul? „Noi ofertăm cam tot ce se poate. Întrebăm toți artiștii, pentru că altfel nu avem de unde să știm – poate e unul foarte bun pe calitate, preț, poate unu-i scump, altul ieftin. Întotdeauna întrebăm agenții oricărui artist la care s-ar putea gândi publicul nostru.” Inițial, pentru trapper american Travis Scott răspunsul a fost că nu participă la festivaluri, dar ulterior au observat că a mers la un alt eveniment în Europa, și au redeschis discuția. „Am trimis oferta, răspunsul a fost la un preț mai mare. Evident, a fost o decizie grea.”

În lipsa unei oferte consistente după ora 18:00 pe litoral, potențialul economic al unei destinații multifuncționale este uriaș. Un proiect modern nu se limitează la plajă și cazare, ci integrează cultură urbană, gastronomie, retail, evenimente și activități nocturne. Acesta este modelul adoptat deja în destinații internaționale, unde valoarea este generată de întreaga experiență consumată de vizitatori, nu doar de componenta de plajă.

Și cum businessul de festival ajunsese de amploare și aveau nevoie de stabilitate, s-a ivit ideea Nibiru. „Ne-am dat seama că putem crea o destinație modernă de divertisment, de cultură, de sport, de petrecut timpul pe litoral, după șase seara.” Sursă de inspirație a fost o referință în Dubai și au început să caute teren, identificând ceva potrivit la Costinești, în zona epavei. Terenul identificat era format din zeci de parcele cu proprietari diferiți, iar achizițiile au demarat în 2023 și au durat un an și patru luni. La început, spune Andrei Șelaru, viziunea nu era foarte detaliată, business-planul doar schițat, gândul fiind că ar putea atrage mulți clienți dacă ar avea acces la experiențe minunate pentru un preț redus. „Avem acest know-how: 1. marketing; 2. organizare de evenimente; 3. putem aduce artiști internaționali; 4. componenta de volum – în momentul în care ești acolo două luni pe vară, sigur că unui artist dacă îi dai ofertă pentru șase show-uri reușești să obții un preț mai bun decât pentru un singur show. Dacă pui și Beach, Please! în ecuația asta, și sunt șapte show-uri, configurația de cost e și mai bună.”

În plus, în ce privește componenta de real-estate, au estimat că valoarea assetului va crește. Când a fost făcută comasarea parcelelor, deja ideea Nibiru prinsese un contur mai clar: „știam că vrem să facem o locație vie, vibrantă, cu evenimente în fiecare seară, cu o selecție foarte bună de branduri de mâncare și băutură. Ne-am gândit că replicăm ideea festivalului, dar în loc să fie doar pentru tinerii din targetul Beach, Please!, să extindem către pentru un demografic mult mai larg.” Adică pentru categorii cu gusturi muzicale variate, cu acces la facilități precum loc de joacă pentru copii, parc de distracții, restaurante. O astfel de stabilitate, care exclude construcția și dărâmarea anuală a amplasamentului, deblochează multe posibilități, explică Selly. Una dintre ele este legată de chiriași, ca la mall, operatorii din food nemaifiind doar vizitatori, cu rulote, pe perioada festivalului. „Una dintre liniile de business de la Nibiru este zona de mall în aer liber. O altă linie de business este cea de evenimente – de tip festival, concert, etc., Beach, Please! fiind un chiriaș în stațiunea Nibiru.”

O altă componentă este cea sportivă, de experiențe non-muzicale, despre care Andrei Șelaru spune că urmează să dea detalii în viitorul apropiat. În esență, „Nibiru își propune să fie un loc minunat pentru a-ți petrece timpul, indiferent că ești familie cu copil mic, familie cu copil mare, gașcă de liceeni veniți să se distreze sau gașcă de tineri absolvenți de facultate. Adresabilitatea trebuie să fie foarte mare și asta e și cea mai mare provocare pe care o ridică acest proiect. Cum să faci oameni diferiți să se simtă bine în același spațiu este gândul care ne ține treji noaptea.” De pildă, o componentă a stațiunii va fi terenul de carting, pe o suprafață de trei hectare, dezvoltat în parteneriat cu V-Max. Proiectul ar urma să mai includă și teren de baschet, spațiu pentru skate.

De fapt, Nibiru, care are o suprafață de teren de 21 de hectare, se află acum în prima fază de dezvoltare, care ar urma să se încheie în iulie 2026. „Mai e foarte puțin, dar e un dead-line foarte credibil, pentru că partea cea mai dificilă, infrastructura, a fost deja finalizată. Avem circa 17 km de rețele pe sub pământ – cabluri, curent, canalizare, unități sanitare, promenadă. Am ajuns la etapa de construcție a spațiilor comerciale. Mai avem de construit zona de parcări și alte câteva lucruri, dar ce a fost mai greu sau mai complicat a fost deja realizat până în luna iulie a acestui an, când a avut loc Beach, Please.” Construcțiile au fost oprite pe parcursul sezonului estival, fiind reluate în septembrie.

Trafic de 50.000 de oameni, pe zi

Valorea investițiilor necesare pentru dezvoltarea primei faze este de aproape 50 de milioane de euro, fiind incluse aici cheltuielile cu terenul și construcțiile, dar nu costuri operaționale. Ce urmează? „Vom vedea în funcție de evoluție. Dacă nu ai trafic, nu ai nimic. Faza unu cea în care Nibiru se poziționează ca o destinație de seară, care vrea să atragă un public numeros, foarte divers, obiectivul nostru principal fiind de a atrage 50.000 de oameni pe zi. Și aceștia să aibă o experiență care să-i facă să vrea să se întoarcă. Cu siguranță, în primul weekend vor veni 50.000 de oameni, dar dacă spun că «a fost foarte aglomerat, înghesuit, nu mi-a plăcut», nu ne ajută. Dacă vom avea trafic, ne putem gândi la multe alte posibilități.”   

10 sfaturi pentru cei (și) mai tineri

1. Să conștientizeze toți cei care sunt tineri și care nu au încă familie și copii, că acesta este cel mai bun moment de a risca, de a începe ceva. Cu cât mai repede, cu atât șansele sunt mai mari. Eu am avut un noroc imens în viață, că am descoperit ce-mi place, la o vârstă foarte fragedă.

2. O idee bună nu are nicio valoare, dacă nu rezultă un produs finit. Nu vă implicați din start în proiecte foarte mari, pe care nu le puteți termina. Începeți cu ceva mic, poate relativ neînsemnat, dar pe care să-l puteți duce la capăt. Înveți mult mai mult ducând un proiect de 10 lei la capăt, decât să începi un proiect de 100 lei și să faci 10% din el. E bine să treci prin toate etapele, de la ideea-concept până la livrarea produsului finit.

3. Încercați să vă înconjurați cu oameni mai buni decât voi, mai inteligenți, mai deștepți. Să vă feriți întotdeauna de a fi cei mai deștepți din încăpere.

4. O regulă general valabilă în orice: fiți deschiși la puncte noi de vedere. Să vă bucurați dacă vă sunt challenge-uite opiniile, indiferent de vârsta celui care o face. Mai ales dacă sunteți tineri, fiți deschiși. Aveți timp să aveți fixuri mai încolo. Fiți foarte flexibili și deschiși la lucruri noi.

5. Gândiți pe termen lung.

6. Nu vă gândiți prea mult la bani, ci la produs.

7. Fiți răbdători. Răbdarea este extrem de importantă.

8. Să nu vă bucurați prea mult de validare din partea persoanelor care vă sunt dragi. De multe ori prietenii, familia spun lucruri pozitive, pentru că vă iubesc, dar nu înseamnă că ei sunt obiectivi. Mulți care ajung într-o paradigmă: fac ceva, cei din jur le spun că ideea e grozavă, doar că produsul nu prinde, nu stă în picioare. Se frustrează, nu-și explică eșecul, ajung la o conluzie de genul <dacă nu ai pile, în țara asta nu poți să faci>.

9. Orice încercați să faceți, nu puteți reuși singuri. Căutați oameni similari cu voi, nu fiți genul care ține secretul pentru el. Dacă vreți să intrați în businessul de a produce pahare de sticlă, căutați antreprenori care fac pahare de sticlă, încercați să vă împrieteniți cu ei. Trebuie să aveți un stil colaborativ în general.

10. Încercați să vă gândiți, când construiți ceva, unde va fi lumea în viitor, peste doi ani, de exemplu. Sigur, e un exercițiu extrem de greu, dar merită încercat, pentru că voi pentru atunci construiți, poate, produsul respectiv. Încercați să urmăriți unde se duce lumea, nu unde este astăzi.

De vorbă cu Andrei Șelaru (Selly), CEO, Nibiru

Trebuie să-ți dorești să fii vedetă ca să ajungi foarte cunoscut?

Cred că e diferit de la persoană la persoană. Cu siguranță nu e suficient să-ți dorești ca să ajungi vedetă. Mi se pare că termenul „vedetă” în sine nu este o meserie la fel cum nu este nici cea de influencer. A fi vedetă este un atribut al cuiva care e atât de bun la ceea ce face încât are o putere de influență. Influenceri existau și înainte de apariția internetului, de pildă actori, cântăreți, fotbaliști de renume. Erau căutați de firme foarte mari, pentru a face reclamă, pentru că aveau o putere mare de influență. Deci influencer nu este în sine o meserie, cred eu, ci este un atribut sau un statut pe care îl atingi atunci când ești bun la ceva. Poate să fie crearea de conținut, sau orice altă meserie.

Un citat care te-a marcat?

Sunt cred că multe citate, dar cel care mi-a rămas întipărit este ceea ce spune Ray Dario despre succes. Un business de succes = vise + realitate + perseverență. Esența acestui citat este că nu e suficient să fii perseverent și să ai un vis, trebuie să fii și ancorat în realitate. Și e de fapt chintesența mesajului lui, unde poate mulți greșesc sau nu înțeleg, pentru că ei sunt foarte muncitori. Mulți au un vis, o viziune clară, dar nu sunt pur și simplu ancorați în realitatea de business. Poate că sunt la început și vor să facă ceva foarte mare, care depășește cu mult competența. Deci lipsește componenta de realitate.

Care a fost cel mai scump artist pe care l-ați plătit la Beach, Please!?

Travis Scott – 2,5 milioane de euro. N-ar trebui să spun, dar informația e deja publică. A fost o întreagă discuție și făcând calculele, ne întrebam dacă va vinde suficient de multe bilete în plus și ce perspectivă au partenerii pe care i-am securizat dar și cei cu care eram în discuții. Vor vedea prezența lui Travis Scott ca un motiv în plus să mărească pachetul cu care intră în festival? Și a trebuit să ne gândim, dincolo de aspectele financiare, la poziționarea pe termen lung. Noi nu am fi astăzi la acest nivel, dacă nu l-am fi avut pe Travis Scott. Trebuie să te gândești și la construcție pe termen lung.

O decizie de business greșită?

Sunt două. Una este decizia de business de a face emisiunea Shelly Show, la Prima TV, în 2020, plecată pe asumpția că noi vom convinge tânăra generație să se uite la televizor. Ideea a plecat de la asumpția că putem noi să facem imposibilul posibil, venită, evident, din ignoranță și din aroganță. N-am reușit, n-am mișcat ratingul deloc. O altă decizie greșită se leagă de alegerea artiștilor internaționali în funcție de ce tip de parteneri am fi putut atrage. Am adus super artiști internaționali, dar publicul nu s-a bucurat de show-uri. Soluția a fost să facem ceea ce noi știm mai bine: să mulțumim un demografic foarte clar și să marșăm pe treaba asta.

Când ai avut primul angajat sau când ar trebui prima oară să plătești pe cineva ca să facă ceva?

Cred că 2014-2015, pentru diferite lucruri grafice, dar chestii foarte mici și punctuale. Astăzi sunt câteva zeci de persoane în echipa Beach, Please! și Nibiru. Unii sunt comuni, alții dedicați pe proiect. Avem angajați și colaboratori de lungă durată, peste 20 de persoane în acest moment. Când se apropie festivalul, numărul crește enorm, dar nu sunt angajați sau coordonați de noi – sunt aproape 1.500 de voluntari, coordonați de firma de voluntariat, sunt angajații de la baruri, ai operatorilor economici, de food&drinks din festival, paza. Un astfel de festival antamează mii de persoane, iar Nibiru va antama și el tot mii de persoane, dar pe o durată de două luni. Asta e extrem de tare. În momentul în care pregătești ceva ce durează 5 zile, nimic nu se poate dezvolta permanent în jurul tău. Nimeni n-o să vină să facă, oricât de bun ai fi în 5 zile și oricâți oameni ai aduce, un hotel nou. Dar când acoperi întreg sezonul estival, businessul are sens, deodată toată zona crește și se dezvoltă într-un mod total diferit.

Cum vă finanțați proiectul?

Finanțarea e asigurată în punctul acesta în mare parte și vom face publică lista cu toți investitorii din proiectul Nibiru în scurt timp. Urmează să închidem ultima rundă din investiție. O parte considerabilă din investiție e deja materializată, executată. Lista cu investitori este foarte interesantă – este deja cunoscut că Global Records este investitorul majoritar în proiect, sunt și eu și alți oameni, mulți dintre ei cunoștințe, prieteni de-ai noștri, oameni de afaceri – în general din media, domeniu artistic și real-estate.

De ce ați vrut să atrageți în parteneriat nume mari?

În primul rând, pentru disciplină financiară și o mai bună raportare, organizare și ordonare a proceselor de business. Și asta e valabil oricând. Oricine a făcut vreodată vreun exit sau are un partener mare, strategic într-un business, înțelege treaba asta. Când eu fac un business singur sau cu un prieten foarte bun, ne cunoaștem între noi și sigur că avem încredere unul în celălalt; construim o structură cum putem, cum ne duce capul, cât mai ordonată. Dar când ai un om extern, care nu are încredere neapărat, îți impune o anumită disciplină financiară, o anumită ordine în lucruri, în raportări, în modul în care organizezi procese. Și asta nu poate fi decât excelent, mai ales pentru un potențial exit, și în general excelent pentru business.

În al doilea rând, orice om care face business la un nivel înalt și vine într-un proiect, aduce o experiență foarte mare. Sunt multe avantaje și noi avem multe astfel de nume, care au contribuții dincolo de banii pe care i-au pus, însemnând idei, această impunere de disciplină.

Ce principii de business ai?

Nu mă implic dacă nu văd trei chestii: că rezolvă o nevoie reală, că are potențial mare de creștere, că are un impact net pozitiv. Dacă e ceva negativ pentru societate, chiar dacă generează bani, nu mă motivează.

Cred foarte mult în media ponderată a ideilor sau în democrația ideilor, în sensul în care îmi place și să cer păreri, să ascult părerea tuturor oamenilor din încăpere pe un subiect. Dar în același timp, dau și o greutate fiecărei păreri în parte, în funcție de experiență. De exemplu, dacă eu și Lucian vorbim despre muzică, părerea mea e infinit mai puțin relevantă, pentru că nu am experiență în zona de industrie muzicală nici pe departe cât are el. Dacă vorbim în schimb despre echipamente de închiriat pentru transmisii live, cu siguranță părerea mea cântărește mai mult.

Cred că trebuie să ai încredere să delegi, nu ai cum să faci totul singur. De multe ori antreprenorii se luptă cu ideea de a ceda controlul, dar nu ai cum altfel.

Cred în faptul că n-ai cum să lucrezi bine în echipă dacă nu există claritate, structură, o logică a lucrurilor. Dacă lucrurile sunt în permanentă schimbare și un tip haotic (deși are idei bune se exprimă haotic) schimbă business planul de 100 de ori, se schimbă direcția. E foarte greu să construiești echipe performante fără claritate în leadership.

Iei decizii repede?

Depinde foarte mult de decizie. Dacă decidem să facem un format nou pe internet, acolo e o decizie în care nu trebuie să mă uit pe date, mă bazez mult pe instinct. Dar instinctul are în spate experiență și date. Dacă însă vorbim de ceva ca Beach, Please! sau Nibiru, care implicăm mult mai mulți bani, mă uit pe date. Sunt un tip căruia îi place să deschidă exceluri, să facă simurări, experimente, business case-uri, cer păreri. Nu sunt genul fixist. De multe ori cei din jur mi-au schimbat părerea sau m-au făcut să mă răzgândesc în mijlocul discuției.

O investiție pe care ai avut-o pe masă și nu ai profitat de ea?

Nu mai am plasamente pe piața de capital, la bursă. Ar fi trebuit să investesc mai devreme, mai mult, probabil să fiu un pic mai curajos. Îmi pare cumva rău că mi-am lichidat portofoliul la bursă când am avut nevoie să finanțez alte lucruri. Poate o decizie mai inteligentă financiar sau mai educată financiar, era să creditez anumite lucruri și să păstrez acele plasamente, care astăzi ar fi valorat mai mult. Dar nu pot să spun neapărat că regret treaba asta.

Ce defecte ai?

Aroganța – mi-am limitat-o în ultimii ani, dar cred că e ceva care vine cu vârsta, la care trebuie să lucrezi, și e ușor să se instaleze când ai o serie de succese rapide. E bine să ai prieteni care să atragă atenția când ești arogant.

Doi: lipsa de experiență pe anumite lucruri. Trei: greutatea de a găsi o balanță între muncă și viață personală.

Care sunt calitățile?

Gândesc lucrurile la rece, nu mă atașez prea mult de idei, încerc să văd lucrurile obiectiv, sunt deschis la idei noi și dezbateri. Sunt foarte perseverent, muncesc mult și mă pot mișca cu o viteză mare. O abilitate pe care am început să o dezvolt e că îmi dau seama dacă oamenii sunt buni sau nu la ceva. Și am cunoștințe tehnice foarte avansate. Văd lumea destul de matematic și structurat – am fost bun la matematică, cred că am luat 9,60 la bac.