Marile speranțe ale Moscovei: refacerea CSI și alianța cu China

Planul, care va fi înaintat în iunie premierului Shinzo Abe, înainte de vizita de la toamnă a liderului rus Vladimir Putin în Japonia, datează de aproape zece ani, însă a fost resuscitat de un grup de parlamentari niponi ca soluție alternativă de procurare a energiei, după ce industria nucleară a țării a fost paralizată în urma dezastrului de la Fukushima.

Până atunci, Moscova și-a împlinit un alt vis vechi, acela de a oficializa proiectul Uniunii Economice Eurasiatice, care va intra în vigoare la 1 ianuarie 2015. Uniunea, care dă undă verde integrării economice și uniunii vamale între țările participante, cuprinde Rusia, Belarus și Kazahstan, cu perspectiva ca Armenia și Kîrgîzstanul să se alăture în curând – până la 15 iunie Armenia, până la finele anului Kîrgîzstanul.

Proiectul nu este nou, fiind format pe structura Comunității Economice Eurasiatice, creată de state ale Comunității Statelor Independente (CSI, moștenitoarea URSS) în anii ’90, însă acum integrarea economică va trece la un nivel superior. Mai exact, potrivit RIA Novosti, țările participante vor urmări o integrare după modelul UE, cu libera circulație a mărfurilor, a serviciilor, a capitalului și a forței de muncă, precum și coordonarea politicilor în sectoare-cheie ca energia, agricultura, industria și transporturile.

În paralel cu semnarea acordului, Rusia și Kazahstanul au extins din 2019 până în 2025 acordul interguvernamental privind furnizarea de petrol și produse rafinate, incluzând stabilirea unor cote de produse care vor fi livrate Kazahstanului fără taxe vamale. În virtutea acestui acord, Kazahstanul nu va putea să vândă unor terțe părți produse petroliere importate din Rusia, prevedere importantă pentru Moscova în contextul frecventelor sale plângeri că Ucraina a reexportat produse energetice cumpărate din Rusia.

Parafarea acordului privind proiectul Uniunii Economice Eurasiatice a fost văzută de presa occidentală drept un nou pas defensiv pentru Rusia în cadrul noului “război rece” cu Vestul, după semnarea de către Gazprom și compania China National Petroleum Corp. a acordului pe 30 de ani de livrare de gaze, în valoare estimată de peste 400 mld. dolari, prin care Rusia va livra cca 38 mld. mc de gaz pe an spre China, începând din 2018.

Dacă semnarea acordului a fost interpretată în presa rusească drept o victorie pentru Rusia, care va reuși astfel să strângă relațiile cu China și să găsească un nou debușeu pentru gaze, presa occidentală a vorbit despre o înfrângere pentru Putin, care ar fi fost silit să accepte un preț mult mai mic decât ar fi dorit, numai ca să-și poată asigura o alianță cu China în fața amenințării din partea SUA și o piață pentru gazele sale în eventualitatea pierderii unei părți din piața UE.

În același timp, deși Rusia și-a retras oficial trupele de la granița cu Ucraina și a recunoscut rezultatul alegerilor din această țară, influența sa asupra politicilor Kievului continuă din plin.

Magnatul Petro Poroșenko, câștigătorul din primul tur al alegerilor prezidențiale din Ucraina, a anunțat inițial că partea economică a acordului de asociere cu UE va fi semnată în iunie, “ceea ce ar oferi Kievului o oportunitate de a lansa măsuri anticorupție și alte reforme necesare”. Partea politică a acordului a fost semnată în martie de autoritățile interimare. Conform unor oficiali UE, evenimentul ar urma să aibă loc la 27 iunie, odată cu semnarea acordurilor de asociere cu Georgia și Moldova. Ulterior însă, Poroșenko a cerut UE mai mult timp de gândire spre a studia acordul, solicitare explicabilă prin faptul că după alegerile din 25 mai, atenția Kievului a fost confiscată complet de luptele tot mai intense între separatiștii ruși din Donețk, Luhansk și Slaviansk și forțele guvernamentale, soldate cu sute de morți și răniți în numai patru zile.