Marele premiu al lui Bernie

La 78 de ani, Bernie Ecclestone, este cel mai influent om din istoria sportului cu motor, pilotand, de mai bine de 25 de ani, imensa afacere Formula 1. Bernard Ecclestone poate sa-si asume, fara nicio problema, creditul pentru transformarea unui sport al masinilor rapide in brand-ul celebru de azi. El a negociat, de-a lungul anilor, procentele pe care le primesc echipele din drepturile de televizare si, mai apoi, toate drepturile comerciale ale acestui sport. A stabilit premiile pentru pilotii si echipele invingatoare si a decis ce tara va beneficia de imensul avantaj de a organiza o etapa de F1. A castigat Campionatul Mondial ca manager de echipa si a pilotat masinile de curse cand pilotii sai nu-i ofereau satisfactie. Adica le-a facut pe toate. Ca rezultat, nu numai ca se numara printe cei mai bogati oameni din Marea Britanie, dar este cunoscut in toata lumea ca cel mai important om din Formula 1, fiind supranumit si F1 Supremo. Averea sa, estimata la 2,3 miliarde de lire sterline (3,4 miliarde de euro), il claseaza pe locul 3 in topul Sunday Times al celor mai bogati englezi, inaintea Reginei Angliei.Mecanic, vanzator si pilotLa scurt timp dupa nasterea lui Bernie, in 1930, intr-un sat de langa Ipswich, familia Ecclestone s-a mutat langa Londra. Probabil si din cauza staturii sale, Bernie s-a dovedit a fi – inca de mic – un englez atipic, care nu iubea fotbalul. Pentru a se putea dedica hobby-ului sau – motocicletele – “tanarul londonez” a abandonat scoala la 16 ani si s-a angajat ca asistent la un atelier auto. In acelasi an (1946) si-a inceput propria afacere, de care se ocupa in pauza de masa: in loc sa repare motocicletele avariate pe care le cumpara, Bernie le vindea piesa cu piesa, obtinand astfel profit si din cele care nu mai puteau fi reconditionate. Cand mica sa afacere a inceput sa se dezvolte, Ecclestone a renuntat la slujba de asistent si a deschis un magazin pe care l-a numit Compton & Ecclestone, dupa numele sau si al prietenului Fred Compton, pe care l-a acceptat ca partener. Mai tarziu a cumparat si partea lui Compton si, de unul singur, a transformat magazinul intr-unul dintre cei mai mari mari dealeri de motociclete din Marea Britanie. Atras din ce in ce mai mult de sporturile cu motor, care castigau noi adepti in fiecare an, Bernie si-a incercat, in 1949, abilitatile de pilot de curse. A debutat intr-o intrecere de Formula 3, dar aventura s-a sfarsit rapid dupa ce Bernie a suferit un accident destul de serios pe cel mai in voga circuit britanic la vremea respectiva – Brands Hatch.Pe viata si pe moarte Dupa neplacuta experienta, Ecclestone s-a hotarat sa se concentreze doar asupra afacerilor. Pe langa magazinul de motociclete, el a infiintat o companie care organiza licitatii de masini, afacere pe care a vandut-o, mai tarziu, lantului British Car Auctions. La licitatiile sale, masinile puteau fi achizitionate inclusiv pe credit, o noutate la acea vreme in Marea Britanie. In 1957, Ecclestone s-a intors in lumea curselor, ca manager al pilotului galez Stuart Lewis-Evans. In acelasi an a cumparat si o echipa de Formula 1, Connaught, punand la dispozitie masini de concurs pentru 4 piloti. Cand a vazut ca pilotii echipei sale nu obtin rezultate, ambitiosul Bernie a incercat, fara succes, sa obtina o calificare pentru cursa de la Monaco din 1958, inscriindu-se chiar el in cursa. Un accident tragic – moartea pilotului sau, Lewis-Evans – l-a determinat sa renunte la curse pentru a doua oara. Insa nu pentru mult timp, pentru ca in 1968 a acceptat sa-l managerieze pe pilotul austriac Jochen Rindt, care concura in Formula 2 la echipa Lotus (al carei pilotul secund era Graham Hill, tatal celebrului Damon Hill). Povestea s-a repetat din nou cand Jachen Rindt si-a pierdut si el viata, cu doar o cursa inainte de finele sezonului. In 1970, Rindt a fost declarat postmortem Campion al Formulei 2, dar Ecclestone a renuntat din nou la competitie.Bernie vs. EcclestoneIn ciuda accidentelor care pareau sa-l urmareasca obsesiv, Bernie nu s-a putut tine departe de pista si s-a reintors, mai hotarat, la debutul sezonului 1972, cand a cumparat echipa Brabham cu gandul de a o transforma intr-una dintre cele mai puternice team-uri din campionat. Incercand sa organizeze mai bine si sportul in sine, Ecclestone a fondat, in 1974, alaturi de Colin Chapman, Teddy Mayer, Max Mosley, Ken Tyrrell si Frank Williams, Asociatia Constructorilor din Formula Unu (FOCA). Un an mai tarziu, a condus FOCA in lupta cu Federatia Internationala de Automobilism (FIA) pentru drepturile de televizare ale curselor si, implicit, pentru mai multi bani destinati constructorilor din F1. La inceputul lui 1978, FOCA si-a desemnat CEO-ul – Bernard Ecclestone, pentru ca in 1981 sa primeasca in sfarsit libertatea de a negocia drepturile de televizare ale curselor, prin Acordul Concorde. Anul 1981 a fost de bun augur pentru Bernie, a carei echipa – Brabham, a castigat Campionatul Mondial alaturi de pilotul Nelson Piquet. In 1987, la sfarsitul primului Acord Concorde (au existat 5 astfel de acorduri de-a lungul timpului), Ecclestone a devenit si vicepresedinte al FIA, insarcinat cu promovarea “Marelui Circ”. CEO al FOCA si vicepresedinte al FIA, Bernie a ajuns in ciudata postura de a reprezenta ambele parti negociatoare, atat Federatia cat si echipele.NegociatorulInsa nu aceasta era marea lovitura a lui Ecclestone. El a reusit, tot in 1987, sa-i convinga pe ceilalti patroni de echipe de F1 sa-l imputerniceasca sa negocieze cu Federatia, in locul lor, drepturile de televiziune. Bernie a format, in acest scop, compania independenta Formula One Administration (FOA). Dupa prima negociere, din banii primiti de la televiziuni 47% au ajuns la echipe, 30% la FIA si 23% la FOA. Bernie a castigat, astfel, aproape jumatate din suma impartita de celelalte 8 echipe. Mai mult, in 1995, FIA a decis sa acorde vicepresedintelui – care era chiar Ecclestone – toate drepturile comerciale asupra F1. Iar Bernie a creat inca o companie care sa se ocupe de acest aspect – Formula One Management (FOM). In urmatorii 14 ani Ecclestone a condus, practic, Formula 1, in schimbul unei cote anuale din drepturile de televiziune virate catre Federatie. Intre 1995 si 1996, Bernie si-a acordat, pentru functia de CEO al FOM, un salariu de 54 de milioane de lire sterline (80 mil. euro), devenind unul dintre cei mai bine platiti executivi din lume. Pentru prima oara echipele din F1 au protestat impotriva sa, refuzand sa semneze prelungirea Acordului Concorde si amenintand cu boicotul campionatului si formarea unei competitii paralele. Amenintarea nu a fost dusa la indeplinire, chiar daca 6 dintre cele mai puternice echipe formasera structura necesara pentru o alta competitie. Acelasi scenariu s-a repetat in 2004, dar Ecclestone a gasit imediat solutia si, la urmatoarea Adunare Generala a Managerilor din Formula 1, a platit echipelor 260 de milioane de lire sterline (385 de milioane de euro), obtinand prelungirea Acordului Concorde pana la sfarsitul sezonului 2007.Retragerea la standuriPentru un mai bun control al Formulei 1, Ecclestone a format SLEC Holdings (de la Slavica Ecclestone – sotia sa), in care a unit toate companiile prin care conducea pana atunci, separat, Formula 1. Urmatorul pas a fost organizarea listarii la Bursa a SLEC, insa un control al Comisiei Europene i-a intarziat planul pana in 1999. Atunci a vandut 12,5% din afacere catre fondul de investitii Morgan Greebfell Private Equity pentru 325 de milioane de dolari (253 mil. euro), iar in februarie 2000 a renuntat la alte 37,5% din actiuni in favoarea fondului de investitii american Hellman & Friedman, care i-a platit 725 de milioane de dolari (565 mil. euro). Cei doi cumparatori si-au vandut actiunile televiziunii germane EM. TV care le-a revandut grupului media german Kirch. Acesta a mai cumparat alte 25% din SLEC de la restul actionarilor, devenind actionar majoritar si lasandu-l pe Ecclestone cu doar 25% din afacere.Din cauza problemelor financiare, Kirch a intrat in faliment, in 2002, iar pachetul de 75% din actiuni detinut de grup in Formula 1 a fost impartit intre banca germana Bayerische Landesbank (48%), JP Morgan Chase (13%) si Lehman Brothers (14%), care se numarau printre creditori. Fondul de investitii european CVC Capital Parteners a cumparat pe rand, prin holdingul Alpha Prema, actiunile care-i ramasesera lui Bernie si, mai apoi, toate celelalte actiuni detinute de cele trei banci. Stiind deja ca perseverenta este cheia succesului, Ecclestone – care este in continuare presedinte si CEO al FOA si FOM – a achizitionat, de curand, un procent (deocamdata necunoscut) din compania Alpha Prema, care controleaza acum imensa afacere. Nici macar nu-i plac masinileChiar daca toata viata s-a invartit in jurul lor, le-a condus si a facut avere de pe urma lor, lui Bernie Ecclestone nici macar nu-i plac masinile. El a marturisit, intr-un interviu acordat presei germane, ca nu poate sa-i inteleaga pe barbatii obsedati de masini. Asta in conditiile in care el personal conduce un Mercedes Benz CLS55 AMG V8, unicat in Marea Britanie. Un familist convins, Ecclestone a trecut o mare parte din averea sa pe numele sotiei, un fost model croat (cu 30 de ani mai tanara decat el). Desi viata i-a fost pusa in pericol in doua randuri – in accidentul suferit in scurta sa cariera de pilot si cand a fost operat pe cord in 1999 -, Bernie spune, la 78 de ani, ca nu se teme de moarte. “In privinta asta nu pot face nimic. Am trait o viata foarte, foarte activa si am multe impliniri. Nu as schimba nimic din ce am facut si nici nu as vrea sa am din nou 21 de ani.” Carcotasii ar trece pe lista lui Ecclestone o singura neimplinire: un mostenitor caruia sa-i lase imperiul construit intr-o viata. Insa Bernie pare fericit alaturi de cele doua fete pe care i le-a daruit sotia, Petra si Tamara, ce par sa-i impartaseasca, macar din tribune, pasiunea pentru Formula 1.Politica in afaceriIn 1997 Ecclestone a donat Partidului Laburist, principalul partid de stanga din Regatul Unit, 1 milion de lire sterline. La scurt timp, laburistii au propus un proiect de modificare a legii care interzicea reclamele la tutun pe masinile de Formula 1. Eliminarea acestor restrictii ar fi contribuit direct la sporirea averii lui Ecclestone. In urma scandalului care a izbucnit in legatura cu acest subiect, primul-ministru Tony Blair a insistat ca Partidul Lab urist sa-i inapoieze banii lui Ecclestone, proiectul de schimbare a legii fiind respins.Mai scumpa decat SidexIn aprilie 2004, Ecclestone i-a vandut indianului Lakshmi Mittal casa pe care o cumparase pentru sotia sa in 2001. Pretul platit de magnatul otelului pentru resedinta de 5 etaje – 70 de milioane de lire sterline (105 mil de euro) – a stabilit un nou record mondial in materie. Indianul a dat pe casa lui Bernie dublul sumei platite pe Sidex Galati – 70 milioane de dolari (55 de mil euro). Boss-ul Formulei 1 a cumparat cladirea cu 50 de milioane de lire. Dar familia sa n-a locuit deloc in celebra resedinta, pentru ca sotiei sale, Slavica, nu i-a placut cladirea. Bernie detine proprietati in Corsica, Gstaad si Riviera Franceza, iar pentru a se deplasa dintr-un loc in altul si-a cumparat si doua avioane personale.O cursa din campionatul de Formula 1 este vizionata, in medie, de peste 350 de milioane de telespectatori din intreaga lume, un asemenea eveniment necesitand noua luni de pregatiri. Bugetele echipelor din F1 ajung la 300 de milioane de euro pentru un sezon, iar salariul celui mai bun pilot este de 40 de milioane de euro anual (peste 800.000 de euro saptamanal). Cheltuielile curente sunt destul de ridicate – echipele folosesc aproximativ 900 de pneuri intr-un sezon, unul singur costand 2.200 de euro. Cutia de viteze se schimba dupa fiecare cursa, iar una costa 100.000 de euro, potrivit Sport Telegraph. Un volan de F1 costa cat o masina de serie respectabila – 40.000 de euro. Un motor de F1, care se schimba tot dupa fiecare cursa, ajunge la 270.000 de euro.