Marea Britanie ar putea suferi cel mai puternic șoc stagflaționist din lume

Într-o lume suferind dramatic de pe urma inflației astronomice și creșterii slabe, Marea Britanie ocupă un loc special, fiind pe cale să devină capitala lumii avansate la capitolul stagflație. Prețurile sunt așteptate să urce cu 13,1% în acest an și următorul, cel mai puternic din rândul G7, iar Marea Britanie este așteptată să coboare pe ultimul loc din punctul de vedere al creșterii în 2023, potrivit FMI. National Institute of Economic & Social Research consideră că țara va fi în recesiune înainte de anul viitor.

Este o formă curioasă de excep­ționalism, însă una care a devenit extrem de familiară. De câte ori o turbulență din economia mondială ajunge pe malurile țării, aceasta tinde să se transforme într-o furtună.

Când apar probleme, Marea Britanie ajunge să sufere cel mai mult pentru că, mai mult decât alte țări, economiei acesteia îi lipsește rezistența. Este o lecție privitoare la pericolele unei culturi concentrate mai mult pe reducerea costurilor decât pe investiții pentru viitor. Niciodată acest lucru n-a fost mai clar ca acum.

Șocul inflației va fi pentru Marea Britanie unul mai profund decât în SUA și Europa, susține Alfred Kammer, director FMI pe Europa, pentru că țara combină „ce e mai rău din cele două lumi“: penuriile de forță de muncă ale Americii cu criza energetică din Europa. Ambele au legătură cu deficite ale capacității structurale.

Aproape jumătate din gazele Marii Britanii sunt locale, obținute din Marea Nordului, dar nu există capacități de stocare. Acest fapt, combinat cu o abordare laissez-faire cu privire la securitatea energetică a lăsat țara vulnerabilă în fața oscilațiilor prețurilor spot de pe piețele de energie. Prețurile ridicate ale carburanților amplifică criza costurilor de trai.

Nu este greu de văzut care ar fi fost alternativa. În ultimele săptă­mâni, Marea Britanie a importat atât de mult GNL, încât dispune de mai mult decât poate folosi.

Prețul gazelor de acolo este acum cu o treime mai scăzut decât în Europa continentală. Dacă țara nu ar fi închis Rough, ultima facilitate majoră de stocare, în 2017, șocul energetic ar fi fost mai puțin sever.

La fel stau lucrurile cu piața muncii. Oficiali britanici spun că este posibil ca Brexitul să fi accentuat creșterile salariale și ale prețurilor prin reducerea ofertei de forță de muncă și diminuarea unor importuri.

Recesiunea Covid din 2020 a indicat de asemenea pericolul lipsei de perspectivă. Aceeași lipsă de reziliență caracterizează și băncile britanice. Sectorul britanic de business în general întruchipează această abordare de reducere a costurilor în detrimentul investițiilor în creștere.

Când condițiile sunt perfecte, eficiența economică a Marii Britanii este o virtute, generând creștere care tinde să fie superioară celei a țărilor europene, însă în vremuri de dificultate extremă ca acestea, Marea Britanie plătește un preț.