Malta: unde istoria se întâlnește cu marea albastră

Punctul de pornire a fost Sliema, unul dintre centrele financiare ale Maltei și localitatea cu cel mai înalt nivel de trai. De aici am vizitat, zi de zi, cele mai importante locuri de pe insula care le-a stat adăpost cavalerilor Sfântului Ioan.

Am ales, așadar, să o luăm în prima zi către capătul nordic al insulei, lângă regiunea Melia, pentru a vizita celebrul sat al lui Popeye. Deși distanța era de doar 30 și ceva de kilometri, drumul a durat mai bine de-o oră; spre surprinderea mea, am aflat că în Malta șoselele sunt mai aglomerate în weekend decât în timpul săptămânii. E destul de logic, mi-a explicat un localnic: cei care lucrează în Valletta sau Sliema locuiesc aproape de serviciu, deci nu ar avea rost să folosească altceva decât mersul pe jos.

În drum spre Popeye Village, am trecut pe lângă una dintre cele mai frumoase (și printre puținele, în același timp) plaje cu nisip din Malta. Coborând din autobuz, primul lucru care mi-a sărit în ochi a fost golful pe care mi-l aminteam din filmul cu Robin Williams; am zâmbit, pentru că rareori ajungi să vezi cu ochii tăi un loc atât de cunoscut, și apoi am luat-o la pas prin platoul de filmare „open space“.

Pentru copii, satul lui Popeye este un loc minunat: se organizează spectacole cu păpuși, au ocazia de a se întâlni cu toate personajele din film și se pot costuma, la rândul lor, în pirați sau marinari. Pentru cei mari, bucuria copiilor este suficientă.

Următoarea zi, următoarea vizită: am ales Valletta, capitala Maltei, gândindu-ne că doar câteva ore s-ar putea să nu fie de ajuns. Din Sliema, cea mai rapidă metodă de transport e cu ferry-ul, o călătorie care durează mai puțin de 5 minute. Calea pe apă e și cea mai spectaculoasă: vezi cea mai frumoasă „fațadă“ a orașului fortificat, aceeași priveliște pe care o aveau, probabil, și cei care veneau pe vremuri cu intenții ceva mai ostile decât noi.

Mergând pe străzile din Valletta, prima impresie pe care am avut-o a fost cea de libertate; n-aș putea să explic de ce, pentru că mă aflam totuși în mijlocul unei cetăți fortificate. Dar deschiderea fantastică a străzilor (la fiecare intersecție puteai zări marea, pentru că toate străzile erau drepte) lăsa impresia unui oraș plutitor.

Valletta intrigă prin construcțiile sale din piatră și prin bisericile vechi, dintre care merită amintită Catedrala Sfântului Ioan. Este o realizare arhitecturală aparte, iar interiorul este și mai impresionant: veți găsi aici opere de Caravaggio și Preti, tapiserii de sute de ani și monumente ale cavalerilor ce au condus insula. Catedrala este una dintre cele mai mari din lume și este considerată, pe bună dreptate, unul dintre cele mai impresionante exemple de arhitectură barocă din Europa. Cavalerii răpuși în timpul Marelui Asediu din 1565 au fost înmormântați inițial în fortul St. Angelo, însă, mai târziu, trupurile lor au fost relocate în Catedrala Sfântului Ioan. Cea mai veche piatră funerară datează din anul 1606, ceea ce înseamnă că a fost realizată după 25 de ani de la sfințirea bisericii. Soldații au continuat să fie îngropați în catedrală până în secolul al XIX‑lea.