Lupta pentru un internship și pentru primul job se schimbă dramatic

Ultimii zece ani, dacă nu chiar ultimii 15 ani, au fost de vis pentru angajați, pentru că aveau cel mai important cuvânt de spus pe piața muncii. Un job, un loc de muncă era doar o experiență înainte de a trece la următoarea companie. Un an într-un job era foarte mult. Companiile, angajatorii nu aveau ce face, așa că întindeau covorul roșu numai să găsească angajați și chiar de multe ori nu era de ajuns.

Dar de un an – doi ani lucrurile s-au schimbat dramatic. Cine ar fi zis că cei din IT vor ajunge să-și vadă pozițiile amenințate în companii, când până în 2024 erau cei mai valoroși angajați, pentru care orice companie se lupta să-i aibă?

Într-un interviu pentru ZF, Farlei Kothe, CEO al Stefanini Group pentru Europa, America de Nord și Asia Pacific, cu 1.000 de IT-iști în România din cei 3.500 de angajați la nivel mondial, a spus că acum 5-10 ani tinerii erau cei care intervievau companiile, se uitau dacă le-ar fi plăcut să lucreze acolo, voiau să vadă biroul, care e proiectul, cu cine vor lucra.

Când deschideai o poziție, acum cinci ani nimeni nu aplica. Dar acum dacă deschizi programe de internship vor fi sute de tineri care vor aplica.

Apariția AI-ului lovește cel mai mult în companiile de IT, de servicii, de consultanță, dar nu numai.

Farlei Khote spune că oportunitățile pentru juniori nu mai sunt atât de mari ca în trecut, ceea ce schimbă peisajul de recrutare.

Companiile au acum de unde alege, cei care vor un job nu mai zic cu nonșalanță că pentru ei acel job trebuie să fie o experiență înainte de a pleca în altă parte, la o altă companie, chiar cu un salariu mai mare.

Piața de internshipuri, care a fost extrem de generoasă în ultimul deceniu, se schimbă dramatic, pentru că pur și simplu se ajunge să se facă recrutare și în cererile de internship.

Și dacă nu ai internship undeva încă din timpul școlii/facultății, de unde să ai ceva experiență când te intervievează un om de la HR sau chiar direct aplicația?

Într-un articol din Financial Times se vorbește despre presiunea imensă a internshipului, care a ajuns să distrugă anii de studenție, pentru că studenții pur și simplu sunt obligați de piață să încerce să intre într-o companie, într-o bancă, încă din primul an de studii. Și dacă au acest noroc trebuie să țină cu dinții de acea poziție.

AI-ul, care se va instala în toate companiile, în toate sectoarele, nu produce venituri mai mari, nu aduce business, ci pur și simplu mărește productivitatea nu prin creșterea veniturilor, ci prin reducerea costurilor.

În Occident, în Europa, în America, presiunea de a obține un job, de a intra într-o companie la finalul școlii sau chiar în timpul ei, este ucigătoare. Pentru un post se luptă mii de CV-uri și toate cu „facultate”.

În România încă nu este la fel, dar în scurt timp va fi, pentru că piața muncii se restrânge accelerat, nu se mai deschid noi poziții ci chiar se închid, pentru că nimeni nu vrea să-și mai bată capul cu juniorii după experiențele din anii anteriori, bugetele de salarii se restrâng semnificativ, iar concurența va deveni din ce în ce mai mare.

Dacă mai și pleacă vreo multinațională, lucrurile se complică și mai mult, pentru că dispar joburi bune, de birou, cu salarii mari.

Chiar dacă în HoReCa există poziții care pot aduce un nivel al câștigului comparabil cu al unui IT-ist, inginer, doctor, nu toată lumea ar vrea să se ducă să se facă chelner sau bucătar.

În următorii ani s-ar putea să vedem mai mulți tineri români plecați la studii în afară întorcându-se în țară, pentru că găsesc mai repede un internship, chiar un job, aici. În Occident te bați cu toții, cu toate naționalitățile pământului, și câștigă cel care are „foamea” cea mai mare.

Spre deosebire de acum trei decenii, de acum două decenii, când era foame și în România și generația de atunci se bătea să obțină un job undeva, creșterea economică și apariția multinaționalelor au schimbat semnificativ piața muncii prin crearea clasei de corporatiști, cu joburi de birou mai bune decât ale părinților și bunicilor, cu salarii foarte bune, cu facilități extraordinare comparabile cu cele din Occident. Numai să vrei să muncești.

Oportunitățile pe care le-au avut corporatiștii din primele generații nu mai pot fi replicate atât de ușor acum având în vedere că piața s-a mai închis, fiecare încercând să-și protejeze jobul cât mai bine și cât mai mult.

Așa că va fi mai greu pentru noua generație să obțină ceea ce a obținut vechea generație într-un interval scurt de timp.

Un internship, chiar primul job, nu mai este doar o simplă experiență, ci redevine primul pas de selecție.  

(cristian.hostiuc@zf.ro)