Lunga și sângeroasa istorie a Ucrainei: Care au fost marile conflicte ale Kievului și cum a ajuns Rusia din ruda apropiată, cel de temut inamic?

Ucraina este statul cu una dintre cele mai agitate istorii din Europa de Est. La începutul erei creștine, stepele ucrainene au fost cotropite de diverși invadatori, printre care îi putem aminti pe huni, goți și avari. Odată cu secolele IV-VII, primele comunități de slavi au început formarea așezărilor pe pământurile Ucrainei de astăzi. O dinastie varangiană din Scandinavia s-a stabilit la Kiev în secolul al IX-lea, eliberând slavii de sub dominația khazară, luând astfel naștere, în jurul nucleului ucrainean, Rusia Kieveană. Ulterior, în istoria Ucrainei a urmat o întreagă serie de schimbări în ceea ce privește puterea și dominația unui grup asupra celuilalt, potrivit Ukraine.com.

La mjlocul secolului al XIV-lea, Lituania a început să-și extindă granițele și a preluat stăpânirea Ucrainei, moment istoric care s-a dovedit a fi benefic pentru ucraineni. Cu toate acestea, în 1569, Polonia și Lituania au format o uniune care a perturbat pacea relativă de care se bucura poporul ucrinean. Țăranii s-au trezit supuși iobăgiei iar asupra Bisericii Ortodoxe Ucrainene a fost adusă persecuția. În 1596, episcopii Bisericii Ucrainene, pentru a-și păstra identitatea și pentru a nu fi asimilați în catolicismul polonez, au preluat credința greco-catolică. Ei au recunoscut autoritatea papei, dar și-au păstrat riturile ortodoxe.

În secolul al XVI-lea, a intrat în uz termenul „Ucraina”, cu sensul de „Țară de margine”. În aceeași perioadă, Polonia și Lituania au început luptele împotriva principatului în creștere al Moscovei pentru influența asupra Ucrainei. Mulți ucraineni au fugit dincolo de zona de jos a Niprului pentru a scăpa de persecuția religioasă și de iobăgia aduse de dominația poloneză. Acești fugari au stabilit un ordin militar cunoscut sub numele de cazaci, sau Kozaks, termenul „kazak”, preluat din limba turcă, însemnând „aventurier” sau „haiduc”. Acest grup militaro-etnic a jucat un rol important în succesul revoluției împotriva dominației poloneze din 1648.

Totuși, Ucraina nu a putut rezista de una singura în planul geo-strategic al vremii, fapt care a condus la semnarea unui tratat cu Moscova. Cu toate că tratatul, în pofida recunoașterii superiorității rușilor moscoviți, recunoștea și anumite drepturi politice ale ucrainenilor, Rusia nu a respectat termenii înțelegerii și a cucerit Ucraina la scurt timp. Ucraina a încheiat un tratat cu Polonia în 1658, moment care a dus la războiul ruso-polonez și la împărțirea statului. Ulterior, istoria Ucrainei a suferit o succesiune de turbulențe politice, până după săvârșirea Revoluției bolșevice, când Ucraina și-a declarat independența completă în ianuarie 1918.

Cu toate aceastea, independența politică a Ucrainei nu a durat mult. După o serie de conflite desfășurate în zonă, trupele sovietice au câștigat controlul asupra Ucrainei, care a devenit una dintre republicile URSS în 1922. Aceasta includere în Uniunea Sovietică a adus multe greutăți ucrainenilor, lucru care a dus la o apropie de Germania în momentul invadării din Al Doilea Război Mondial. În ciuda simpatiilor, naziști i-au privit pe toți slavii cu dispreț și i-au tratat foarte dur în timpul ocupației militare.

După dezastrul celui de-al Doilea Război Mondial, Ucraina a continuat să sufere în drumul către independență. În iulie 1990, parlamentul ucrainean a adoptat o declarație de suveranitate, iar în august 1991 Ucraina a fost declarată independentă de Uniunea Sovietică. Astfel, Leonid Kravchuk a devenit primul președinte al Ucrainei în decembrie 1991. Totuși, tensiunile dintre Rusia și Ucraina au continuat să existe și după câștigarea independenței, acestea culminând în 2014 cu anexarea Peninsulei Crimeea. În prezent, Moscova pregătește o nouă invazie, amenințând încă o dată în istorie suveranitatea și independența Ucrainei.