Lumea a intrat în era datoriilor scumpe și a incertitudinilor mari, una în care perspectivele inflației și dobânzilor sunt mai incerte, riscurile sunt mai ridicate, iar datoriile unor economii mari sunt supradimensionate. Este lăsată în urmă era postcriză financiară cu dobânzi ultrareduse și inflație anemică

Ceea ce a început ca o furtună de vară pe piața obligațiunilor japo­neze și americane a devenit în câteva săptămâni un uragan glo­bal care a împins la cote record costurile de finațare ale unor țări ca Germania și Franța. Fuga de risc a investitorilor s-a extins și la bursele de acțiuni, expunând riscurile, vunerabilitățile și punctele nevralgice ale economiei lumii.

Ieri, în fruntea căderilor pe burse erau acți­unile companiilor de tehnologie și ale producă­torilor de cipuri. Pe Wall Street, analiștii și jucătorii s-au concentrat pe creșterea datoriei SUA, pe inflație, pe persistența prețurilor ridi­cate ale petrolului și pe politica externă a pre­ședintelui Donald Trump. În Europa, obligați­u­nile cu scadența la zece ani (indicator al costu­rilor de finanțare ale unui stat) ale Germaniei au atins cel mai ridicat nivel de după 2011.

De yieldurile obligațiunilor de stat sunt lega­te costurile de împrumut din întreaga eco­no­mie, de la companii la gospodării. The Wall Street Journal scrie că investitorii ameri­cani încă nu văd sfârșitul uraganului.

Unul din factorii care au accelerat apariția sell-offului a fost ședința de politică monetară a Rezervei Federale americane de la sfârșitul lu­nii trecute. A fost una dintre cele mai impre­dic­ti­bile ședințe din ultimii ani. Trei oficiali ai insti­tuției au cerut creșterea dobânzilor, dar în cele din urmă banca centrală a SUA a ales menține­rea lor, ceea ce i-a făcut pe investitori să se în­trebe dacă nu cumva Fed se va trezi prea târziu pentru a trage în jos inflația prea încăpă­țânată. Rezultatul a fost că rapid yieldurile titlurilor de trezorerie cu scadența la 30 de ani au sărit la cea mai ridicată cotă de după 2007. De atunci, indicatorul gravitează în jurul acestui nivel.

Celălalt declanșator au fost turbulențele fi­nan­ciare și economice din Japonia. Inflația care nu cedează, anemia economică și datoria pu­blică masivă au împins yieldurile obligațiunilor suverane pe zece ani la cele mai ridicare nive­luri din ultimele decenii. Acesta a fost un sem­nal de avertizare pentru piețele globale de datorii că de ani buni au depins de dobânzile mici din Japonia și de fluxul constant de investiții nipone în străinătate pe care acestea le-au încurajat, după cum scrie Reuters.

În atenția investitorilor a revenit și datoria SUA, care în următoarele câteva săptămâni va atinge 40.000 de miliarde de dolari, iar în 2029 va sări de 50.000 de miliarde de dolari. Doar în ultimul an SUA au cheltuit 1.400 de miliarde de dolari cu plata dobânzilor. Datorie mare în­seam­nă riscuri ridicate, iar investitorii cer randamente mai mari pentru a se expune la ele. În aceste condiții, creșterea yieldurilor titlurilor de trezorerie vine într-un moment cât se poate de nepotrivit. Dar piețele sunt inundate și cu obligațiuni emise de companii.

Este vorba în special de cele care se grăbesc să găsească finanțare pentru investițiile în inte­ligența artificială. Emisiunile de până acum în acest an ale companiilor americane le depășesc pe cele din întregul an 2025. Sunt analiști care cred că aceste companii de AI au devenit, ca grup, debitori la fel de puternici ca guvernele, atrăgând capital din toate colțurile lumii. Acest lucru rărește capitalul în alte părți, și de aici yielduri mai mari.

Unii analiști spun că actualul episod de sell-off de pe piețele obligațiunilor este prețul plătit de guvernul SUA și de alte guverne pentru blo­cajul din conflictul dintre SUA și Iran. Pre­ședintele Donald Trump a încins spiritele amenin­țând că bombardează Omanul, aliat al SUA, dacă această țară stă în calea discuțiilor dintre Washington și Teheran pentru încetarea focului și pace în Golful Persic. Omanul poartă propriile negocieri cu Iranul pentru redeschi­derea strâmtorii Ormuz. La începutul săptămâ­nii, un vapor cargo a fost lovit de un proiectil în această strâmtoare vi­tală pentru fluxul global de energie.

Persistența blocajului ține sus prețurile pe­trolului și gazelor naturale, ceea ce alimentează inflația, inclusiv în SUA. La inflație accelerată băncile centrale răspund cu creșteri de dobânzi, producând pre­si­uni pentru majorarea dobân­zilor obligațiu­nilor. Yieldurile evoluează invers față de valoa­rea obligațiunilor. Analiștii de la Deutsche Bank spun că investitorii iau în considerare persistența cotațiilor petrolului la niveluri ridicate.

În Europa, yieldurile obligațiunilor pe zece ani ale Germaniei, cea mai mare economie a continentului, au urcat la maximul de după 2011, cele ale Franței au atins cel mai ridicat nivel din 2009, iar randamentul titlurilor britanice pe 30 de ani s-au apropiat de cele mai ridicate cote de după 1998.

WSJ apreciază că ceea ce se întâmplă acum pe piețele obligațiunilor nu este decât revenirea la normalul istoric, resetarea sistemului financiar la nivelurile de dinainte de 2008, anul unei mari crize financiare globale. Un analist de la banca nordică DNB Carnegie vorbește de intrarea piețelor în o nouă eră, una în care perspectivele inflației și dobânzilor sunt mai incerte, riscurile sunt mai ridicate, iar datoriile unor economii mari sunt supradimensionate. Este lăsată în urmă era post-criză financiară cu dobânzi ultrareduse și inflație anemică.