Lumea de luna viitoare: grădinițele se vor transforma în azile de bătrâni, iar sălile de nuntă în capele funerare

Dincolo de criza războiului, de fapt a războaielor, problema lumii occidentale, ce-i drept, mai mult a Europei și mai puțin a Americii, este că transformarea demografică se produce destul de accelerat și va schimba toată lumea destul de bună pe care o știm astăzi. Scăderea demografică accelerată, îmbătrânirea populației, înseamnă îmbătrânirea societății occidentale, care va deveni un azil extrem de costisitor și care va pune o presiune financiară extraordinară pe generațiile care vin. Societatea occidentală se transformă în fiecare zi, iar cea mai bună definiție este dată într-un articol din Financial Times de Randall Jones de la Korrea Economic Institute – Ageing population: Five ways demografics are transforming the world economy. Longer work lives, use of AI, stress on welfare systems — 45 experts set out their analysis: grădinițele se vor transforma în azile de bătrâni, iar sălile de nuntă se vor transforma în capele mortuare. În acest moment nu se mai face un schimb de generații, pentru că numărul celor care se nasc este mai mic decât numărul celor care mor. Populația îmbătrânește accelerat și trăiește mai mult față de generațiile anterioare. Germania, când a introdus sistemul public de ieșit de pensie la 65 de ani în 1910, avea o speranță de viață de sub 50 de ani. Acum, speranța de viață este de 81 de ani, iar vârsta de ieșit la pensie este de 67 de ani. Creșterea speranței de viață din lumea occidentală pune o presiune imensă pe economii, care nu pot susține în forma actuală de productivitate, de impozitare, acest model. Importul de imigranți a fost mai de succes în America decât în Europa, bătrânul continent confruntându-se în acest moment cu o respingere a acestui proces. În România suntem mai toleranți acum cu asiaticii din HoReCa, de la Glovo, din construcții, dar peste un deceniu societatea s-ar putea să nu mai fie atât de tolerantă. Pentru a ne susține un anumit nivel de trai cu care ne-am obișnuit, s-ar putea să fim nevoiți să muncim și după vârsta de pensionare, asta dacă vom mai găsi și vom mai avea același tip de job. Până la 75 de ani, să spunem, sănătatea ne-ar permite acest lucru, dar după această vârstă vom fi loviți în plin de toate bolile. Problema este că nu vom avea suficienți bani pentru a face față schimbărilor din sănătatea noastră. Pentru că Europa se îndreaptă către un model de gerontonomics, adică ne vom confrunta cu stagnare economică seculară, cu o pierdere a dinamismului de business, resursele financiare pe care le-am acumulat până acum prin economisirea clasică nu ne vor mai ajunge. Deja medicamentele, orele la doctor, toate lucrurile din jurul nostru nu ar putea să fie acoperite de pensie. Oricum sistemul politic se va confrunta cu o presiune extraordinară pentru creșterea pensiilor, care va începe odată cu ieșirea la pensie a generației decrețeilor, creștere care nu poate fi acoperită decât prin creșterea taxelor și impozitelor la cei care muncesc. Băncile mari, dar nu numai, promovează în acest moment foarte mult teza transformării economiilor acumulate de către populație prin intermediul depozitelor bancare și al conturilor de economii în investiții, care să aducă câștiguri mai mari, bineînțeles asumându-ți pe cont propriu un risc mult mai mare. Dobânda bancară la depozit nu este suficientă pentru a acoperi necesarul de bani de care ai nevoie când ieși la pensie. Analiștii spun că viața bună de acum de care avem parte s-ar putea să nu mai fie posibilă în următoarele decenii în Europa Occidentală, pentru că economia Europei, economiile țărilor europene nu mai pot să producă atât de mult față de nevoile care vor veni.  Lumea occidentală a trăit din globalizare în ultimii 50 de ani, din deschiderea și cucerirea altor piețe, model care s-ar putea să nu mai fie valabil având în vedere războaiele cu care se confruntă lumea în acest moment. Urmașii noștri, urmașii urmașilor noștri s-ar putea să nu mai aibă aceleași condiții de care am beneficiat noi în ultimii 30 de ani, s-ar putea să fie pe cont propriu mult mai mult, s-ar putea ca statele europene să nu-și mai poată permite să susțină îmbătrânirea populației fără să afecteze financiar pe cei care vin din urmă. Atâta timp cât suntem în putere de muncă, când mai avem încă 10-15 ani până la pensie, s-ar putea ca acest subiect să fie dintr-o altă lume și să spunem că vom vedea ce vom face când vom ajunge acolo. Dar este bine ca măcar să avem un subiect de discuție, pentru că oricum vom ajunge acolo.  

(cristian.hostiuc@zf.ro)