Locurile de muncă la care MINCINOȘII sunt cei mai buni candidați

Minciuna e inerentă în unele situații, în care de pildă, încercăm să oprim sau să începem o conversație, să protejăm sentimentele altor persoane sau pe ale noastre, să ne simplificăm viețile sociale și profesionale.

Într-o anumită măsură, știm că oameni alături de care muncim ne mint – nu pot avea întotdeauna zile bune, în care să fie entuziasmați sau să fie fericiți pentru colegii care au fost promovați în locul lor, de exemplu.

Dar ce se întâmplă când minciuna nu ține cont de stare, ci este parte din fișa postului? se întreabă jurnaliștii de la BBC într-un articol recent.

Potrivit unei cercetări derulate de academicienii americani Brian C Gunia și Emma E Levine, există o excepție pentru locurile de muncă percepute ca fiind axate pe vânzare și nu înspre satisfacția clientului. În marketing, satisfacția clientului se referă la atitudinile orientate mai ales pentru îndeplinirea nevoilor acestuia, în timp ce orientarea înspre vânzare vizează în special atingerea obiectivelor de vânzare. Anumite profesii, cum ar fi cele de vânzări sau de investment banking sunt considerate ca fiind orientate mai ales pe vânzări (deși, în practică, și persoanele de vânzări pot să fie foarte atente la nevoile clienților lor).

Cercetătorii Gunia și Levine și-au întrebat participanții la studiu – în care se aflau peste 500 de studenți de business – să descrie job-urile în termeni referitori la această orientare pragmatică pe vânzări și să facă recenzii ale unor indivizi legate de de modul în care este percepută competența lor. Participanților li s-au oferit scenarii precum: „când vorbește despre cheltuielile făcute cu firma, Julie pretinde că un drum cu taxiul costă mai mult decât a costat de fapt; James pretinde că se bucură de navigație pentru a se alătura superiorilor săi ierahici în excursiile de sailing.”

În cele din urmă, respondenții au ajuns la concluzia că persoanele care au mințit ar fi mai de succes în posturile orientate pe vânzări și au prioritizat angajarea lor. Spre exemplu, 84% dintre participanți au ales să angajeze astfel de persoane pentru task-uri orientate pe vânzare, în timp ce 75% dintre ei au decis să angajeze oameni onești pentru job-uri orientate mai mult pe satisfacția clienților.

Mințitul este natural, până la un anumit punct, chiar și la locul de muncă; managerii care fac angajări sunt conștienți de pildă că majoritatea celor care aplică pentru diverse posturi își exagerează aptitudinile.
Mințitul este chiar absolut necesar în anumite joburi – spre exemplu, în cazul detectivilor sub acoperire – iar pentru anumiți oameni, diplomația este similară cu mințitul.
Câteodată minciuna benevolentă poate părea cea mai etică opțiune în anumite situații: spre exemplu, în cazul angajaților care preferă ca ai lor colegi să îi protejeze de feedback-ul negativ referitor la probleme pe care nu le pot remedia și care ar reuși astfel doar să le rănească sentimentele.”