Locuința nu-i destul de deșteaptă

Zilele acestea se desfășoară la Berlin Internationale Funkaustellung (IFA), cea mai mare expoziție europeană de electronice de consum, oarecum echivalentă cu Consumer Electronics Show (CES) ce se desfășoară la începutul fiecărui an în Las Vegas. Deși CES are mai multă faimă, expoziția de la Berlin se poate lăuda că este cea mai veche de acest gen (primele ediții au avut loc cu circa 75 de ani în urmă) și, în plus, spațiul oferit de complexul expozițional de la Berlin este mult mai generos, ocupând 27 de pavilioane mai mici sau mai mari. Se spune că există și o diferență de orientare: în vreme ce CES trasează tendințele industriei pentru anul următor, IFA pare orientată spre inovație cu bătaie ceva mai lungă.

Ediția de anul acesta pare să se concentreze în mai mare măsură pe aparatură domestică inteligentă și, în general, spre cea ce se cheamă de multă vreme “case inteligente”. Așa se face că pe lângă deja faimoasele televizoare inteligente, au apărut frigidere deștepte, cafetiere istețe, fiare de călcat înțelepte și o mulțime de alte aparate care-și adaugă un “smart” în fața numelui. Philips împreună cu Jamie Oliver au lansat Home Cooker, un soi de mașină de gătit care se pricepe la tot felul de lucruri și care, chiar dacă nu se poate lăuda cu cine știe ce inteligență, este reprezentativă pentru această tentativă de invazie a tehnologiei în casele noastre. Este evident că piața are un potențial imens. Mai devreme sau mai târziu, toți vom ajunge să ne schimbăm aspiratorul, uscătorul de păr sau combina stereo, iar industria se pregătește să ne ofere o nouă generație de aparate. La urma urmei, dacă până și detergentul de rufe se pretinde inteligent (cel puțin așa-l prezintă reclama), de ce să nu-l folosim într-o mașină de spălat pe măsură?

Problema este însă alta. Majoritatea avantajelor pe care acest val de noi aparate se laudă că ni le vor aduce provin din integrarea lor într-un ansamblu, adică ceva care s-ar numi o locuință inteligentă. Iar necazurile survin când se pune problema integrării. Ideea nu e neapărat nouă și este de multă vreme aplicată pentru clădiri industriale sau de birouri, uneori chiar și în hoteluri. Rezultatele sunt uneori spectaculoase, mai ales în privința reducerii consumului de energie. Însă în aceste cazuri se lucrează de regulă cu un integrator, care se pricepe să combine aparatura și, la nevoie, implementează diverse protocoale pentru a asigura comunicarea între un senzor de mișcare (de exemplu), o instalație de iluminat și una de ventilație. Industria este însă dezamăgită de indiferența consumatorilor casnici, pentru că previziunile privind adoptarea pe scară largă a unor astfel de soluții în locuințe se refereau la deceniul trecut, mai cu seamă în conjuncție cu ingredientul principal: rețelele WiFi accesibile ca preț și funcționalitate. Mai mult, răspândirea telefoanelor inteligente și a tabletelor a adus în locuințe și potențialele “centre de control”. Și totuși, rareori integrarea trece dincolo de ceva conlucrare între un iPad și un televizor de ultimă generație. Nu doar la noi, ci peste tot în lume.

Analiștii consideră că reticența consumatorilor are mai multe motive, printre care și recesiunea globală în conjuncție cu prețurile încă foarte ridicate, dar și bătălia comercială a producătorilor care încearcă să-și impună propriile standarde, rezultatul net fiind că nu există standarde larg acceptate. Tehnologia necesară este deja disponibilă și există un mare număr de proiecte-pilot care demonstrează posibilitățile și avantajele în privința reducerii consumului și a comodității. Sigur că e atractivă șansa de a dispune de un centru media care să integreze televiziune și internet (cu posibilități de închiriere și video-on-demand, cu sistem de plată integrat), plus diverse înregistrări de prin casă, totul accesibil din fotoliu prin intermediul unui smartphone. Bineînțeles că poate fi util să fim notificați când vine copilul de la școală în timp ce suntem la serviciu, să-l putem supraveghea cât e singur acasă sau să-i permitem accesul doar la anumite programe TV. Frigiderul ne poate trimite un SMS când nu mai e bere la rece. Se pot imagina multe.

Însă eu cred că e altceva la mijloc: ne temem instinctiv de excesul de tehnologie. Poate că nu vrem să ne transformăm casa într-o mașină de locuit, în care trebuie să citim manualul înainte de a ne apropia de frigider. Însă nu vom scăpa, pentru că industria ne-a pus gând rău și vrea să inventeze învechirea morală și la aparatura casnică. Vechiul aspirator nu mai poate comunica cu noua mașină de spălat vase? Upgrade!