Legea falimentului personal are puține șanse de a intra în vigoare la 1 ianuarie 2017
Legea privind insolvența persoanelor fizice a fost adoptată de Parlament în luna mai 2015, însă specialiștii susțin că sunt puține șanse ca aceasta să intre în vigoare la 1 ianuarie 2017 an și că în rectificarea bugetară nu au fost…
Legea privind insolvența persoanelor fizice a fost adoptată de Parlament în luna mai 2015, însă specialiștii susțin că sunt puține șanse ca aceasta să intre în vigoare la 1 ianuarie 2017 an și că în rectificarea bugetară nu au fost alocați bani pentru punerea acesteia în practică.
“La ultima rectificare bugetară nu am văzut nici un efort pentru alocarea sumelor necesare punerii în practică a Legii privind insolvența persoanelor fizice. Este greu de crezut că aceasta va intra în vigoare la începutul anului viitor, așa cum era prevăzut. Și chiar dacă ar intra în vigoare, nu va fi curând funcțională”, a declarat, miercuri, avocatul Gheorghe Piperea la conferința “Falimentul personal, între avantaje și dezavantaje”. Acesta a arătat că reglementările vizează persoanele cu venit mic sau fără venituri și care au datorii în valoare totală de aproximativ 12.000 de lei, pe care nu le mai pot rambursa.
Potrivit actului normativ, românii care au datorii vor avea posibilitatea să-și declare falimentul personal. Aceștia vor beneficia de două proceduri: una administrativă, care prevede că, în fața unei comisii de insolvență, își vor putea face un plan de reeșalonare a datoriilor pe 5 ani, și o procedură de lichidare în fața instanțelor de judecată.
Legea se adresează persoanelor fizice de bună-credință, cu datorii la furnizorii de utilități, bănci sau la întreținere, și nu dintr-o afacere ce are ca scop generarea de profit. Starea de insolvență poate fi luată în considerare dacă termenul de plată a datoriilor a fost depășit cu mai mult de 90 de zile. Dacă situația financiară a datornicului nu este iremediabil compromisă, se poate cere Comisiei de insolvență deschiderea insolvenței pe bază de plan de rambursare a datoriilor, care este o procedură administrativă și nu judiciară. În acest caz, cuantumul minim al datoriilor trebuie să totalizeze 15 salarii minime pe economie. Durata de executare a planului este de 5 ani, cu posibilitate de prelungire cu încă 1 an. Insolvența prin lichidare de active poate fi solicitată de către datornic, în mod direct, în cazul în care “situația sa financiară este iremediabil compromisă“. Legea prevede și o procedură simplificată pentru insolvența personală care poate fi accesată de o persoană fizică insolventă, dacă suma totală a datoriilor sale este de cel mult 10 salarii minime pe economie, nu are bunuri sau venituri urmăribile și are peste vârsta standard de pensionare sau și-a pierdut total sau cel puțin jumătate din capacitatea de muncă.
“Legea prevede o perioadă ce poate ajunge până la zece ani pentru descărcarea datoriei. Adică debitorul, care nu mai are resurse financiare, se poate descărca de datorie într-un termen mai lung decât este reabilitat un tâlhar în Penal. De ce? Fiindcă atât sistemul bancar, cât și FMI s-au opus timp de cinci ani introducerii acestei legi, iar în final au reușit să obțină acest termen de cinci ani. Sunt circa 800.000 de debitori în această situație”, a afirmat Piperea.
Avocatul a arătat care sunt punctele slabe ale acestei legi: “Se prevede că, dacă în ultimii doi ani ai fost dat afară din vina ta de la serviciu nu te poți pune sub protecția legii. Însă poți fi dat abuziv afară din serviciu, iar acest lucru îl dovedești în instanță. Un proces durează, în medie, patru ani. O altă verigă slabă este cea legată de obligativitatea de a dovedi că ai făcut eforturi susținute ca să-ți găsești de lucru. Sunt persoane care au trecut de 40 de ani și care deși fac eforturi nu-și mai găsesc un loc de muncă”.