Lacul fără fund din România, locul în care oamenii și-au aruncat bogățiile de frica cotropitorilor

De ochiul de apă ascuns privirilor curioșilor se leagă povești despre care oamenii locurilor spun că au un sâmbure de adevăr. Lacul Vulturilor, format la peste 1.400 de metri altitudine, se află într-o zonă puțin cunoscută de turiști, cu peisaje sălbatice.

„Turiștii vin aici să se bucure de liniștea locului și de frumusețea munților sălbatici. În imediata vecinătate a „Lacului Vulturilor” se află singura zonă unde pot fi întâlnite caprele negre, protejate de lege, acestea fiind pe cale de dispariție. Din cauza diferențelor notabile de temperatura din zonă, pe timp de iarnă, traseele turistice în această zonă sunt greu accesibile din cauza troienelor și zăpezilor parcă nesfârșite”, a declarat pădurarul de la cantonul de lângă lac Nea Teodor Cârdei.

Cele două nume ale acestui lac provin din două legende. Denumirea de ”Lacul Vulturilor” îi revine datorită marelui scriitor Alexandru Valhuță și a însemnărilor sale făcute în opera sa, „România Pitorească”.

Alexandru Vlahuță spune că acesta ar fi fost sălașul de primăvară al vulturilor, ei având obiceiul să iși învețe puii să zboare în această regiune: “vin vulturii, primăvara, de beau apă ca să întinerească, aici își învață puii să zboare, deasupra acestei oglinzi fermecate mijesc de somn, cu aripile-ntinse, trufașii regi ai înălțimilor”. Superba legendă a dat numele lacului, devenind, datorită lui Vlahuță, cunoscut în toată țara sub numele de ”Lacul Vulturilor”,scrie tarameanaturala.ro