La steaua echitatii fiscale

Cine s-a uitat la talk-show-urile de saptamana trecuta despre introducerea noilor impozite va fi fost contrariat de usurinta cu care „populatia“, prin SMS-uri si interviuri date pe strada, a inceput sa-i afuriseasca pe noii guvernanti de a caror venire la putere, cu sloganul cotei unice de impozitare, se bucurase pana mai ieri. Amenintarile cu retragerea de depozite din banci, prevestirile ca investitiile pe bursa si in fondurile mutuale vor scadea drastic sau avertismentele ca preturile o vor lua razna si mai mult pe piata imobiliara, ca efect al majorarii impozitelor, au dus la o politizare inevitabila a discutiei, pe care guvernul Tariceanu a incercat s-o contracareze, aruncand in sarcina vechii guvernari o parte din golul de venituri bugetare de aproape 50.000 de miliarde de lei determinat acum impreuna cu expertii FMI. 

Cu alte cuvinte, nu numai introducerea cotei unice ar face necesare majorarile de tarife, accize si impozite, ci si faptul ca fostii guvernanti au promis majorari de lefuri si au angajat cheltuieli publice fara acoperire in bugetul pe 2005. Desigur, cota unica si restantele vechiului guvern sunt deopotriva justificari pentru majorarile de tarife si accize, dar nu si pentru noile impozite pe piata de capital, pe dobanzile bancare si pe tranzactiile imobiliare, a caror influenta la buget este destul de redusa. Mai intai, autoritatile au incercat sa explice ca majorarea acestor impozite face parte de fapt din programul de echitate fiscala al guvernului, care ar urmari aducerea la 16% a impozitului pentru toate categoriile de venituri, ca si pentru munca; nicaieri insa in discursurile electorale din toamna nu fusese vorba de taxarea cu 16% a veniturilor din dobanzi sau din casti-gurile la bursa. In plus, daca piata imobiliara sau bursa sunt piete de pe care in ultima vreme s-a castigat foarte bine, deci era normal sa atraga atentia fiscului, ce fel de utilitate sa aiba acum majorarea dobanzilor la depozitele bancare, in plina perioada de coborare a dobanzilor si la inceputul unui an cand presiunile inflatio-niste, adica acelea care micsoreaza dobanda reala, se anunta intense? 

Ulterior, analistii au incercat sa explice ca, in apropierea liberalizarii complete a contului de capital, e normal ca statul sa incerce sa franeze prin parghii fiscale tranzactiile speculative cu fonduri din strainatate, exact in zonele catre care acestea se vor indrepta: piata monetara, imobiliara si de capital (de piata valutara se ocupa, din noiembrie anul trecut, Banca Nationala, care a lasat cursul liber, pana cand a ajuns acum in jurul a 36.000 de lei pentru un euro, nivelul de acum doi ani – spre disperarea exportatorilor si spre paguba balantei de cont curent, dar spre binele dezinflatiei). Si e adevarat ca un impozit de numai 1% pe dobanzi sau pe castigurile bursiere i-ar fi atras pe speculatori, astfel incat decizia guvernantilor are temei. 

Introduse insa peste noapte si fara a se explica suficient ca e vorba de arme impotriva speculatiilor (doar in subsidiar a amintit, de pilda, ministrul Ionut Popescu ca pentru cei ce isi pastreaza actiunile la bursa mai mult de un an, impozitul ramane de 1%), noile masuri au parut excesive, aproape un atentat la buzunarul contribuabilului. In ceea ce ii priveste pe investitorii la bursa, acestia vor tine minte inca multa vreme bulversarea completa a pietei de miercurea trecuta, cand preturile s-au prabusit din cauza panicii de a vinde, numai fiindca Ministerul Finantelor nu precizase data de la care se va aplica impozitul majorat.

In fine, un al treilea vinovat pentru masurile nepopulare anuntate saptamana trecuta ar fi, ca de obicei, FMI, institutie in care „a aparut o anumita neincredere“, cum a zis vicepremierul Videanu, fata de capacitatea guvernului roman de a colecta suficiente venituri la buget. Pe partea de venituri noi, planurile au fost deja anuntate de guvern impreuna cu FMI, pana la viitoarea vizita a expertilor Fondului, din martie, asa ca acum ar urma sa se lucreze pe celelalte doua fronturi: colectarea veniturilor (motivul pentru care presedintele Basescu a cri-ticat Guvernul fiindca n-a grabit adoptarea unei legislatii de pedepsire mai severa a evaziunii fiscale) si reducerea cheltuielilor (motivul pentru care la sfarsitul lui februa-rie urmeaza o rectificare a bugetului, fara a se preciza clar despre ce reduceri de cheltuieli e vorba). Daca deocamdata premierul Tariceanu se incrunta, proclamand ca nu FMI decide politica Guvernului roman, de culpabilizarea Fondului pentru masuri nepopulare va fi insa nevoie probabil mai tarziu, in ultimele luni ale anului, cand e posibil sa se amane majorarea salariilor pentru bugetari si, eventual, sa creasca inca o data accizele.