La nici 30 de ani a creat un software care putea prezice succesul unui film. Părea că ar fi găsit secretul succesului, 10 ani mai târziu compania de producție a intrat în faliment
Ryan Kavanaugh nu avea încă 30 de ani când a fondat, în 2004, compania de producție de filme Relativity Media. Kavanaugh părea să fi spart codul secret al afacerilor cu filme, dezvoltând un sistem care putea prezice ce filme vor avea succes, înlocuind intuiția și instinctul cu certitudinea dată de matematică.
Vorbind despre Kavanaugh, Jon Schwartz, fost executiv la Relativity, spune că „așa ceva nu am mai văzut de mult timp“. Producătorul Al Ruddy a spus, după o întâlnire cu Ryan, că nu știe ce s-a întâmplat, dar că se simte grozav. În scurt timp, Kavanaugh a devenit unul dintre cei mai buni vânzători de la Hollywood. Kavanaugh știa când trebuia să folosească limbajul de Wall Street, adică atunci când vorbea despre modele de finanțare și evitare a riscului, însă știa și când să se oprească și să ademenească investitori cu mese la Chateau Marmont, locul unde cinează vedetele de la Hollywood.
Prietenia acestuia cu Bradley Cooper, Leonardo DiCaprio, călătoriile cu avionul privat, donațiile către organizațiile de caritate, toate aceste lucruri au devenit parte din farmecul său, parte din metoda sa de vânzare. Plimbările cu elicopterul, anunțurile bombastice și includerea lui Kavanaugh în lista de miliardari a Forbes i-au cimentat imaginea.
MODELUL MONTE CARLO
Înainte de a se aventura în industria filmului, Kavanaugh a încercat să-și construiască propria firmă de venture capital. O experiență nereușită, dar din care a învățat cum să strângă bani și cum să vorbească cu vedetele. Ryan Kavanaugh a intrat într-un parteneriat cu Lynwood Spinks, un fost executiv al unui studio independent defunct, cu care a fondat Relativity, și a propus un nou model de finanțare a filmelor, așa-numitul model „Monte Carlo”. Un software care rulează mii de simulări, așadar un dispozitiv care ar putea prezice succesul unui film. Un model care ar fi mai eficient decât oricare executiv din industria filmului.

Să spunem că un studio plănuia să facă un prequel al filmului Untouchables, regizat de Brian De Palma, cu Nicolas Cage și Gerard Butler în rolurile principale. Kavanaugh a postulat că el ar putea evalua potențialul filmului, prin adunarea a zeci de variabile în modelul său. Variabile precum veniturile generate de Cage la box-office, ce randament ar avea De Palma într-un anume buget etc. Aplicând această tehnică, Kavanaugh ar putea alege câștigătorii și să îi finanțeze doar pe aceștia.
La scurt timp, revistele din State l-au numit copil minune sau un tocilar care se pricepe la numere și care folosește calculatoare pentru a scoate sute de pagini de analiză. Nu a trecut mult timp și Kavanaugh a început să investească banii băncilor și ai fondurilor de investiții în Hollywood. El a intermediat un credit în valoare de 525 de milioane de dolari de la Merrill Lynch către Marvel Entertainment și a obținut o finanțare de la Stark Investments de 264 de milioane pentru șase filme Warner Bros. De asemenea, a strâns 600 de milioane de la Deutsche Bank pentru a cofinanța 18 filme la studiourile Universal și Sony.
Munca nu a fost în zadar, Relativity primind 1 milion de dolari pentru fiecare film produs. Kavanaugh a insistat ca el să primească titlul de producător executiv pentru fiecare dintre peliculele produse, astfel Relativity a început să aibă alura unei companii de producție, iar Kavanaugh una de producător. Faptul că a inclus The Social Network al lui Sony sau Atonement, realizat de Universal, în portofoliul Relativity a cimentat această impresie. Curând mai mulți producători au început să-i propună filme în speranța că ar putea obține o finanțare pentru ele. Primul dintre ele a fost 3:10 To Yuma, producție ce a fost bine primită de critici și a devenit un hit la box-office (70 milioane de dolari încasări în State, în timp ce consturile de producție au ajuns la 55 milioane de dolari).
Pentru Kavanaugh nu era de ajuns să găsească finanțare pentru filmele altor studiouri, așa că a decis să-și producă propriile filme, convins că dacă ar putea să-și folosească din nou algoritmul ar putea scoate niște bani frumoși. Mai mult decât atât, a reușit să atragă în calitate de investitor Elliott Management, fondul de investiții înființat de miliardarul Paul Singer. La sfârșitul lui 2008, potrivit unei surse apropiate de Elliott, fondul a plătit 67 milioane de dolari pentru 49,5% din Relativity, iar ca urmare Kavanaugh a făcut câteva investiții: a cumpărat drepturile de distribuție în străinătate ale New Line, ceea ce însemna că 50% dintr-un buget al unui film al Relativity ar fi fost acoperit. De asemenea, Relativity a bătut palma cu Netflix și a cumpărat Overture, o companie de distribuție în Statele Unite. În plus, studioul și-a lansat diviziile de TV și muzică, pentru care Elliott a oferit peste 100 de milioane de dolari din împrumuturi.
În 2010, după ce The Fighter a fost lansat, Kavanaugh nu a fost primit în ghilda producătorilor, caz care i-ar fi permis să urce pe scenă, în cazul în care pelicula primea premiul Oscar pentru cel mai bun film. Se spune că ar fi ordonat angajaților să falsifice hârtii pentru a demonstra că vizitele producătorului Tucker Toolkey pe platoul de filmare ar fi fost, de fapt, vizitele sale. Nu a reușit să obțină ceea ce voia, însă a primit un premiu de consolare. Christian Bale a câștigat Globul de Aur pentru cel mai bun actor în rol secundar, iar atunci când a urcat pe scenă, Bale și-a spus mulțumirile apoi l-a menționat pe Ryan de la Relativity.