La începutul lui 2013 vorbeam despre freelancerii cu salariu de CEO. Acum tot mai mulți tineri aleg să fie freelanceri pe o piață de peste 15 milioane de dolari anual

Cea mai mare companie din România nu este înregistrată la Registrul Comerțului. Are peste 50.000 de angajați și o cifră de afaceri de aproximativ 15 milioane de dolari. Este vorba despre freelancerii care lucrează pe internet, din propria sufragerie sau din vreo cafenea, pentru companii din toate colțurile lumii. Pentru unii dintre ei, proiectele obținute prin intermediul marilor platforme mondiale de freelancing precum Elance, freelancer sau oDesk se traduc într-un salariu comparabil cu al unui executiv de multinațională, de câteva zeci de mii de dolari anual.

Vezi aici secțiunea aniversară BM 10 ani

Cover Story 2013

Tudor Maier și-a construit o carieră la care mulți angajați de multinațională nici măcar nu visează. Nu depinde de nimeni în meseria lui, nu știe ce înseamnă să ai un șef, își organizează timpul după bunul-plac fără să se spetească muncind și, cel mai important dintre toate, câștigă suficient cât să ducă un trai mai mult decât decent, fără grija zilei de mâine. Tânărul în vârstă de 32 de ani este freelancer, liber-profesionist pe internet, dacă vreți, și încă unul dintre cel mai bine plătiți din România, cu un salariu care se poate compara chiar cu unul de executiv – câteva zeci bune de mii de dolari pe an. “Niciun job din România, oricât de bine plătit ar fi, nu m-ar putea determina acum să renunț la statutul de freelancer și să devin angajat”, spune Maier.

Ce-i drept, așa este obișnuit, pentru că a fost dintotdeauna antreprenor. După ce a absolvit Facultatea de Științe Economice din cadrul Universității Babeș-Bolyai de la Cluj, a avut timp de câțiva ani o firmă de publicitate în Alba Iulia și mai apoi a publicat un ziar de anunțuri și mică publicitate. Câștigurile ca antreprenor n-au fost însă strălucite, iar presiunea facturilor scadente a fost mereu o problemă, dar în 2008 a aflat pentru prima dată despre platformele unde freelancerii își pot găsi de lucru și a decis să încerce și el. “Începutul a fost foarte slab, cu doar două proiecte în primul an”, dezvăluie Tudor Maier, situație care arată acum cu totul altfel.

Tânărul este designer grafic și lucrează, în cea mai mare parte a timpului, coperți pentru cărți, design de cărți în format electronic, dar și paginare și design pentru reviste, cataloage, broșuri, afișe și alte materiale de marketing printre care inclusiv ambalaje pentru diverse produse. Pentru munca lui cere cel puțin 20 de dolari pe oră și lucrează în jur de 30 de ore pe săptămână, dar există și proiecte pentru care este plătit în ansamblu, indiferent de numărul orelor lucrate. “Cel mai bun contract pe care l-am avut vreodată a fost cu o editură pentru care am lucrat designul a 20 de cărți pentru 7.000 de dolari”, spune Maier despre unul dintre cele 200 de proiecte realizate în ultimii patru ani.

Ca el, zeci de milioane de oameni din toate colțurile lumii, între care și câteva zeci de mii de români, își încearcă în permanență norocul pe cont propriu, pe platforme de freelancing precum Freelancer.com, Elance.com, oDesk.com sau vWorker.com. Speră, ca oricine de altfel, să găsească cheia banilor mulți în schimbul muncii lor și, deși unii chiar reușesc, trebuie spus de la bun început că freelancingul ca meserie nu-i chiar pentru oricine. Modul de funcționare al platformelor de acest gen este destul de simplu – companii din toată lumea caută forță de muncă bine pregătită și mai ieftină decât ar găsi în țara de unde provin pentru diverse proiecte specifice, iar freelancerii cei mulți concurează unii cu ceilalți folosind arme precum prețul, termenul de predare și experiența anterioară pentru a câștiga proiectele. De la sine înțeles că, pentru cineva de-abia pornit pe calea freelancingului, nici companiile nu se vor înghesui cu proiecte și nici banii nu vor curge prea ușor, dar pentru cei care nu se lasă ușor descurajați, recompensele se pot dovedi mai mult decât suficiente pentru o viață relaxată. Daniel Simion (35 de ani), de exemplu, câștigă în medie 2.000 de dolari pe lună, aproape cât salariul pe care l-a avut în postura de angajat, dar cu un număr considerabil mai mic de ore lucrate. Activitatea lui ca freelancer se învârte în jurul editării de imagine și sunet, procesării digitale a imaginii sau adăugării de efecte speciale sau animații. Mai exact tot ce are legătură cu etapa de post-producție video. “Pe scurt, clientul îmi spune cu ce ar vrea să-l ajut, îmi trimite materialul brut (filmare, imagini, logo-uri, texte, explicații, exemple etc.), iar eu le asamblez pe toate ca pe niște puzzle-uri sau fac modificările cerute”, explică Simion.

Absolvent al Facultății de Film din cadrul Universității Naționale de Artă Teatrală și Cinematografică, n-a fost însă dintotdeauna freelancer. A început să lucreze încă din vremea liceului, ca impresar artistic cu jumătate de normă, organizând printre altele spectacole pentru o trupă care promova cultura braziliană în România. Apoi a lucrat timp de șapte ani ca fotograf și operator foto pentru un studio de cartier, iar din 2004 a intrat în lumea filmului. “Am primit un job part-time la AMV Film, companie condusă de Mihai Vasilache, unul dintre cei mai experimentați editori de imagine din România”, povestește tânărul.

Cu ideea de freelancer a luat contact pentru prima oară un an mai târziu, ca activitate suplimentară jobului de zi cu zi. Lucra atunci la Videolink, o firmă de închiriere de echipamente de film care colabora cu casa de producție BlackMaria Production și a început să monteze videoclipuri în sistem de freelancing. Apoi s-a mutat la Carter Films, o firmă care produce în principal spoturi publicitare și filme. “Perioada asta a fost una dintre cele mai solicitante din viața mea”, își amintește Simion despre ultimii doi ani în care a mai lucrat ca angajat pentru alții. Câștiga pe atunci ceva mai mult decât în prezent, însă programul erau interminabil, spre deosebire de acum, când lucrează în medie 5-6 ore pe zi. “De fapt timpul efectiv de lucru este chiar mai redus, pentru că media include și timpul de randare a imaginilor, adică perioada când las calculatoarele să proceseze produsul final, iar eu iau o pauză”, precizează Daniel Simion. Cel mai bine plătit proiect al său a constat în colorarea digitală a unor ilustrații alb-negru din manuale școlare ale Africii de Sud. A câștigat peste 3.500 de dolari la acel proiect și a colorat cam trei săptămâni, aproximativ nouă ore pe zi. “Căluți, floricele, frunzulițe de mai multe feluri, chiar și broscuțe. Mi-am îndeplinit norma pentru cât n-am colorat când eram mic”, spune râzând freelancerul. Poveștile celor doi sunt doar câteva dintre exemplele de români care au câștiguri frumoase ca freelanceri.

Tot în jurul a 2.000 de dolari pe lună încasează și Anton Daniel, un tânăr în vârstă de 22 de ani, absolvent al Liceului de Marină din Galați care nu a reușit însă să intre la Facultatea de Arte din București, unde locurile sunt limitate la doar 30. Căuta, prin 2009, o modalitate de a-și rotunji veniturile, moment când a luat pentru prima dată contact cu platformele mari de freelancing din lume. Acum este membru numai pe Freelancer.com și Elance.com și lucrează doar ca freelancer, “nu când apuc sau am chef, ci zilnic în jur de 5-6 ore, uneori și în weekend”, spune Daniel despre proiectele de grafică pe care le lucrează – design pentru jocuri destinate telefonului mobil sau tabletei, pagini de internet sau diverse interfețe de aplicații și machete 3D. Are însă zile în care muncește chiar și numai două ore, dar și zile la polul opus, în care stă în fața calculatorului de dimineața până seara. La fel variază însă și veniturile care depind, cum altfel, de câte proiecte are și câte ore de muncă alocă freelancerul. “Dacă nu pot lucra foarte mult, veniturile coboară chiar și la 500 de dolari, dar dacă aloc timp zilnic cât un program de lucru normal, suma ajunge chiar și la peste 4.000 de dolari”, explică Anton Daniel.

Freelancerii din toată lumea au câștigat în total anul trecut un miliard de dolari, sumă care va crește cu cel puțin 40-50% în următorii câțiva ani, estima recent Kjetil Olsen (36 de ani), vicepreședintele pentru Europa al platformei de freelancing Elance, într-un interviu pentru Business Magazin. “Domeniul e în stadiul în care era comerțul online acum 10-12 ani”, spune Olsen. Mai bine de jumătate din această piață este însă împărțită momentan între numai câteva platforme; aproape 220 de milioane de dolari au câștigat anul trecut doar cei 2,1 milioane de freelanceri înregistrați pe Elance, spun statisticile. Un calcul matematic simplu arată că fiecare a încasat puțin peste 100 de dolari în 2012, însă realitatea este că probabil doar câteva procente din milioanele de membri, printre care și Tudor Maier, Daniel Simion sau Anton Daniel, au lucrat efectiv și au câștigat suma cu pricina.

Pe Freelancer.com, câștigurile din ultimii aproape 9 ani ai celor șapte milioane de freelanceri, câți numără azi platforma, au depășit un miliard de dolari. La Elance.com, încasările din 2007 încoace sunt de aproape 700 de milioane de dolari. Iar pe oDesk, de pildă, cei 2,5 milioane de membri au câștigat 360 de milioane de dolari numai anul trecut. Există, așadar, freelanceri în lume care câștigă nu câteva zeci de mii de dolari, ci mai degrabă câteva sute de mii de dolari pe an, cu toate că exemplele sunt destul de rare. “Știu un cuplu de tineri care câștigă atât de bine încât nu sunt stabiliți într-o țară anume. Călătoresc de câțiva ani încoace continuu, câte o lună aici, una acolo, pentru că prin natura meseriei pot lucra de oriunde”, povestește Kjetil Olsen. Din piața totală de freelancing, Europa are o cotă de aproximativ 15% din punct de vedere al companiilor care caută forță de muncă pe platformele specializate, iar aproape 25% din sumele plătite la nivel mondial pentru proiecte ajung în buzunarele freelancerilor europeni.

Piața din România este însă foarte greu de cuantificat. În teorie, oricine poate lucra ca liber-profesionist pe internet, iar puține dintre marile platforme de freelancing consideră România o piață suficient de importantă încât să calculeze și să mai și divulge cifrele aferente. Estimările arată un număr de ordinul zecilor de mii de freelanceri pe plan local, cel mai probabil în jurul a 50.000 de oameni care lucrează proiecte obținute pe platformele de profil, fără un angajament pe termen lung și, foarte probabil, ca activitate în timpul liber pentru majoritatea dintre ei, cu scopul de a-și rotunji veniturile.

“Freelancerii români sunt totuși foarte populari în lume pe mai toate platformele”, face Kjetil Olsen o observație bună cu precădere despre IT-iștii din țară considerați de mulți ani o resursă prețioasă pentru companii care au externalizat aici servicii. Norvegianul are, de altfel, propria experiență cu liber-profesioniștii de la noi – când a preluat poziția actuală la Elance, executivul și-a căutat asistentă personală, pe care a găsit-o în România. Pe nume Smaranda, asistenta lui vorbea patru limbi străine și avea un loc de muncă stabil aici, dar căuta surse suplimentare de venit. Iar în ultimii doi ani, Olsen a lucrat adesea cu români, din câte spune, inclusiv Tudor Maier, freelancerul de la începutul articolului, fiind unul dintre contractorii pe care i-a angajat pentru anumite proiecte.

Doar pe Elance sunt înregistrați puțin peste 16.400 de freelanceri, România fiind astfel plasată pe locul 12 în clasamentul țărilor prezente în cadrul platformei după numărul de membri. Peste 6.700 dintre ei lucrează în domeniul IT, de altfel cel mai bine plătit, dat fiind că în jur de trei sferturi din încasările anuale vin din astfel de proiecte, 9.025 sunt în domeniul creației și atrag aproape 20% din încasările totale în România, iar restul sunt oameni de marketing, editori, avocați sau contabili. Cu toate acestea, numai 1.129 dintre membrii Elance din România au avut venituri în 2012, de aproape 5 milioane de dolari, în creștere cu 31% comparativ cu anul precedent, conform datelor prezentate de companie. Prin extrapolare, piața totală ar putea fi cifrată în jurul a 15 milioane de dolari anul trecut. “În 2013, veniturile freelancerilor români ar putea crește cu până la 70%, în timp ce numărul proiectelor câștigate de ei va fi mai mare cu 45%”, apreciază vicepreședintele pentru Europa al platformei.

Din punct de vedere al câștigurilor freelancerilor, România se află pe locul șapte în clasamentul țărilor cu cele mai mari venituri, cu 16,4 milioane de dolari din 2007 încoace. Pe primul loc se află în mod evident SUA, cu aproape 688.000 de freelanceri și încasări de peste 166 de milioane de dolari în ultimii cinci ani, urmată de India și Pakistan, cu 165, respectiv 40 de milioane de dolari în perioada 2007-2012, țări de altfel în general foarte populare pentru outsourcing de servicii, având în vedere mâna de lucru foarte ieftină. Pe listă apar însă și zone precum Marea Britanie, Rusia, China, Australia sau Bangladesh, aceasta din urmă fiind “o țară care are foarte mult de câștigat de pe urma platformelor de freelancing, având în vedere problemele din piața muncii și, în ansamblu, cererea subdimensionată pentru forța de muncă”, susține Kjetil Olsen.
Dincolo de alegerea cu bună știință a carierei de freelancer, există însă și oameni forțați de împrejurări să se orienteze spre o astfel de formă de muncă.

Mulți și-au pierdut joburile când a venit criza economică și n-au mai reușit să își găsească o slujbă, alții sunt șomeri deja de mai multă vreme și speră să își asigure traiul din proiecte punctuale și, nu în ultimul rând, mai sunt și cei care în lipsa unor perspective pozitive pe piața muncii din țara lor încep să lucreze în sistem de freelancing în paralel cu serviciul și ajung apoi să își mute activitatea cu totul pe astfel de platforme. Dintre români, de pildă, 10% spun că au început să lucreze așa după ce pozițiile din companiile în care lucrau au fost restructurate, potrivit unui sondaj realizat de Elance, iar 2% au accesat platforme specializate pentru că au reușit să găsească serviciu doar cu jumătate de normă, iar veniturile nu erau suficiente. Alți 12% folosesc freelancingul ca mijloc de trai până își găsesc din nou serviciu. Cei mai mulți însă, în proporție de 54% mai precis, au vrut inițial doar să-și mai rotunjească veniturile și au ajuns în final chiar să renunțe la locul de muncă. Și, nu în ultimul rând, 22% au pornit chiar în acest mod în carieră.

Este și cazul Roxanei Nasoi, în vârstă de 23 de ani, care a început încă de acum patru ani, la terminarea liceului, să lucreze în sistem de freelancing. Primul proiect a fost pentru un client din India pentru care scria articole pe diverse subiecte și primea câte un dolar pentru fiecare 500 de cuvinte. A ajuns repede la 5 dolari pe articol, apoi 10 și acum negociază altfel sumele încasate pe proiecte, ajungând la venituri de aproximativ 1.500 de dolari pe lună. De anul trecut este și ceea ce inițial se numea reprezentant regional, funcție transformată ulterior în “mobilizator”, pentru platforma Elance, ca parte a strategiei companiei de a se extinde pe plan local. “Este a doua inițiativă de acest gen a companiei, după Bangladesh”, spune Nasoi. Ea gestionează, alături de alți patru asemenea ei – Vali Ciacâru, primul care a primit titlul de reprezentant al companiei în România, sora lui, Irina Ciacâru, și Ana Maria Nilca -, relația cu freelancerii și realizează periodic traininguri cu aceștia.

Sunt împărțiți pe regiuni din țară, cu toate că în București sunt cei mai mulți dintre freelanceri, ceea ce explică faptul că trei dintre mobilizatori răspund de această zonă. Vali Ciacâru (29 de ani) este la Iași, iar compania are în plan să angajeze alți câțiva, la Cluj, Timișoara și Brașov. După câteva joburi care nu i-au adus prea multe realizări, a intrat și el în 2009 pentru prima oară pe o platformă de freelancing. “Sunt înregistrat pe patru platforme, fiecare cu plusuri și minusuri. Mobilizator pentru Elance am devenit în toamna lui 2011”, spune Ciacâru, obiectivul principal din această funcție fiind să explice freelancingul celor neinițiați și să extindă comunitatea de români care lucrează în acest mod. “Venitul meu îmi permite să duc un trai liniștit. Este cu multe procente peste venitul mediu din România”, spune el, evitând să dea cifre exacte. Muncește între 4 și 16 ore pe zi, în funcție de câte proiecte are în lucru, însă ar fi suficient să lucreze chiar și una-două ore pe zi pentru a-și acoperi cheltuielile minime necesare traiului de zi cu zi. Uneori, nici măcar atât, dacă e să luăm în calcul un proiect realizat în totalitate într-o noapte: formatarea unui document de câteva sute de pagini, pentru care a încasat 600 de dolari. “Evident, exemplele de acest fel sunt rare”, precizează freelancerul.

Perspectivele câștigurilor frumoase îi îmbie pe mulți, deși, așa cum am mai zis, nu toți izbutesc, mai ales că mulți renunță la sistemul de lucru și se întorc la un loc de muncă tradițional, chiar dacă nu foarte bine plătit, când văd cât de dificil e să câștigi proiecte la început. “E adevărat, nu toată lumea are succes pe o platformă de freelancing, dar asta se întâmplă și pe piața muncii”, combate Kjetil Olsen. Dar pentru Irina Dumitrescu, un web designer bucureștean în vârstă de 27 de ani, un an de încercări a fost de-ajuns. “M-am înscris pe șapte platforme de freelancing și aplicam în permanență la proiectele pentru care aveam competențe”, povestește freelancerul. Printre ele, inclusiv CrowdSpring.com sau 99Designs.com, platforme unde designerii trimit chiar modele în funcție de specificațiile clientului care, la final, alege un singur freelancer, deși în stadiile incipiente trimit propuneri chiar și 100 de oameni. După un an, când a tras linie, făcuse un singur site mai amplu pentru o firmă mică din India pentru numai 300 de dolari, “o sumă infimă raportat la cât a fost de muncă și la cât costă în general un site, dar pe care am acceptat-o în speranța că un proiect realizat cu succes va atrage și alți clienți”, și câteva proiecte mai mărunte. A câștigat în total 682 de dolari tot anul și a renunțat, iar ca ea sunt destui, cea mai bună dovadă fiind conturile inactive de pe platformele de freelancing.

Totuși, în domeniul IT este cel mai ușor, aici fiind cea mai mare cerere pentru freelanceri. În România, de pildă, mai mult de jumătate din proiectele lucrate au legătură cu acest segment, iar câștigurile sunt între cele mai mari, în medie de 20 de dolari pe oră, cifră altfel mai mare dacă n-ar fi trasă în jos de tinerii începători, care acceptă proiecte pentru sume foarte mici, folosind în primă fază prețul drept armă principală în atragerea clienților. Dacă țări precum India sau Pakistan sunt privite de freelancerii români drept surse neînsemnate de bani, întrucât companiile de acolo plătesc prost, “la fel de prost cât își plătesc propria forță de muncă, doar că aici găsesc oameni mai bine pregătiți”, crede Roxana Nasoi, SUA ori Canada sunt tocmai la polul opus. Nu numai că sunt familiarizați cu domeniul, dar se uită nu doar la preț, care oricum este prin comparație mai mic aici, ci și la calitatea produsului final, ceea ce țările asiatice se pare că nu prea prețuiesc. Rabat par să facă inclusiv companiile românești care caută forță de muncă pe platformele online de freelancing. “Pentru un proiect din care încasez 2.000 de dolari de la un străin, în România aș lua numai un sfert din sumă”, mai spune Nasoi.

Să nu uităm însă, industria de freelancing este una oportunistă. Așa se explică încercarea permanentă a companiilor de a obține aceleași servicii la un preț cât mai mic, precum și speranța freelancerilor că pot câștiga mai mult. Nu degeaba aproape trei sferturi dintre liber-profesioniștii români care lucrează pe internet așteaptă în acest an o creștere de cel puțin 50% a veniturilor, ba chiar 17% mizează pe dublarea încasărilor, potrivit sondajului Elance. Mai mult, pentru a-și lărgi orizonturile unii au în plan chiar să angajeze alți freelanceri pentru proiectele pe care le câștigă, dar nu au vreme să le finalizeze. “Pentru mine acesta ar fi următorul pas, să-mi fac propria firmă pe platforma de freelancing”, dezvăluie Roxana Nasoi, cu argumentul că așa vin și mai ușor clienții, iar la mijloc sunt sume mult mai mari decât ar putea câștiga pe cont propriu. Inside Media Communication, de pildă, este o firmă de IT cu șapte angajați care își găsește proiectele pe platforme de freelancing. Cu un tarif de minimum 30 de dolari pe oră, compania a câștigat peste 367.000 de dolari anul trecut pe Elance, adică în medie 7.800 de dolari de la fiecare client, în timp ce din decembrie 2008, de când a pornit, câștigurile totale au depășit un milion de dolari.

O altă formă de antreprenoriat impulsionată de asemenea platforme este chiar apariția platformelor românești de freelancing. Bistrițeanul Radu Goia (30 de ani), spre exemplu, și el freelancer specializat pe design, a pornit StudioPlaza.ro în primăvara lui 2012, în urma unei investiții cuantificate mai degrabă în timp decât în sumele de bani nu mai mari de câteva mii de euro.

“Deocamdată sunt doar 1.000 de freelanceri înscriși, dar problema vine din faptul că firmele sunt încă reticente să publice proiecte”, spune antreprenorul. În fiecare lună sunt publicate cam 10-15 proiecte pe platforma lui, cu o valoare medie de 250 de dolari, iar fiecare primește propuneri de la cel puțin de două ori mai mulți freelanceri. Aproape 8% din sumele plătite de companii freelancerilor ajung în conturile lui Goia, sub formă de comision, iar câștigurile StudioPlaza.ro sunt completate de sumele plătite pentru conturile premium, de 20 de dolari pentru o perioadă de patru luni, dar momentan nu sunt decât 12 plătitori activi. “Freelancingul e un sistem mai degrabă pentru străini sau pentru freelancerii români care lucrează pentru companii internaționale”, ridică Radu Goia principala problemă cu care se confruntă platformele românești asemenea StudioPlaza.ro sau Rolancer.com, pornită în vara anului trecut de Luiza Ezechil, make-up artist în sistem de freelancing, împreună cu Alexandru Stoica.

Ca o concluzie, loc este, cel puțin teoretic, pentru oricine în acest domeniu. Piața mondială este totuși destul de la început și România cu atât mai mult, iar perspectivele sunt destul de promițătoare. “Până în 2020, una din două companii din lume vor lucra, fie și oricât de puțin, cu freelanceri, iar în medie 10% din munca lor va fi probabil realizată în acest fel”, citează Kjetil Olsen o serie de estimări din industrie. Destul cât să facă din freelancing unul din cele mai vânate joburi din toată lumea.