La dolce vita, varianta 2005

Italienii obisnuiau sa priveasca pana nu de mult Spania ca pe o ruda saraca. Acum, rolurile tind sa se inverseze, spre paguba mandriei peninsulare.

Nu se poate imagina jignire mai mare pentru un italian, zilele acestea, decat sa-i spui ca tara lui pierde teren in fata Spaniei pe scena europeana, comenteaza Newsweek. Jacques Chirac a spus asta de curand, cand a sugerat ca Italia si-a pierdut rolul in „nucleul care conduce Europa“, fiind inlocuita de Spania. Ultima ilustrare a spuselor presedintelui francez s-a intamplat chiar la lansarea avionului Airbus 380, ambitiosul proiect european de 10 miliarde de euro, la care Italia a contribuit cu numai 4%. Premierul Berlusconi a fost absent de la lansare: in luminile rampei au iesit (foto) Schröder, Chirac, Blair si Zapatero.

In timp ce economia italiana a stagnat in ultimul deceniu, cea a Spaniei a inflorit. A creat 4,5 milioane de locuri de munca, mai mult decat dublu fata de Italia, si a crescut cu dublul mediei europene. In schimb, in Italia a crescut saracia, iar domenii traditionale ca fabricarea de automobile sau industria de film au decazut. Nici „la dolce vita“ nu mai e ce-a fost: in loc sa priveasca spre viitor, obiceiul preferat al italienilor a devenit sa se uite spre trecut, cu nostalgie. Pana si pentru Expozitia Mondiala din 2008, candidatura Zaragozei a avut castig de cauza fata de cea a orasului Trieste. 

„Si spaniolii sunt latini, ca noi, dar au ceva ce noi n-avem“, reflecteaza cu amaraciune arhitectul italian Alessandro Scarnato. E vorba de un fel de exuberanta civica, de un anume dinamism al celui care vine din urma, dar si de o eficienta mai mare in cheltuirea fondurilor comunitare alocate Spaniei. In plus, Spania si-a exploatat din plin avantajul lingvistic, organizand o adevarata reconquista economica a Americii Latine, in sectorul bancar, de telecomunicatii si chiar al productiei de film. 

Cu zece ani in urma, cota Italiei din exporturile mondiale era de 4,5%; in 2003, aceasta scazuse la 3,3%. Spre deosebire de Spania, Italia n-a stiut sa profite de pe urma revolutiei IT, iar preocuparea pentru calificarea fortei de munca a lasat de dorit: conform unui studiu din 2002 al Comisiei Europene, numai 10% din italienii de peste 25 de ani au studii mai sus decat scoala secundara, fata de 23% in Germania, Franta si Spania.

In fine, nu e de neglijat nici factorul cursului valutar. Pe vremea lirei italiene, guvernul de la Roma isi sustinea exportatorii depreciindu-si moneda nationala; acum, cand euro s-a intarit excesiv fata de dolar, o multime de furnizori de textile sau de bunuri alimentare prefera sa-si mute productia in locuri mai ieftine din strainatate. Firma spaniola Inditex, detinatoarea marcii de confectii Zara, a anuntat recent o crestere de 39% a profitului net; echivalentul sau italian, Benetton, s-a reorientat spre sectoare mai sigure, ca
telecomunicatiile sau infrastructura, si se zvoneste chiar ca vrea sa-si vanda divizia de confectii. Iar majoritatea uleiului de masline care poarta eticheta italiana este fabricat – ati ghicit – in Spania.