La ce ne folosește că suntem membri NATO și UE? O întrebare la care acum, când Rusia invadează militar Ucraina, primim o parte dintre răspunsuri

După criza financiară din 2008-2009, care ne-a lovit în plin și pe neașteptate, creșterea cursului valutar, scăderea economică, pierderea a 700.000 de locuri de muncă, sute de mii de insolvențe – au început să apară întrebările legate de intrarea noastră în NATO – 2004 și UE – 2007.

Intrarea în aceste două organizații, militară și politică, ar fi trebuit să ne aducă o apropiere mai rapidă față de Europa Occidentală, dar în schimb ne-a adus o criză indentificată mai ales prin creditele în euro și franci elvețieni, pe care le-am luat și care, dintr-o dată, au fost percepute ca un cadou otrăvit vândut românilor de către băncile străine care au venit în România.

Aceste întrebări persistă și astăzi.

Între timp au apărut și alte întrebări: De ce trebuie să ascultăm de Bruxelles când știm noi mai bine ce avem de făcut în țară? De ce avem nevoie de multinaționale, care scot profitul și ne țin cu salariile mici? De ce trebuie să cumpărăm armament de la americani – avioane second hand cu miliarde de dolari? De ce avem nevoie de lupta anti-corupție în condițiile în care primii vizați sunt românii? De ce Uniunea Europeană nu ne-a făcut drumuri, spitale, școli?

Astfel de întrebări pot continua.

La o parte dintre ele avem răspunsuri, la altele nu.

Chiar și acum, este greu de înțeles că împrumutul de 20 de miliarde de euro luat în 2009 ne-a stabilizat situația macroeconomică, a stabilizat cursul valutar, a stabilizat sistemul bancar expus pe valută împiedicând astfel o prăbușire economică și socială care ne-ar fi aruncat înapoi, la începutul anilor 90.

Cu cei 20 de miliarde de euro am salvat sistemul bancar, așadar am salvat și economia în totalitate.

Cu acel pachet financiar acordat României de către FMI – americani, Banca Mondială și Comisia Europeană, am putut să avem din 2012 încoace una dintre cele mai bune perioade economice din istoria României, cu o dublare a PIB-ului, cu o triplare a salariilor, cu o scădere majoră a dobânzilor la lei, cu o stabilizare a cursului valutar leu/euro.

Uităm aceste lucruri, dar în cap ne rămâne ideea că ne-am vândut FMI-ului și băncilor străine, care au profitat de noi.

Nici acum nu s-a stins războiul creditelor în franci elvețieni.

Dacă n-am fi fost în NATO, care prin alianța militară garantează investițiile străine, dacă n-am fi fost în Uniunea Europeană, nu am fi avut acces la pachetul de stabilizare și nici la ceea ce a urmat după.

În ciuda retoricii patriotice, naționaliste, România nu are resurse financiare pentru a recupera singură decalajele față de lumea occidentală.

Dacă n-am fi fost în Uniunea Europeană și în NATO, n-am fi avut acces la banii europeni – 40 de miliarde de euro pe net din 2007 încoace, iar acum, nu am fi avut acces la acest pachet financiar de 100 de miliarde de euro – PNRR și fondurile europene din noul exercițiu financiar.

Uitați-vă la Serbia, care se bazează pe banii chinezilor și ai rușilor.

Până joi dimineață întrebările legate de NATO, de achizițiile de armament american și european, poate n-ar fi avut un răspuns.

Ce s-ar fi întâmplat dacă acum, când Rusia a atacat și invadează Ucraina, în sec XXI, noi nu eram în NATO și în Uniunea Europeană? Am fi fost în bătaia vântului, nu am fi fost invadați militar de către Rusia dar influența politică d ela Kremlin ar fi fost la ea acasă.

Am mai trăit acest episod după sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial.

Americanii și NATO nu vor interveni din punct de vedere militar în Ucraina, pentru că nu riscă o confruntare directă cu Rusia. În aceste condiții, Ucraina este o pradă sigură, și este doar o chestiune de ore și de zile până când se vor trezi din nou sub influența Rusiei.

Pentru că suntem membri NATO avem o șansă, singura dealtfel, de a fi protejați în fața unei invazii de la Kremlin, și nu neapărat militară.

Din păcate, liderii noștri politici reamintesc românilor doar acum, în vremuri de criză, cât este de important faptul că suntem membri NATO și ai Uniunii Europene. Acest lucru ar trebui să fie spus în fiecare zi pentru a nu fi uitat, mai ales că vin, an de an, noi generații care nu au trăit anii 90 și nici perioada comunistă.

Nu știu câți dintre noi am fi dispuși să ne apărăm țara din punct de vedere militar, așa cum o fac cum pot ucrainienii. Mai degrabă ne apără americanii și europenii. Pentru că suntem membri, alături de marile puteri, în NATO și în Uniunea Europeană.