L-a concediat în fața a 1000 de oameni. I-a cerut scuze, pe urmă, în particular, dar degeaba, a enervat mii de angajați
Este o poveste ciudată, care îi implică pe managerul unei companii - AOL - pe cale să fie cumpărată, pentru 4,4 miliarde de dolari, de către Verizone și un angajat al unei divizii, concediat pentru o fotografie. Totul s-a petrecut…
Este o poveste ciudată, care îi implică pe managerul unei companii – AOL – pe cale să fie cumpărată, pentru 4,4 miliarde de dolari, de către Verizone și un angajat al unei divizii, concediat pentru o fotografie. Totul s-a petrecut în august anul trecut, când Tim Armstrong, CEO-ul de care vorbim, a venit în cafeteria subsidiarei Patch, pentru a le da angajaților vești rele; în sală se aflau câteva sute de angajați, iar alte câteva sute erau conectați electronic. Atmosfera era sumbră, și era a doua vizită a lui Armstrong într-o săptămână. Cu două zile înainte CEO-ul venise să le spună celor de la Patch că vrea să se țină de promisiunea pe care o făcuse acționarilor AOL de a face compania profitabilă; că va prezenta un plan board-ului și se va întoarce să îi anunțe ce și cum.
Acum se întorsese, iar veștile nu erau bune: profitabilitatea Patch însemna și concedierea unui mare număr de oameni. Armstrong, care fusese primul șef al vânzărilor la Google, a început vorbindu-le oamenilor despre idealuri, succes și implicare pe termen lung, și despre cei ce nu se încadrează în această viziune. Și-a asumat ceea ce nu a mers în companie și a spus că nu-i pasă de ce va scrie presa. A cerut tuturor celor prezenți să se dedice total companiei.
S-a întrerupt brusc și a spus cuiva din sală: “Abel, lasă camera jos chiar acum!”. Și, aproape fără pauză: “Abel, ești concediat!”.
Camera a rămas încremenită câteva momente bune.
Armstrong a continuat să vorbească apoi despre dedicarea celor de la AOL pentru Patch; mesajul a rămas fără răspuns, pentru că mai toți erau marcați de ceea ce se petrecuse. Vești despre cele petrecute au început să apară imediat, iar puternicul site TechCrunch a publicat prima relatare; vorbea despre un angajat care fusese concediat pentru că-i făcuse o fotografie șefului, iar comportamentul CEO-ului era definit drept rușinos.
Curând Abel era identificat, era vorba de Abel Lenz, director de creație care lucrase la redesenarea siteului. Povestea a devenit din ce în ce mai dificilă pentru Armstrong și AOL, pentru ca un angajat înregistrase discursul, iar acesta era definit drept alarmist și straniu. În plus, cu doar câteva momente înainte de a-l concedia pe Lenz Armstrong preciza că nu-i pasă de scurgerile de informații și că orice va apărea despre sine și Patch nu este în măsură să îl enerveze.
Câteva zile mai târziu Armstrong și-a cerut scuze față de Lenz, în privat, și public față de angajații AOL. Devenită publică, povestea a generat tot felul de discuții în întrebări, legate de modul în care conducerea unei companii relationeaza cu angajații. Armstrong fusese unul din părinții Patch, o companie care urcase binișor făcând jurnalism pe seama uraganului Sandy; luați de val, cei de la AOL au mizat mai mult decât ar fi trebuit pe companie, iar aceasta nu le-a îndeplinit așteptările. Procesul ulterior este ușor de intuit, iar prețul plătit a fost mare, în oameni și reputație. Totul a fost o acumulare treptată de tensiune care a erupt în momentul în care Armstrong a rostit cuvintele “Abel, lasă camera jos!”.