Klaus, ne-ai scăpat de Mickey Mouse. Ni-l dai pe Goofy?

 Profeția s-a împlinit. Un an și ceva mai târziu, cei mai sceptici dintre noi, care am bombănit în timpul alegerilor prezidențiale din 2014 că exercităm un anti-vot, votând o carcasă goală și manevrabilă, doar ca să scăpăm de un ticălos, simțim gustul amar al enervantului „v-am zis noi”. După ce a ratat aproape toate momentele importante de a vorbi, Klaus Iohannis îl ratează și pe cel de a tăcea.

Ca președinte al României, Iohannis a intervenit brutal și total discriminatoriu într-o dispută legală care nu are absolut nicio legătură cu menirea funcției sale. Cei care chiar au pus suflet în toamna lui 2014, când strigau „Klaus, Klaus, scapă-ne de Mickey Mouse”, privesc acum a pagubă, precum românul care și-a luat superior o mașină din Germania, cu kilometri puțini la bord, iar acum s-a trezit brusc că i-au crăpat injectoarele. Calitatea germană de la Cotroceni a dovedit încă o dată, pentru cine nu se prinsese, că are kilometrajul dat peste cap, pe lungul autobahn al jegului din subteranele politicii românești.

Președintele Klaus Iohannis a ales să ia partea unei entități media, fără să prezinte niciun argument legal, într-o dispută în care nici măcar nu este clar cine respectă și cine se opune respectării legii, trăgând totodată o palmă peste bot unei instituții de stat care, deși nu strălucește într-ale bunei conduite cu cetățenii, de data asta susține că nu a făcut decât să aplice legea. Problema cine are dreptate între ANAF și televiziunea în cauză este încâlcită, cu procese aflate în desfășurare sau care pot fi deschise și mai ales cu mult prea multă emoție furioasă atât în taberele pro, cât și contra. Nu asta e problema în care vreau să mă bag. Problema mea este de ce a vrut Klaus Iohannis să se bage.

Iată că în sfârșit Iohannis a devenit și el președinte-jucător, exact ceea ce mulți din votanții săi urau la fostul președinte Băsescu. Problema e că Iohannis o face într-o problemă fără absolut nicio miză de interes național și că joacă într-o scenetă extrem de proastă, care ne arată că de la spate încă îi atârnă anumite sfori din trecut. O face exact în stilul atât de urât în care derapa și Traian Băsescu, atunci când intervențiile sale nu vizau mize extrem de importante pentru țară (chiar dacă uneori erau politice), ci mici războaie personale sau încăpățânări prostești.

Cititi mai multe pe www.gandul.info