Joia Mare. Semnificație, tradiții și obiceiuri. Ce este interzis să faci în Joia celor 12 Denii

După ce luni și marți, atenția creștinilor a fost concentrată asupra ultimelor învățături ale lui Iisus Hristos înainte de răstigire, iar miercuri, Mântuitorul a fost vândut fariseilor și cărturarilor pentru 30 de arginți, de către un apropiat, care voia să-l ucidă (de aici miercuri fiind declarată zi de post, alături de vineri, ziua în care Iisus a fost răstignit), în Joia Mare sunt prăznuite patru lucruri: spălarea picioarelor apostolilor de către Hristos, Cina Domnească la care s-a instituit Taina Împărtașaniei (Euharistia), rugăciunea din Grădina Ghetsimani și prinderea Domnului de către cei ce voiau să-l ucidă.

Denia pentru Joia Mare este închinată amintirii a patru evenimente deosebite din viața Mântuitorului: Spălarea picioarelor ucenicilor, ca pildă de smerenie, Cina cea de Taină, la care Mântuitorul a instituit Taina Împărtășaniei, Rugăciunea din Grădina Ghetsimani și începutul Patimilor prin vinderea Domnului.

Spălarea picioarelor ucenicilor. Biblic evenimentul este mărturisit de Sfântul Ioan Evangelistul și îl înfățisează pe Iisus Hristos spălând picioarele ucenicilor. Spălarea are caracter purificator, Iisus i-a curățat pe ucenici de păcate. Tot prin acest gest Mântuitorul le înfățișează Apostolilor smerenia, conform creștinortodox.ro.

În zilele noastre acest gest este un privilegiu de a te dărui altora prin jertfă. Ritualul a precedat Cinei cea de taină.

Cina cea de taină. Biblic, acest eveniment este momentul când Iisus prin folosirea vinului și a pâinii le arată ucenicilor cum urmează să fie jertfit.

<<Luați, mâncați, acesta este trupul Meu care se frânge pentru voi, să faceți lucrul acesta spre pomenirea Mea>>

„Cina Domnului a fost instituită de Iisus Hristos în noaptea în care a fost vândut”, spune apostolul Pavel făcând referire la momentul în care Iuda îl va trăda pe Mântuitor.

JOIA MARE. La slujba din Joia mare sunt citite cele 12 evanghelii ale patimilor Mântuitorului. Procesiunea religioasă cuprinde Denia și Vecernia care sunt unite cu Liturghia Sfântului Vasile cel Mare.

Tradiții populare în Joia Mare

Două alimente sunt total interzise de tradiție în aceste zile, inclusiv în Joia Mare, chiar și pentru cei care nu țin postul efectiv: oțetul și urzicile. Se spune că, atunci când era răstignit pe cruce, Iisus a fost bătut cu urzici, înțepându-i rănile, și stropit cu oțet, pentru a-i provoca și mai multe usturimi. Mai mult, legenda spune că, atunci când a cerut câteva picături de apă, Mântuitorului i s-a oferit tot oțet: de aici și obiceiul popular, care exclude cele două alimente de pe lista mâncărurilor recomandate în ultima săptămână de post.

Tradiția spune că din acest momet nu se mai bat clopotele ci doar toaca. În gospodăriile românești astăzi se înroșesc ouăle și se pregătesc cozonacii și pasca. Pasca se face din făină albă cernută în tava specială. Cojile de ouă folosite la pască nu se aruncau si nici nu se ardeau. Ele se strângeau cu multă grijă într-un vas special și se aruncau în Sambata Paștelui pe o apă curgătoare crezându-se că, astfel, găinile si puii aveau sa fie paziți de păsările prădătoare peste vară, conform creștinortodox.ro

Joia Mare mai este cunoscută drept Joi Mari, Joia Patimilor, Joia Neagră, Joimărița. Până la această dată femeile trebuiau să termine de tors cânepa. Se spunea că vine Joimărița la femeile leneșe să vadă cât au lucrat, iar dacă le prinde dormind, le face neputincioase tot anul. Câteodată, o femeie bătrână mergea pe la casele în care locuiau fete mari și dadea foc cânepii netoarse.

Uneori, copiii, unși pe față cu negreală, mergeau să le îndemne la muncă pe fetele gata de măritat și să primească oua pentru încondeiat de Paște, spunând: “Câlții / Mâlții / Toarse câlții; / Ori i-ai tors, / Ori i-ai ros. / Scoate țolul să ți-l văz! / Și de-l ai, / Să te-nduri și să ne dai / Cele ouă-ncondeiate / De acolo din covate”.

În Joia Mare, dimineața, oamenii obișnuiesc să meargă la biserică să se spovedească și să se împărtășească. Seara, creștinii merg la Denia celor 12 Evanghelii, unde se îmbracă haine de doliu, făcute din pânză albă și cusute cu negru. Tot în Joia Mare se duce la biserică pâine, care va fi sfințită de preot, stropită cu vin și împărțită enoriașilor în noaptea de Înviere. În Vest, dacă o familie prepară painea pentru Paște, aceasta este adusă cu vase noi.

Joia Mare este ziua dedicată copturilor pascale și înroșirii ouălor, simbol al Sărbătorii Sfintelor Paști. Străbunii credeau că ouăle înroșite în această zi nu se strică niciodată.

În Sudul țării, în Joia Mare, fetele obișnuiesc să facă câte 12 noduri unei ațe, punându-și la fiecare câte o dorință și dezlegându-le atunci când dorința s-a împlinit. Uneori, fetele își pun ața sub pernă seara, crezând că-și vor visa ursitul. Tot în Sud aici se păstrează obiceiul de a spala picioarele celor din casă de către femeile mai în vârstă.

În tradiția populară Joia Mare este considerată binefăcătoare pentru morți. În acestă zi se face ultima pomenire a morților din Postul Mare. Trdiția spune că în noaptea dinainte de Joia Mare, se deschid mormintele, iar sufletele morților se întorc la vechile lor locuințe, unde rămân până în sâmbăta dinainte de Rusalii.

Uneori, se obișnuiește să se dea de pomană apă, fie se aruncă pe mormânt o găleată de apă, fie se duce apă la femeile mai bătrâne. Se spune că nu e bine să speli rufe în această zi, pentru că la morți, în loc să ajungă pomana, se duce apa murdară de la spălat.

În Oltenia se fac și acum, în zori, în curti și / sau la morminte, focuri pentru morți din boz sau nuiele. Se crede ca ele închipuiesc focul pe care l-au făcut slujitorii lui Caiafa în curtea arhierească, să se încălzească la el, atunci când Iuda l-a vândut pe Hristos, sau focul unde a fost oprit Sfântul Petru, cand s-a lepădat de Iisus Hristos.

În Zona Clujului, de Joia Mare se striga peste sat. Însă strigarea o făcea Voevoda Țiganilor – un flăcău căruia i se comunicau abaterile fetelor și feciorilor din Postul Mare.

În Joia Mare, nu se fac sub nicio formă parastase.