Johan Gabriels: „Cred că e mai ușor să găsești oameni motivați în România, decât în Europa de Vest. În Vest suntem răsfățați - nu mai suntem obișnuiți să suferim. Totul este acolo, la îndemână.”

Johan Gabriels a ajuns în România pentru prima dată în 2009, în plină criză, iar de atunci, și-a petrecut majoritatea vieții aici. Executivul, care coordonează strategia de expansiune a fintechului B2B belgiano-francez iBanFirst  în regiunea Europei de Sud – Est, a găsit aici una dintre principalele calități pe care le apreciază atât la un coleg, cât și la el însuși: Motivația. Despre aceasta vorbește deseori și în boardurile străine, indiferent de compania pentru care lucrează.

Johan Gabriels mărturisește că atunci când era student, nu prea știa ce voia să facă și, deși aspira spre o carieră în zona artistică – precum ar fi arhitectura, domeniul artelor – acela nu avea să fie parcursul urmat. A mers înspre universitatea spre care s-au îndreptat și prietenii săi de la acea vreme și a studiat ingineria comercială, o combinație între economie și inginerie. Primul job l-a obținut chiar înainte să termine facultatea, în ultimul an, motiv pentru care spune că soarta i-a surâs încă de la începutul carierei: „Am fost mereu un tip norocos – cred. În ultimul an de facultate, veniseră companii care voiau să testeze studenții pentru a le oferi un job – așadar am primit un job la Arthur Andersen, în consultanță  (companie care a devenit Accenture între timp n.red.)”.

Consultanța părea o mișcare bună, în condițiile în care nu știa în ce direcție să o apuce, așa că a rămas acolo vreme de aproape patru ani, când următoarea oportunitate a venit către el: a primit o ofertă de la Mars, unul dintre clienții săi de atunci. Era un job în finanțe, de una a evoluat apoi înspre unul de marketing, în zona de hrană pentru animale). Tot acolo a venit și prima oportunitate de a schimba geografia unde lucra – iar primul pas peste granițe a fost unul cât se poate de îndrăzneț: „În 1992 am devenit vicepreședinte în Rusia (eram însă la acel moment doi oameni în companie, președintele și cu mine).

Am construit o echipă frumoasă acolo, iar în 1993, odată cu nașterea primului meu fiu, am decis să mă mut în Franța, la Strasbourg. Rusia era sălbatică atunci”. Următoarea schimbare a venit odată cu numirea în primul său rol de CEO – pentru brandul de sucuri Tropicana din portofoliul PepsiCo – funcție ce implica responsabilități în Franța, Italia, Spania și în regiunea Benelux. „Apoi, cred că am avut o criză a vârstei de mijloc timpurie – am vrut să schimb industria – m-am îndreptat spre o companie numită Capital One din Regatul Unit. Inițial, credeam că este vorba despre o stație radio, dar s-a dovedit a fi o instituție financiară care se ocupa de carduri de credit în Statele Unite”, își amintește Gabriels, glumind.

Capital One era pe atunci o companie foarte dinamică – pe care o numește drept „prima companie de fintech, dinainte ca lumea fintechurilor să existe”. Erau foarte disruptivi în bankingul de pe atunci și, de altfel, așa se și promovau: „Nu suntem o bancă”. „Cumva, asta m-a atras – ne-am mutat în Statele Unite – în Washington și Richmond – compania a început cu 10.000 de carduri, făceau doar asta la vremea aceea – apoi au devenit o bancă. S-ar putea să vedeți un trend similar în lumea fintechurilor de astăzi – istoria pare să se repete”.

După Capital One, care este acum a treia cea mai mare bancă de retail din Statele Unite, s-a mutat în subsidiara companiei din Regatul Unit. Următorul pas a fost cel care l-a adus mai aproape de România: în 2007, în perioada în care Royal Bank of Scotland, împreună cu Fortis Bank și Santander au devenit ABN Amro, a luat parte la integrare și a devenit responsabil de câteva țări în acest proces. „Sunt multe lucruri pe care le poți spune despre mine – dar nu sunt o persoană care să lucreze din birou. Când am venit în România, m-am simțit bine, așa că m-am înscris în rolul de candidat pentru funcția de CEO al ABN Amro, în toamna anului 2009. 

Din acel moment, majoritatea vieții mi-am petrecut-o în România.” A fost mai întâi la ABN Amro, care s-a rebranduit ulterior în RBS, apoi, după mandatul său de acolo, a avut oportunitatea să devină CEO al unei bănci românești – Banca Comercială Carpatica, care este acum Patria Bank. În 2016 s-a orientat înspre zona de Fintech, pentru a pune bazele MoneyCorp România, apoi Ebury, în 2018, cu care a deschis mai multe țări din regiune, iar acum, de mai bine de un an, este la iBanFirst, responsabil de noile piețe: „Ghiciți de unde am început din nou? Din România”.

„Cred că e mai ușor să găsești oameni motivați în România, decât în Europa de Vest. În Vest suntem răsfățați – nu mai suntem obișnuiți să suferim. Totul este acolo, la îndemână.”

Johan Gabriels

Dincolo de orice criză sunt oamenii

A aterizat aici în plină criză… în 2009, dar după cum spune chiar el: „Mereu există câte o criză, dar ce contează pentru mine și spun asta și uitându-mă retrospectiv la cariera mea, sunt oamenii. Am întâlnit oameni minunați imediat ce am ajuns aici, iar prima impresie a ținut mai mult de deschiderea pe care am găsit-o – nu am simțit niciun fel de negativitate”. Nu știe nici acum dacă felul în care a fost primit ține de șansa sa sau de o poziționare a noastră, ca națiune, față de vestici. „Românii se uită câteodată în sus prea mult la vest-europeni, dacă te duci în Ungaria, Germania, Franța, clar nu este cazul să găsești o astfel de atitudine.

Poate să fi fost asta ceea ce am găsit aici sau poate am fost norocos să dau de oamenii potriviți, de conexiunile potrivite.” A fost totuși o perioadă dificilă la acel moment, pe care crede că a reușit să o gestioneze mai bine. „Fuziunea Royal Bank of Scotland, Fortis, ABN Amro – nu a mers bine – Fortis nu mai există, Santandero a făcut o mișcare bună și a ieșit rapid din ecuație, RBS a fost salvată de plătitorii de taxe britanici și a trebuit să vândă majoritatea unităților. De aceea, astăzi nu există un ABN Amro în România, a fost un moment dificil.”

La momentul în care venise în România, proaspăt numit CEO, a primit vestea din Scoția că banca era „non-core” pentru ei. „Dacă lucrai în România pentru acea bancă – ce era una dintre cele mai bune bănci din România din punctul meu de vedere și primeai mesajul că „ești non-core”, adică „nu ești important”, acela nu este un mesaj bun. Am vrut să îi ajut în schimbarea acestui mesaj și cred că ne-am descurcat bine – îmi aduc aminte de prima întâlnire de la acea vreme, după care ajunsesem la sloganul <<Non core este core pentru noi>>.”  Apoi, părți din bancă au fost vândute către Citi, altele către Unicredit, dar, după ani, chiar și în acele condiții, spune că: „Am reușit să construim o relație bună cu oamenii, ne putem uita în ochii oricui a lucrat pentru bancă la acea vreme, chiar și după această poveste, am vrut să stau în România”.

Imaginea aeroportului Otopeni i-a rămas în minte și „Nu este cel mai frumos loc” – așa că alegerea de a rămâne aici, pare chiar irațională – „Atunci când aterizez pe Otopeni, se simte totuși ca a doua casă pentru mine. Cred că este greu de descris de ce este așa – că e vorba despre felul meu de a fi, despre modul în care observ locurile. Unii oameni urăsc să fie într-un zbor Ryanair dinspre Bruxelles spre București, în aglomerație – mie mi se pare amuzant, observ atitudinile și felul în care oamenii se comportă. Este principiul: vezi paharul pe jumătate plin sau gol”. A găsit aici oameni extraordinari încă de la început, lucru care s-a păstrat pe tot parcursul carierei de altfel – acum, la iBanFirst, lucrează mai ales cu tineri ce avansează rapid în roluri de senior. Se consideră pentru ei un mentor sau chiar un „părinte în business” , îi place să dea mai departe din cunoștințele pe care le-a dobândit. 

Apoi, îi place, de asemenea, să reprezinte România în ședințele de board ale acestor companii – indiferent de compania pentru care lucrează. „Dacă ești cineva din board în Franța sau în Regatul Unit, te uiți la România diferit – fiind din Europa de Vest, eu consider că am avut un avantaj în a promova România – este mai ușor pentru mine să o fac decât chiar un român. Este puțin nedrept, înțeleg asta, dar de aceea încerc să compensez – în ceea ce privește Fintech-urile, acestea se dezvoltă bine aici, la iBan, au avut o evoluție bună și vor să se extindă și mai mult în această regiune, în Europa de Est.”

Cum suntem văzuți, mai exact, de executivii din boardurile străine? „Nu este vorba despre o imagine rea, ci despre faptul că este o imagine necunoscută. Sunt surprins să văd câți oameni invit în România, care au 40, 50 de ani și pentru care este prima vizită aici. Și da, există o anumită percepție. Există percepția unei diaspora răspândite, dar asta ține mai mult de necunoscut totuși. Dacă nu ai fost niciodată în țară și auzi știrile, acestea se concentrează mereu pe aspectele negative, nu pe cele pozitive.” Așadar, crede că felul în care este văzută România ține mai degrabă de percepție – odată ce au fost aici, vesticii se îndrăgostesc de țară. „Am organizat aici un summit de business, a fost un mare succes – au spus că nu pot face asta în țările lor; altă dată spun lucruri de-a dreptul amuzante – cum ar fi că nu știu că avem electricitate în mașini. E o chestiune care ține însă mai mult de necunoaștere decât de aspectul negativ, care poate fi deturnat rapid prin dovezi precum un business de succes și prin competența oamenilor de aici.”

„Nu pot spune și nu voi spune că România este cea mai bună – dar, nu este neapărat iarba mai verde altundeva. Dacă te uiți la salariile din Vest, acestea sunt duble sau triple, dar uită-te la alte costuri și la jobul pe care ți-l vor oferi, care este probabil la un nivel mai redus decât al celui pentru care ești calificat.”

Johan Gabriels

Cel mai bun talent al angajatului român? Motivația

„Cred că e mai ușor să găsești oameni motivați în România, decât în Europa de Vest. În Vest suntem răsfățați – nu mai suntem obișnuiți să suferim. Totul este acolo, la îndemână, au un job ușor. Cred că în țări precum România, unde vrei să faci următoarea mișcare, vrei să îți construiești o carieră, vrei un loc care este mai potrivit copiilor tăi. Drive-ul acesta este mult mai prezent aici.” Motivația este, de altfel,  și principala calitate pe baza căreia recrutează. „Dacă există motivație, nimic altceva nu contează, dacă nu există motivație, nimic altceva nu contează. Motivația este cea care contează. Poate nu ești cel mai deștept om, poate nu ai cea mai bună educație, dar dacă ești motivat să ajungi undeva, vei face acel lucru.

Opusul nu funcționează.” Această atitudine îl caracterizează și pe el, deși mărturisește că este în continuare nevoie de efort la început pentru a educa oamenii, pentru a-i pregăti; le și spune tinerilor aflați la început de carieră să își găsească un mentor, un lider care să îi ajute să facă următorii pași. Crede că este mai ușor pentru el să găsească oameni motivați în România, decât în Franța sau Belgia. Apoi, un alt motiv rațional pentru care a ales România, poate cel mai important, este rapiditatea cu care se întâmplă lucrurile aici:  „Cred în continuare că dacă ai o idee, vrei să faci ceva – vei vedea un impact mai mare al deciziilor tale într-o țară precum România, decât în una ca Franța, Germania, Belgia. Impactul este aproape imediat – este în continuare un mediu antreprenorial. Nu spun că totul este perfect – să nu mă înțelegeți greșit.”

În ceea ce privește mediul românesc de business – observă că în scena antreprenorială există, de asemenea, o bază bună de talente, dar cărora le lipsește structura, nu știu să obțină finanțare: „Vedeți noi inițiative de crowdfunding precum Seedblink, de exemplu, fonduri de capital de risc, specializați în Europa de Est nu sunt însă atât de mulți, aproape că trebuie să mergi în Europa de Vest ca să obții finanțare. Este mult mai dificil pentru un antreprenor est-european să crească dincolo de țara lui de origine. Dar există și o evoluție în acest sens – există o efervescență – printr-un summit recent am încercat să oferim exemple de succes, cum ar fi Bitdefender, eMAG, dar sunt și alții mai mici care au reușit. Suntem aici să ajutăm – câteodată pierzi încrederea în tine – această încredere este cea mai importantă fiindcă există atât de multe aspecte negative care țin de corupție, poți să faci un business fără să fii implicat în corupție sau politică.”

Asta fiindcă, la fel de importantă precum motivația, este integritatea: „Dacă există integritate, nimic altceva nu mai contează, dacă nu există integritate, nimic altceva nu mai contează. Dacă ai motivație și integritate, poți să realizezi lucruri. Să încercăm să găsim mentori, să fim implicați. Dacă ne referim la Europa, de unde credeți că va veni «aurul» în următorii 5-10 ani? Trebuie să fie din Europa de Est, nu din Europa de Vest, credeți-mă”. De ce? „Sunt atât de multe lucruri de făcut aici. Aveți o populație mai tânără, mai motivată, pericolul este că acei oameni se mută în Europa de Vest. Dar poate că, odată cu criza, asta se va întâmpla mai puțin. Poate se vor gândi că România nu este atât de rea și că poate pot face un business aici – dacă aș începe un business acum, l-aș începe în Europa de Est.” Johan Gabriels nu îi condamnă însă pe tinerii care aleg să „vadă despre ce este vorba” în alte capitale europene. Mai mult decât atât, crede că este benefic ca ei să studieze peste granițe sau să acumuleze experiență de carieră acolo, să înveți, cum a făcut și el: 

„Nu pot spune și nu voi spune că România este cea mai bună – dar, nu este neapărat iarba mai verde altundeva. Dacă te uiți la salariile din Vest, acestea sunt duble sau triple, dar uită-te la alte costuri și la jobul pe care ți-l vor oferi, care este probabil la un nivel mai redus decât al celui pentru care ești calificat. Nu spun oamenilor că nu ar trebui să se mute, ci: mută-te, dar nu lua o decizie finală în acest sens. Mută-te, iar în câțiva ani s-ar putea să ai o părere diferită. Sau nu – învață din această experiență.”

Chiar și în echipa sa actuală, observă că cel puțin jumătate dintre angajați, dacă nu mai mulți, au avut o primă experiență în afara țării, dar apoi s-au întors: „Dacă acei oameni pot găsi un mediu de business în România care este similar celui din Europa de Vest, unde poți promova, unde ai liderii potriviți, sunt susținuți, preferă să lucreze în România. Păstrarea talentelor aici ține și de mediul de business, de lideri, de managerii din România, care trebuie să se adapteze unui stil mai vestic, mai puțin tradiționalist”. 

Carte de vizită Johan Gabriels

1. A fost numit la conducerea operațiunilor din Europa de Sud și Est, inclusiv din România, ale iBanFirst, în 2021;

2. A acumulat experiență în domeniile financiar și tehnologic, precum și o bună cunoaștere a pieței românești, în ultimii 15 ani, interval în care s-a aflat la conducerea mai multor instituții financiare și bancare printre care RBS, Banca Comercială Carpatica, Moneycorp și Ebury;

3. Fondată la Paris în 2013, iBanFirst este reglementată ca instituție de plată, ce are peste 4.000 clienți din întreaga Europă. Compania a atras finanțări de la fonduri de venture capital, printre care Elaia, Bpifrance Large Venture și NJJ Capital;

4. Platforma de tranzacționare globală iBanFirst are un rulaj de aproximativ 2 miliarde de euro lunar.