Jargonul fricilor din zona euro: după "Grexit", "Quitaly"
Dacă ajutorul de 100 mld. euro pentru băncile spaniole din partea zonei euro a oferit un moment de răgaz Spaniei, atenția speculatorilor s-a reorientat rapid spre Italia, având ca pretext o declarație a ministrului austriac de finanțe, Maria Fekter, care a spus că și Italia ar putea avea nevoie de un pachet de salvare, din cauza costurilor mari de finanțare.
Ulterior, costurile de finanțare pentru Italia chiar au crescut (randamentul obligațiunilor pe 10 ani a trecut de 6%), jocurile de cuvinte despre ieșirea Greciei din zona euro (Grexit) s-au extins și asupra Italiei (Quitaly), iar premierul italian Mario Monti a ieșit furios să dezmintă că țara lui are nevoie de ajutor.
Dincolo de declarația lui Fekter însă, creșterea costurilor de finanțare pentru Italia reflectă intenția piețelor de a forța din partea BCE o nouă rundă de injecție de lichiditate ieftină pentru bănci (relaxare monetară), după cea din februarie, care a calmat piețele aproximativ până în luna aprilie.
Banca Centrală Europeană a derulat în decembrie și februarie două runde de creditare ieftină pentru bănci (LTRO – long term refinancing operations), în urma cărora peste 800 de bănci au beneficiat în total de peste 1.000 mld. euro pe trei ani, la o dobândă simbolică. Cele două runde de LTRO au avut darul să liniștească apele pe piețele financiare, pe de o parte pentru că băncile din Spania sau Italia au folosit banii nu ca să dea credite în economie, ci ca să-și amelioreze bilanțul, pe de altă parte fiindcă au împrumutat banii folosind drept colateral chiar deținerile lor de obligațiuni suverane, ceea ce a îmbunătățit întrucâtva randamentele acestora.