Jaf în stil nord-coreean: banda care a reușit să fure 860 de milioane de dolari într-un an

Pentru toate acestea este nevoie de resurse materiale, de specialiști și deci de finanțare, și nu puțină. Doar cu banii primiți pe cărbunele vândut Chinei nu s-ar descurca. O teorie larg răspândită este că Phenianul pur și simplu fură de la alte țări banii de care are nevoie, iar de acest lucru se ocupă o rețea de hackeri cunoscută sub numele de Lazarus (Lazăr). Furnizorii de produse de securitate online se întrec în anchete și concluzii privind activitatea hackerilor. Este de înțeles, având în vedere că atacurile acestora le pot ridiculiza ori, mai degrabă, le pot aduce clienți noi. Iar Coreea de Nord în titlu atrage întotdeauna atenția.

Symantec, producător de soluții de securitate cibernetică din SUA, spune că grupul Lazarus este probabil în spatele unei campanii de atacuri cibernetice care a avut ca țintă organizații din 31 de țări, printre care Sony și banca Bangladeshului. Kaspersky Lab, companie rivală din Rusia, se laudă că a descoperit, pe baza unei greșeli a hackerilor, modul în care aceștia operează. Rușii spun că Lazarus, „un grup de spionaj și sabotaj cibernetic, este responsabil pentru o serie de atacuri de anvergură și cunoscut pentru atacarea unor companii industriale, instituții media și financiare în cel puțin 18 țări (printre care și Polonia), începând cu 2009”. Cel mai mare grup de lobby bancar polonez, ZBD, a spus în februarie că „sectorul a fost ținta unui atac cibernetic”, dar nu  a dat mai multe detalii.

Revista The Diplomat încearcă să scoată în lumină strategia pe care nord-coreenii ar folosi-o pentru a face rost de finanțare.
Astfel, Phenianul ar apela la o escrocherie simplă: „când toată lumea privește la dreapta, tu o iei la stânga” – strategie descrisă perfect în filmul Lucky Number Slevin. Cu ajutorul Chinei, Coreea de Nord a reușit să țină atenția lumii concentrată pe sancțiunile privind comerțul cu cărbune și să facă gălăgie la Consiliul de Securitate pentru a obține concesii privind exporturile din motive umanitare. Însă recompense mai mari vin din alte activități. Lungul joc al Chinei de a bloca sau amâna orice sancțiune semnificativă la UNSC a dat Phenianului suficient timp să-și diversifice sursele de venituri. Cele convenționale nu mai sunt singurele. Prin ultradiscretele Birouri #39 și #121, organizații de partid specializate în activități ilicite, Coreea de Nord a reușit să-și reducă drastic dependența de exporturile de cărbune. 

Cea mai amplă, și nouă, operațiune derulată de agențiile nord-coreene este atacarea SWIFT, un consorțiu bancar cu bazele la Bruxelles care operează ceea ce este considerat a fi cel mai sigur sistem de plăți la distanță din lume, după cum explică The New York Times. Sistemul este utilizat de 11.000 de bănci și companii pentru a transfera bani dintr-o țară în alta – un motiv pentru care este o țintă atrăgătoare pentru mulți infractori. SWIFT permite băncilor să proceseze transferuri internaționale de mii de miliarde de dolari în fiecare zi.

Mai multe analize au identificat Lazarus ca fiind implicat în lovituri răsunătoare date acestei rețele financiare mondiale. Cei 6.800 de hackeri ai Coreei de Nord aduceau deja în fiecare an guvernului care-i plătește 860 de milioane de dolari obținuți prin fraudă, șantaj și jocuri de noroc online, însă atacurile asupra SWIFT sunt o noutate. SWIFT a avertizat deja public că atacurile fac parte dintr-un asalt coordonat și de amploare asupra băncilor, dar nu a specificat niciun vinovat. A subliniat însă că breșele au fost făcute în punctele de conectare a băncilor la rețea și nu în rețeaua de bază a sistemului.

Bancherii americani s-au grăbit să remarce că breșele în securitate au apărut doar la bănci din lumea a treia, ceea ce ar trebui să-i facă pe clienții din SUA să se simtă în siguranță.

Însă cea mai mare lovitură de până acum a hackerilor a permis grupului să sustragă 81 de milioane de dolari din conturile pe care banca centrală a Bangladesh-ului, într-adevăr o țară din lumea a treia, le are la Rezerva Federală din New York, adică la banca centrală a Americii. Atacul ar fi putut aduce hoților cibernetici până la un miliard de dolari dacă aceștia știau ceva mai multă gramatică. De asemenea, Lazarus a dat lovituri cibernetice la bănci din Ecuador, Filipine și Vietnam.

O altă spargere binară la o bancă ucraineană neidentificată, în decembrie, a lăsat instituția cu 10 milioane de dolari mai săracă, în timp ce banca centrală a Rusiei a găsit o gaură de 31 de milioane de dolari. Iar bănci poloneze au fost țintele unor campanii malware de amploare prin care s-a încercat asigurarea accesului la conturile lor. Kaspersky leagă aceste campanii de Lazarus.  

Cum statul nord-coreean s-ar putea să nu mai poată vinde cantități semnificative de cărbune anul acesta – China, care de obicei achiziționează 90% din exporturile nord-coreene, a decis să nu mai cumpere până la sfârșitul anului – este foarte puțin probabil ca atacurile cibernetice să încetinească. Este dificil de judecat cât de mult succes au hackerii Coreei de Nord de vreme ce SWIFT preferă să păstreze discreția. Un factor care funcționează în favoarea nord-coreenilor este acela că natura în sine a sistemului bancar internațional face imposibilă blocarea atacurilor cibernetice prin acțiuni ale ONU. În timp ce SWIFT se bazează pe băncile membre să implementeze măsuri de securitate și să pună la dispoziția celorlalte informații despre situația siguranței, standardul folosit de SWIFT este pur și simplu prea vechi pentru a putea fi salvat.

Cele mai vechi dovezi ale activității grupului de hackeri nord-coreeni sunt din 2009, potrivit cercetărilor mai multor companii de securitate IT, printre care Novetta, din SUA. Se pare că atunci atacatorii au început să dezvolte un cod folosit într-un atac cunoscut ca „Operațiunea Flacăra”, scrie The Wired. Această operațiune a fost îndreptată contra guvernului Coreei de Sud. Activitățile acestui atac, numit „DarkSeoul (Seoul Întunecat)”, pot fi legate de operațiuni ulterioare de hacking, din 2013 și 2014, a căror țintă a fost tot Coreea de Sud.

Însă grupul Lazarus a devenit cu adevărat celebru prin atacurile pornite pe 4 iulie 2009, de Ziua Independenței, care au stârnit o isterie atât de mare în Congresul american încât un congresman i-a cerut președintelui Barack Obama să dezlănțuie forța Americii contra Coreei de Nord ca pedeapsă pentru lansarea unui război cibernetic asupra Statelor Unite. Atacurile de tipul denial-of-service au lovit peste 30 de site-uri web mari din SUA și Coreea de Sud. Se crede că atacurile, nesofisticate, au fost efectuate prin intermediul a 50.000 de computere infectate cu virusul vierme MyDoom, pe atunci vechi deja de cinci ani.

În prima zi au fost vizate cinci site-uri ale guvernului american, după care operațiunea s-a extins a doua zi la site-uri comerciale și de media. În Coreea de Sud au fost lovite website-uri guvernamentale și comerciale. Printre victimele americane se numără site-uri ale Casei Albe, ale Departamentului de Securitate Internă, ale Serviciului Secret, ale Agenției de Securitate Națională, ale Comisiei Federale de Comerț, ale Departamentului Apărării, ale Departamentului de Stat, ale bursei de acțiuni de la New York, NASDAQ și Yahoo.