Iulian Anghel, ZF: De ce?

Ca un om care nu a înțeles niciodată nimic din lumea asta, sunt plin de uimire.

Când, în tinerețe, am citit “Lumea ca voință și reprezentare” a lui Arthur Schopenhauer, eu am crezut că omul nu este sănătos la cap. Mult mai târziu, mi-am dat seama că sănătos la cap nu eram eu. Sau mă rog, sănătos la cap eram, dar aveam mintea crudă. Crudă mi-a rămas și acum. Și nu înțeleg: cum este posibil ca tu să câștigi bani lucrând în țările din Uniunea Europeană, dar să votezi cu cineva care vrea să scoată România din Uniunea Europeană? Cum este posibil să votezi cu cineva care vrea să scoată România din NATO, cu cineva care nu vrea să ajute Ucraina, când Ucraina este azi o pavăză pentru România și pentru întreaga Europă de Est?

De unde furia asta de a-ți distruge viitorul?

Demisia lui Ciolacu este „fix albina”, cum râde poporul. Prea târziu și prea degeaba. Nu ajungeam aici, daca Iohannis și Ciolacu ar fi plecat atunci când trebuia să plece.

Tudor Vianu, unul din cei mai cunoscuți critici literari de la noi, a inventat un concept rămas în memoria tuturor: cel de sincronie și de diacronie.

Vianu îl discuta, judecând curentele literale. Dar această judecată a lui poate fi extinsă.

Să vedem cum. Mergi în Germania, de pildă. Orașe frumoase, curate, cum la tine acasă nu sunt. Merg la Paris și ajung în splendita Sacre Coeur, la miezul nopții. Unde câteva maicuțe recită, într-o sală goala, un imn: Dormiți în pace! Nu ai probleme cu drumul pentru ca metroul merge până la două din noapte.

Și te doare inima și spui: de ce nu am și eu asta în țara mea? Asta este sincronia.

Diacronia este cu totul altceva. Oamenii uită. Oamenii uită de unde au plecat și unde au ajuns. Au uitat de unde au plecat în 1990, au uitat de revoluție. Sigur, mulți nu erau născuți în vremea revoluției. Dar România a progresat enorm de atunci. Dar oamenii judecă în sincronie, nu în diacronie. De altfel, este și firesc. Morții cu morții, vii cu vii.

Oricât ne-am strădui noi, istoria nu ne oferă niciun fir de înțelepciune. Întotdeauna trebuie să o iei de la capăt. Ca Sisif, blestemat să-și urce pentru eternitate bolovanul.