Iulian Anghel, editor ZF: Dar, până la urmă, statul ce poate? Pe unul care a greșit nu-l poți demite, pe altul care a greșit nu-l poți da afară, că-i funcționar public. Altuia nu-i poți tăia pensia că așa zice Curtea Constituțională. Ce poate face statul atunci?

Cea mai ciudată din ciudățeniile zilei de azi. Prima pagină (on-line) a majorității publicațiilor ce merită citite: Premierul i-a dat mâna liberă ministrului justiției “să taie în carne vie”, după cazul de la Costinești. Nimeni nu s-a întrebat și nu a întrebat: de ce, în loc să-l demită pe șeful Poliției Române, Predoiu “a trimis corpul de control” la Constanța? Ca să ce? Ca să-i demită pe doi ofițeri de rang inferior? De ce șeful Poliției Constanța este încă în funcție? Trebuie ca ministrul Predoiu să ceară acordul prim-ministrului pentru demiteri în Poliție? Cine conduce Poliția?

Ministrul Rafila spune că nu-i poate demite pe șefii spitalului din Botoșani unde o mamă a murit pentru că medicii și asistentele, prezenți în spital, nu s-au uitat la ea șapte ore. Nu-i poate demite că “așa e legea”. Dar cine face legea?

Pensiile speciale – care uneori înseamnă mai mult decât salariile pe care “specialii” le încasează – nu pot fi reduse pentru că Curtea Constituțională (nouă tipi beneficiind, ei înșiși, de “pensii speciale”) zic că e neconstituțional. Păi, în Constituție, nu scrie niciunde de “pensii speciale”. De ce nu pot fi ele eliminate atunci?

Știm din Constituție că Parlamentul este autoritatea supremă de legiferare în această țară. Cum au ajuns nouă oameni să dicteze cum trebuie să funcționeze lucrurile în stat? Cine a aprobat legea de funcționare a Curții Constituționale care dă dreptul acestor nouă oameni să se pronunțe asupra orice și să decidă chiar ce salarii și pensii au magistrații? De ce Parlamentul nu modifică legea, astfel încât membrii Curții Constituționale să se pronunțe doar asupra textelor din proiectele de lege care ar putea încălca Constituția?

“Nu avem pârghii legale” – nu-i putem demite pe cei din Poliție, chiar dacă incompetența lor este cumplită.

Ai luat un post prin concurs, la stat, nici Dracu nu te mai poate da afară, chiar dacă ești ultimul tâmpit și cel mai mare șpăgar de pe o distanță de 100 de kilometri pătrați de cocioaba ta.

Lucrezi la spitalul Lahovary din București. Chemi un pacient la 7 dimineața, dar te uiți la el după 12 ore, la 7 seara, vreme în care tu ai operat la cabinetul tău particular de la Ponderas. Cine să-ți facă și ce, când pe ușa cabinetului tău scrie “doctor în medicină”? Și apoi cine să te controleze? Pentru că nu te controlează nimeni, faci ce vrei. Salariile medicilor din România au ajuns aproape ce cele din Occident. Dar șpaga pentru o operație simplă este scrisă, nu pe ușă, ci pe buze pentru că oamenii care intră în spital se interesează mai întâi de ce șpagă dau decât de ce servicii beneficiază. Spitalul Militar din Galați: șpagă 1.000 le lei pentru medic pentru o operație de piatră la fiere și 1.600 de lei pentru una de hernie de disc. Șpaga la Floreasca din București (piatră la fiere) este de 1.000 de lei pentru medic, 200 de lei pentru anestezist și, desigur, trebuie să dai și asistentelor.

“Nu avem legislație”! Păi stați o clipă! Legislația cine o face? Adică guvernul, având o majoritate puternică în Parlament, se plânge că nu are “legislație” ca să corecteze lucurile cumplite de aici?

Nu ai legislație ca să împiedici dramele de pe șosele, dramele din spitale? De ce nu adopți tu legislația care să-i pedepsească pe vinovați și să-i ajute pe cei în suferință?

Pai nu voi faceți “legislația”? Pai ce poate face statul atunci, în afară de a cheltui o treime din veniturile din impozitele celorlalți, pentru a acoperi salariile celor care nu fac nimic pentru că “nu au legislație”?