Iulian Anghel, editor politic ZF: USR, noul PD din noua coaliție de guvernare. Mai rămâne o întrebare: când va pleca sau când va fi dat afară

Nu poți guverna cu nesfârșite scandaluri. Nu poți spune, cum face dl Dan Barna, că prim-ministrul Florin Cîțu nu are niciun cuvânt de spus în privința miniștrilor partidului său, ca și cum am avea în România două sau trei guverne și nu unul singur.

Că avem nevoie de transparența pe care nu am avut-o cu adevărat niciodată, pe care administrația a refuzat-o cetățenilor vreme de 50 de ani în timpul comunismului și, mai apoi, 30 de ani în vremea noului capitalism, nu mai încape îndoială. A te proclama însă “campionul transparenței”, sugerând că partenerul de guvernare este un îmbătrânit în rele, asta nu face casă bună cu o bună colaborarea la guvernare. Este adevărat că una din promisiunile electorale ale USR-Plus a fost transparența și este lăudabil că acest partid și-a asumat o misiune atât de grea.

Dar nu poți transforma în feude ministerele pe care le conduci, cum se încearcă la “Economie” sau la “Sănătate”. Guvernul este unul singur, iar premierul este unul singur. Aroganța dlui Dan Barna (“eu sunt vicepremier”) și eu decid în privința “miniștrilor mei”, nu-i de bun augur.

În fond și la urma urmei, PNL a câștigat în alegeri 25% din voturi, iar USR 15%.

Multe se pot întâmpla în politică, politica este un război fără morți.

Pentru cei care au uitat sau nu au știut acele vremuri, reamintesc un episod asemănător, petrecut acum peste 20 de ani. A început cam la fel: tu ești învechit, eu sunt nou!; tu ești papagal, eu sunt pasăre măiastră!

Partidul Democrat (PD) condus de Traian Băsescu (PD era “aripa tânără” a FSN-ului lui Ion Iliescu, plecată să-și găsească destinul), participa la guvernare alături de PNȚCD și PNL și alții într-o largă coaliție de dreapta. La un moment dat, PD a provocat o criză în coaliție prin retragerea miniștrilor săi. Guvernul Ciorbea (PNȚCD) a căzut și au urmat ani de frământări. Vremea avea să dea dreptate PD. “Învechitul” PNTCD a dispărut de pe scena politică.  “Modernul” PD, împreună cu PNL au câștigat alegerile din 2004 și au guvernat, cu scandaluri și rupturi, vreme de opt ani. Actualul PNL a înghițit în urmă cu câțiva ani PD-ul lui Traian Băsescu, într-o fuziune care a destrămat multe destine în politică.

Dacă ne uităm pe tabloul politic, doar două partide au rezistat pe scenă în cei 31 de ani de la căderea comunismului: PSD și PNL. Aceste partide “mainstream” au obținut, la ultimele alegeri, 29% PSD și 25% PNL. Prin urmare, 55% din cei cu drept de vot au aceaste opțiuni.

Puzderia de partide care au împânzit scena politică în acești 30 de ani, nu mai înseamnă nici măcar o amintire. Au mai existat partide ca USR sau ca AUR, care s-au crezut buricul pământului. Dar, „mulți chemați, puțini aleși”.

Este de înțeles dorința USR de a fi vioara întâi, dar, înainte de asta, ar trebui să se privească în oglindă. Nu poți guverna doar cu gândul la cum te percepe publicul, cum face ministrul sănătății (USR).

Felul acesta de a judeca, evident că stârnește furia șefului de haită. Dacă miniștrii USR continuă așa, cel mai probabil vor fi dați afară de la guvernare, cu toate riscurile. Sau vor pleca singuri pe anevoiosul drum al fostului PD, un gest care i-a adus acestui partid, peste ani, și succesul.

Dar USR vrea să ardă etapele. Ministrul sănătății vrea să intre în galeria „sfinților doctori fără de arginți”. Deși trecutul lui este de lăudat, felul în care se poziționează public față de ceilalți nu-i va aduce profitul pe care îl așteaptă. Nu te poți certa cu toată lumea și apoi să pretinzi să fii iubit.