Italia se îndreaptă către o criză financiară. Întrebarea este cât de contagioasă

Decizia guvernului italian de a suspenda plata ratelor la creditele ipotecare pentru cetățenii aflați în carantină este o măsură până acum fără precedent în lupta pentru reducerea impactului economic al epidemiei de Covid-19, dar definitorie pentru situația în care se află țara, scrie The Guardian. 

Italia este veriga slabă din zona euro. Chiar și înainte de carantina națională, țara se îndrepta către a patra recesiune tehnică în mai puțin de 10 ani, iar creșterea standardului de viață pentru italienii de rând este cel puțin modestă analizând ultimele două decenii. Sectorul său manufacturier este dominat de producători low-cost vulnerabili la perturbări pe lanțurile globale de aprovizionare. Datoria publică este de 134% din PIB, iar sistemul său bancar este slăbit din cauza mai multor falimente în anii anteriori. Asta în condițiile în care Italia este a treia cea mai mare economie europeană, de importanță strategică pentru sănătatea economică a proiectului european.

În termeni simpli, dacă era o țară în Uniune pe care liderii Comisiei Europene și Băncii Centrale Europene nu doreau să o vadă că se confruntă cu o epidemie și criză economică severă, această țară era Italia.

De la școli, universități, la teatre și până la orașe întregi, toate au fost închise. Cel mai negru scenariu, închiderea activităților sociale și economice s-a materializat. Industria turistică, care reprezintă peste 10% din PIB-ul Italiei, va înregistra cel mai slab an din ultimul deceniu. Economia este de așteptat să scadă în primele două trimestre din acest an, după o altă contracție economică în ultimele trei luni de anul trecut.

În condițiile în care carantina națională va ține până la finalul lui aprilie, economia va suferi o contracție de 2,5% în prima jumătate a anului, prognozează Jack Allen-Reynolds, economist la Capital Economics. Dacă epidemia va afecta economia până la finalul lunii iunie, contracția ar putea fi de 4,5%, susține el.

Economiștii presupun că guvernul de la Roma are estimări similare, din moment ce au luat măsuri precum suspendarea plăților la creditele ipotecare. Problema este că sistemul bancar italian are deja o rată a creditelor neperformante destul de ridicată. Italia ar avea în esență nevoie de o distribuție gratuită de cash la nivelul populației și firmelor, fără a mai fi folosite băncile și mecanismul dobânzilor scăzute. Măsura trebuie însă aprobată la nivelul Băncii Centrale Europene, iar reprezentanții țărilor bogate din nordul continentului nu au niciun fel de simpatie față de „leneșii” din sud.

Italia este în esență „too big to fail”. Problema care se pune la nivelul conducerii UE nu este dacă economia italiană se contractă cu 1,5% sau 4,5%, ci dacă problemele sale financiare devin contagioase.

„Este puțin probabil ca sistemul bancar să rămână solvabil sau lichid în condițiile actuale de carantină națională. Industria turistică este practic «moartă» în 2020. Stimulentele fiscale ar putea fi contra-productive dacă, și este foarte posibil, investitorii cer mai mult pentru finanțarea bugetului italian. Italia va avea nevoie de sprijin masiv din partea partenerilor din zona euro pentru a evita să urmeze calea pe care a luat-o Grecia”, spune Charles Dumas, economist la TS Lombard.

Până acum, adaugă Dumas, sprijinul este asigurat, cel puțin la nivel declarativ.

„Să sperăm că atunci când se ajunge la sprijin real, măsurile vor permite țării să se împrumute la dobânzi rezonabile și fără condiții oneroase care ar putea agrava recesiunea sau ar putea duce la tăieri de salarii precum cele impuse în anii 2011-2015 asupra țărilor de la periferia zonei euro”, mai spune economistul.

Banca Centrală Europeană nu poate să acorde foarte mult sprijin Italiei pe cale monetară, din moment ce dobânzile sunt deja negative în Europa. Asta înseamnă, mai degrabă, că pentru salvarea Italiei este nevoie mai întâi de consens politic la nivelul liderilor UE pentru un program masiv de investiții și cheltuieli. Obsesia țărilor din nordul Europei cu privire la ortodoxia bugetară trebuie să dispară dacă se dorește o recuperare solidă, în condițiile în care răspunsul economic al Italiei la epidemie va duce cel mai probabil deficitul peste limita de 3% din PIB. Este de neconceput ca Italia să se confrunte cu o procedură de deficit excesiv în contextul epidemiei.

În consecință, analiștii sunt de părere că Italia are nevoie de un bailout „preventiv” în valoare de aproximativ 500-700 de miliarde de euro pentru a asigura piețele financiare că guvernul italian și economia pot să-și plătească datoriile, în condițiile în care criza se profilează tot mai puternic, iar pe viitor epidemia ar putea să devină de necontrolat.

În bailout, spune profesorul de la Universitatea Princeton Ashoka Mody, ar trebui să se implice nu doar țările europene și Fondul Monetar Internațional (FMI), dar și Statele Unite ale Americii, cu o linie de credit, în cazul în care necesarul de „salvare” crește. Acest „firewall” financiar ar reduce riscul de criză financiară în Italia, în contextul în care următoarele șase luni se anunță dificile pentru economie.

Totodată, sănătatea economiilor europene depinde, în mare măsură, de acum încolo de cât de eficiente sunt instituțiile de sănătate publică în reducerea impactului epidemiei.