Istoria revistei Business Magazin a încapsulat tot manualul de economie cu mii de povești despre reușite și eșecuri

Ce era și ce voia să fie România în urmă cu zece ani am răsfoit zilele trecute, când m-am uitat pe arhiva revistei pentru a confirma ideea că de la primul număr nu s-au rostogolit numai zece ani, ci și zeci de mii de idei, planuri, speranțe și minirevoluții ale oamenilor de afaceri din România, ale economiei, ale consumatorilor. Ca și acum, 2004 era un an electoral, de la care oamenii așteptau o schimbare radicală. Din acest punct de vedere, al nevoii unei schimbări radicale, parcă nici nu au trecut zece ani. Sunt însă peste 490 de numere de revistă care atestă nu numai trecerea ultimilor zece ani, ci și istoria lor de business, suficient de îndepărtată ca să nu ne alimenteze speranțe, dar suficient de apropiată ca să învățăm din lecțiile ei.
Economia locală a trecut în ultimii zece ani printr-un întreg ciclu de creștere și de scădere. La zece ani distanță de la prima copertă a BM, suntem din nou la începutul unui ciclu și sperăm într-o revenire a economiei, chiar dacă nu cu forța cu care a pornit în urmă cu zece ani.

Începuturile Business Magazin au fost marcate de creștere economică și de speranțe mari pentru România, dar și de instabilitate politică și de schimbări sociale majore. Perioada electorală a fost urmată de creștere, de optimism, dar și de îndoieli, întrebări, probleme, schimbări pe care Business Magazin le-a dezbătut în articole de copertă și care sunt mai actuale ca niciodată. „Ajunge! Apel către guvernanți“ a fost un titlu de copertă care atenționa mediul politic despre problemele mediului de business, iar „România, țara fără capete“ atrăgea atenția că schimbarea și instabilitatea politică dăunează grav afacerilor: „După două luni de la numirea noului guvern, noua putere arată ca un balaur cu capete lipsă și cu cele existente lovindu-se între ele. Ministere de care depind afacerile românești sunt blocate pentru că nu au fost numiți secretarii de stat, iar dintre cei existenți mulți nu știu ce au de făcut“. Cu un mediu politic instabil și cu o economie care creștea de la sine, viața oamenilor se schimba de la o zi la alta. „România nonstop“ atrăgea atenția asupra faptului că România s-a corporatizat și că toată creșterea economică vine la pachet cu schimbări radicale în stilul de viață și în sănătatea oamenilor. O temă similară trata și „Fast Forward“ – „scopul inovațiilor tehnologice, secretul carierelor reușite, calea spre profit pare să fie economia de timp. Cine reușește să ia viteză câștigă“.

România însăși se grăbea, iar apropierea de stilul de viață occidental însemna, în primul rând, obișnuința de a te mișca mai repede. A apărut astfel o nouă cultură, a omului activ oră de oră, șapte zile din șapte. Omul activ câștiga și mult mai bine, așa că businessul a urmărit această tendință și Business Magazin a scris „România la suprapreț“, care arăta că viața în București era la fel de scumpă precum cea din Seattle, iar mecanismele care au dus la acest fapt erau tocmai lipsa de timp și de termene de comparație ale oamenilor foarte ocupați. Pe lângă transformarea oamenilor din muncitori la program fix în oameni hiperactivi, România a asistat la devenirea primului miliardar român în euro, Ion Țiriac, la tranzacții importante, precum BCR sau Astral, dar și la rezistența comercianților români în fața invaziei multinaționalelor din domeniu.

2006 a fost unul dintre anii de miere ai economiei românești. Oamenii de afaceri gândeau în creșteri cu două zerouri și acceptau doar ideea de mai bine. Salariile, businessurile, oportunitățile creșteau de la o zi la alta și niciun subiect nu era destul de bun pentru Business Magazin dacă nu cuprindea o tranzacție, o investiție sau o ofertă de zeci de milioane de euro. Economia duduia în continuare – dacă în 2005 creșterea de 4,1% fusese dezamăgitoare după cei 8,3% din 2004, 2006 a adus un salt economic de 7,7% și o grămadă de speranțe pentru România. Dincolo de creșterea economică și de pregătirile pentru aderarea la Uniunea Europeană, în România se simțea semnificativ o transformare la nivel de business, odată cu venirea multor investitori străini și cu mutări, preluări, investiții, tranzacții sau anunțuri care se succedau cu o viteză amețitoare. 2006 a fost anul când au avut loc câteva tranzacții importante, în special în zonele de banking – fuziunea dintre Banca Țiriac, HVB și UniCredit sau achiziția și finalizarea tranzacției prin care Erste Group cumpăra Banca Comercială Română – și de tehnologie – vânzarea IP Devel, a UMT, a Jamdat România sau a Dasimpex.

Dincolo de efervescența de pe piața corporate, Business Magazin s-a uitat și către efervescența din buzunarele consumatorilor, acesta fiind unul dintre cele mai fierbinți subiecte ale anilor de dinainte de criză – creditarea și consumul. Pentru cover story-ul din ianuarie 2006 despre pariul pe cursul valutar, cei mai mulți bancheri estimau un curs de 34.000 pentru iunie 2006, iar în iunie întrebarea pentru decembrie era dacă leul se va devaloriza până sau mult peste 36.000 lei. „Devoratorii de credite“, o copertă din toamna lui 2006, venea în contextul avertismentelor BNR privind politica de creditare, care se înăsprise, și explica de ce România va continua să crească pe credit; motivele aduse în discuție erau legate de media creditelor pe cap de locuitor (de 135 de euro în România față de 823 de euro în statele central-europene) și de concurența dintre bănci, societăți de leasing și de consumer finance care face creditele mai accesibile. O lecție nu numai despre de ce să îți iei credit, dar și despre cum să îți iei credit a fost „Procentul cheie“, în care se făcea inventarul elementelor cheie care fac diferența dintre un credit pentru locuință convenabil și unul împovărător. Consumatorii erau „Noua forță economică“, clasa mijlocie din România, care începuse să își îngroașe rândurile și să își crească pretențiile legate de salarii, stil de viață și planuri de viitor („Upgrade de viață“).

Vezi aici secțiunea aniversară BM 10 ani